ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4918/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4918/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 655 din data de
17 martie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamanta SC
E. SA Titu și a dispus anularea declarației de reziliere din 15 februarie 2010,
obligând pârâta să continue executarea contractului din 18 decembrie 2002.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de furnizare
a energiei electrice la consumator eligibil, pârâta s-a obligat la furnizarea
de energie electrică către reclamantă în schimbul unui preț. Acest contract a
fost modificat de către părți prin acordul lor de voință de 16 ori, iar prin
ultimul act adițional, semnat în septembrie 2009, poziția SC H. SA a fost în
sensul de a fixa prețul stabilit la acel moment cel puțin pentru întreaga
perioadă a anului 2010, prin acesta prevăzându-se faptul că acel preț este ferm
până la finalul perioadei contractuale, dacă părțile nu convin altfel.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel pârâta SC H. SA, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Curtea de
Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
prin decizia civilă nr. 114 din 31 octombrie 2011 a respins ca nefondat apelul
declarat de pârâta SC H. SA, reținând că, în cauză nu este prevăzut un pact
cornisoriu expres, prin care să se stipuleze clar că rezilierea, în caz de
refuz, operează de plin drept și ca atare, în cauză, sunt incidente prevederile
art. 1020-1021 C. civ., respectiv în caz de neîndeplinire a angajamentului,
condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, contractul
nu este desființat de drept, iar instanța are competența să soluționeze cauza.
Nefiind prevăzut expres în declarația de reziliere un pact cornisoriu de gradul
III și IV, în cazul de față este necesară intervenția instanței.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, pârâta SC H. SA București prin administrator judiciar
E.I. SPRL București a declarat recurs solicitând admiterea recursului,
modificarea hotărârilor atacate, iar pe fond respingerea cererii introductive
ca nefondată.
La termenul
de dezbateri în fond, E.I. SPRL București, în calitate de administrator
judiciar al recurentei-pârâte SC H. SA București a depus la dosarul cauzei un
înscris prin care invocă excepția lipsei de obiect a prezentei cauze, aspect
confirmat și de intimata-reclamantă SC E. SA Titu, care, de asemenea, prin
notele de ședință a invocat excepția lipsei de obiect, față de împrejurarea că
între părți s-a încheiat actul adițional din 25 iulie 2012 la contractul de
furnizare a energiei electrice la consumator eligibil, sens în care ambele
părți au solicitat admiterea recursului.
Din
examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de
chemare în judecată îl reprezintă anularea declarației de reziliere din 15
februarie 2010 reluată prin scrisoarea din 20 august 2010 a contractului de
furnizare a energiei electrice la consumator eligibil din 18 decembrie 2002,
așa cum a fost modificat ulterior prin acordul părților și, pe cale de
consecință, obligarea pârâtei să continue îndeplinirea obligațiilor
contractuale asumate prin contractul mai sus-evocat, astfel cum a fost
modificat ultima dată prin actul adițional din 2009.
Ulterior
deschiderii procedurii insolvenței, împotriva pârâtei, părțile au renegociat
contractul ce vânzare-cumpărare a energiei electrice din 18 decembrie 2002 prin
actul adițional din 25 iulie 2012 și au apreciat că prin acest nou acord de voință
atât adresa privind denunțarea contractului inițial cât și solicitarea de
anulare a acesteia au devenit caduce.
În consecință,
raportat la acest aspect, cererea de chemare în judecată, având ca obiect
anularea declarației de reziliere din 15 februarie 2010, reluată prin
scrisoarea din 20 august 2010, se constatată că a rămas fără obiect.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va
admite recursul declarat de pârâta SC H. SA București prin administrator judiciar
E.I. SPRL București, va casa decizia și sentința, și, în consecință, va
respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA Titu, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâta SC H. SA București, prin administrator judiciar E.I.
SPRL București, împotriva deciziei civile nr 114 din 31 octombrie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Casează
decizia și sentința nr. 655 din 17 martie 2011 a Tribunalului Dâmbovița și, în
consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA Titu, ca rămasă fără
obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.