ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 162/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

I. Prin

sentința comercială nr. 1176/COM din 7 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 8499/111/2011 Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA Oradea în

contradictoriu cu pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord Transilvania Nord- Agenția

de Furnizare a Energiei Electrice Oradea, a obligat pârâta să procedeze la

furnizarea energiei electrice conform clauzelor stipulate în contractul de

furnizare a energiei electrice din 14 martie 2011 timp:de 60 de zile de la

comunicarea hotărârii și a respins ca nefondate restul pretențiilor deduse

judecății.

În motivarea

soluției pronunțate, tribunalul a reținut că modificarea clauzelor unui

contract în timpul executării lui poate avea ioc în condițiile respectării

limitelor stabilite inițial de cele două părți potrivit art. 969 alin. (2) C.

civ.; că prin clauza prevăzută la art. 28 alin. (2) și (3) din contract,

părțile au stipulat posibilitatea rezilierii contractului de furnizare energie

electrică încheiat la inițiativa exclusivă a uneia dintre ele funcție de

elementele de fluctuație pe piața energetică; că refuzul reclamantei de a semna

actul adițional modificator al contractului este justificat de faptul că

termenul fixat prin notificarea din 1 iunie 2011 era expirat la momentul la

care a ajuns la cunoștința acesteia; că notificarea de reziliere nu a respectat

preavizul de 60 de zile stabilit în favoarea reclamantei. în atare situație,

instanța a considerat că abia în cadrul procesual s-a stabilit voința reală a

pârâtei și temeiul în baza căruia și-a exercitat dreptul, termenul de preaviz

;

curgând

de la momentul comunicării hotărârii.

II. împotriva

sentinței comerciale nr. 1176/COM din 7 decembrie 2011, pronunțate de

Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

declarat apel pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția de Furnizare a

Energiei Electrice Oradea, calea ordinară de atac fiind soluționată de Curtea

de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

prin decizia nr. 35/C/2012-A din 9 mai 2012, în sensul respingerii ca nefondat

a apelului.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de control a reținut că că refuzul semnării

actului adițional de către reclamantă este justificat și în concordanță cu

prevederile art. 969 C. civ. având în vedere că notificarea modificării

contractului nu era generată de o modificare a tarifelor reglementate, ci de

creșterea prețurilor de achiziție a energiei electrice.

De asemenea,

motivat de faptul că notificarea din 27 iunie 2011 privind rezilierea

contractului de furnizare a energiei electrice nu a respectat termenul de

preaviz de 60 de zile stabilit la art. 28 pct. 3 din contractul de furnizare a

energiei electrice din 14 martie 2011, a apreciat ca fiind justă soluția

tribunalului, prima instanță reținând în mod corect că acest preaviz nu poate

curge decât de la data comunicării sentinței.

III.

împotriva deciziei nr. 35/C/2012-A din 9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen

legal, a declarat recurs pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția de

Furnizare a Energiei Electrice Oradea, indicând în memoriul depus la dosar

motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 6 și 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării hotărârii primei

instanțe în sensul respingerii acțiunii introductive.

La data de 14

ianuarie 2013, intimata-reclamantă SC C.A. SA Oradea a depus la dosarul cauzei

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca rămas fără obiect.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, invocată din oficiu în baza art. 306 alin. (1) raportat la

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea

următoarelor argumente:

Deși în

cuprinsul declarației de recurs, pârâta a indicat încadrarea criticilor

formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304

punctele 8 și 9 C. proc. civ., a dezvoltat referitor la decizia recurată

exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea

situației de fapt și interpretarea probatoriilor, referitor la diversele numere

și date de înregistrare ale notificărilor transmise reclamantei, fără să

formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ..

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși

cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii

atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal

statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".

Potrivit art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv:

„motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de

recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art.

304".

Dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu

nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs,

între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel,

Înalta Curte constată că, în speță, deși pârâta, în memoriul de recurs a

formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată și a indicat

motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat aceste critici subsumat textelor

legale indicate, limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei,

respectiv interpretarea probatoriilor, fără a preciza relevanța față de decizia

atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului.

Așa fiind,

cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-pârâtă nu

s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă,

inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității

recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat

la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate

nulitatea recursului declarat de pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția

de Furnizare a Energiei Electrice Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată

nulitatea recursului declarat, de pârâta SC E.F. SA Transilvania Nord prin Agenția

de Furnizare a Energiei Electrice Oradea împotriva deciziei nr. 35/C/2012-A din

9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.