ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4918/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 655 din data de 17 martie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamanta SC E. SA Titu și a dispus anularea declarației de reziliere din 15 februarie 2010, obligând pârâta să continue executarea contractului din 18 decembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de furnizare a energiei electrice la consumator eligibil, pârâta s-a obligat la furnizarea de energie electrică către reclamantă în schimbul unui preț.

Acest contract a fost modificat de către părți prin acordul lor de voință de 16 ori, iar prin ultimul act adițional, semnat în septembrie 2009, poziția SC H. SA a fost în sensul de a fixa prețul stabilit la acel moment cel puțin pentru întreaga perioadă a anului 2010, prin acesta prevăzându-se faptul că acel preț este ferm până la finalul perioadei contractuale, dacă părțile nu convin altfel. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC H. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 114 din 31 octombrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC H. SA, reținând că, în cauză nu este prevăzut un pact cornisoriu expres, prin care să se stipuleze clar că rezilierea, în caz de refuz, operează de plin drept și ca atare, în cauză, sunt incidente prevederile art. 1020-1021 C. civ., respectiv în caz de neîndeplinire a angajamentului, condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, contractul nu este desființat de drept, iar instanța are competența să soluționeze cauza. Nefiind prevăzut expres în declarația de reziliere un pact cornisoriu de gradul III și IV, în cazul de față este necesară intervenția instanței.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC H. SA București prin administrator judiciar E.I. SPRL București a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, iar pe fond respingerea cererii introductive ca nefondată. La termenul de dezbateri în fond, E.I. SPRL București, în calitate de administrator judiciar al recurentei-pârâte SC H. SA București a depus la dosarul cauzei un înscris prin care invocă excepția lipsei de obiect a prezentei cauze, aspect confirmat și de intimata-reclamantă SC E. SA Titu, care, de asemenea, prin notele de ședință a invocat excepția lipsei de obiect, față de împrejurarea că între părți s-a încheiat actul adițional din 25 iulie 2012 la contractul de furnizare a energiei electrice la consumator eligibil, sens în care ambele părți au solicitat admiterea recursului.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea declarației de reziliere din 15 februarie 2010 reluată prin scrisoarea din 20 august 2010 a contractului de furnizare a energiei electrice la consumator eligibil din 18 decembrie 2002, așa cum a fost modificat ulterior prin acordul părților și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să continue îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul mai sus-evocat, astfel cum a fost modificat ultima dată prin actul adițional din 2009. Ulterior deschiderii procedurii insolvenței, împotriva pârâtei, părțile au renegociat contractul ce vânzare-cumpărare a energiei electrice din 18 decembrie 2002 prin actul adițional din 25 iulie 2012 și au apreciat că prin acest nou acord de voință atât adresa privind denunțarea contractului inițial cât și solicitarea de anulare a acesteia au devenit caduce.

În consecință, raportat la acest aspect, cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea declarației de reziliere din 15 februarie 2010, reluată prin scrisoarea din 20 august 2010, se constatată că a rămas fără obiect. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC H. SA București prin administrator judiciar E.I. SPRL București, va casa decizia și sentința, și, în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA Titu, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC H. SA București, prin administrator judiciar E.I. SPRL București, împotriva deciziei civile nr 114 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și sentința nr. 655 din 17 martie 2011 a Tribunalului Dâmbovița și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA Titu, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.