ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 162/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința comercială nr. 1176/COM din 7 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8499/111/2011 Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA Oradea în contradictoriu cu pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord Transilvania Nord- Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Oradea, a obligat pârâta să procedeze la furnizarea energiei electrice conform clauzelor stipulate în contractul de furnizare a energiei electrice din 14 martie 2011 timp:de 60 de zile de la comunicarea hotărârii și a respins ca nefondate restul pretențiilor deduse judecății.

În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut că modificarea clauzelor unui contract în timpul executării lui poate avea ioc în condițiile respectării limitelor stabilite inițial de cele două părți potrivit art. 969 alin. (2) C. civ.; că prin clauza prevăzută la art. 28 alin. (2) și (3) din contract, părțile au stipulat posibilitatea rezilierii contractului de furnizare energie electrică încheiat la inițiativa exclusivă a uneia dintre ele funcție de elementele de fluctuație pe piața energetică; că refuzul reclamantei de a semna actul adițional modificator al contractului este justificat de faptul că termenul fixat prin notificarea din 1 iunie 2011 era expirat la momentul la care a ajuns la cunoștința acesteia; că notificarea de reziliere nu a respectat preavizul de 60 de zile stabilit în favoarea reclamantei.

în atare situație, instanța a considerat că abia în cadrul procesual s-a stabilit voința reală a pârâtei și temeiul în baza căruia și-a exercitat dreptul, termenul de preaviz ; curgând de la momentul comunicării hotărârii. II. împotriva sentinței comerciale nr. 1176/COM din 7 decembrie 2011, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat apel pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Oradea, calea ordinară de atac fiind soluționată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 35/C/2012-A din 9 mai 2012, în sensul respingerii ca nefondat a apelului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control a reținut că că refuzul semnării actului adițional de către reclamantă este justificat și în concordanță cu prevederile art. 969 C. civ. având în vedere că notificarea modificării contractului nu era generată de o modificare a tarifelor reglementate, ci de creșterea prețurilor de achiziție a energiei electrice. De asemenea, motivat de faptul că notificarea din 27 iunie 2011 privind rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nu a respectat termenul de preaviz de 60 de zile stabilit la art. 28 pct. 3 din contractul de furnizare a energiei electrice din 14 martie 2011, a apreciat ca fiind justă soluția tribunalului, prima instanță reținând în mod corect că acest preaviz nu poate curge decât de la data comunicării sentinței.

III. împotriva deciziei nr. 35/C/2012-A din 9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Oradea, indicând în memoriul depus la dosar motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 6 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii introductive. La data de 14 ianuarie 2013, intimata-reclamantă SC C.A. SA Oradea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca rămas fără obiect.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: Deși în cuprinsul declarației de recurs, pârâta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc.

civ., a dezvoltat referitor la decizia recurată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și interpretarea probatoriilor, referitor la diversele numere și date de înregistrare ale notificărilor transmise reclamantei, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte". Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304". Dispozițiile art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși pârâta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată și a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat aceste critici subsumat textelor legale indicate, limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, respectiv interpretarea probatoriilor, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și să constate nulitatea recursului declarat de pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată nulitatea recursului declarat, de pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Oradea împotriva deciziei nr. 35/C/2012-A din 9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.