ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2004

Asupra recursului de față: Secția comercială a Tribunalului Mehedinți, prin sentința civilă nr. 592/C, pronunțată la 29 august 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei SC A.P.P.S. SRL, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, Bd. C.I., nr. 95, județul Mehedinți și în parte acțiunea conexă a reclamantei SC E.N.C. SA cu sediul în București, sectorul 1. S-a constatat că voința reală a părților la încheierea contractului nr. 661, încheiat, la 6 iunie 1995, între SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu-Severin și sucursala Rovinari a SC E.N.C. SA București, a fost dispus ca, la art. 8, să se prevadă o penalitate, de 0,4% pe zi de întârziere, la întreaga sumă datorată și nu de 0,4% din aceasta. SC E.N.C. SA București a fost obligată, față de SC A.P.P.S.

SRL, la 123.069.486 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat sucursala Halânga a SC E.N.C. SA București, plus 168.623.527 lei, reprezentând penalități de întârziere la această sumă, precum și la 488.894.512 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat sucursala Rovinari a aceleiași societăți (preluată de sucursala Halânga) plus 1.013.112.029 lei penalități de întârziere la această sumă. SC E.N.C. SA București a mai fost obligată la 46.631.995 lei cheltuieli de judecată față de SC A.P.P.S. SRL. Hotărârea reprezintă soluția dată de instanță în urma judecării a două acțiuni conexate. Prin prima acțiune, SC A.P.P.S. SRL a cerut obligarea SC E.N.C. SA Halânga, pe cale de ordonanță președințială, să respecte prevederile contractului încheiat la 6 iunie 1995, prin revenirea la solicitarea a două posturi de pază, solicitare făcută cu nerespectarea prevederilor contractuale.

La 16 noiembrie 1998, acțiunea a fost precizată în sensul că s-a cerut, pe calea dreptului comun, obligarea pârâtei la plata sumei de 318.012.564 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de pârâtă la 15 decembrie 1998. La 10 ianuarie 2000, reclamanta își precizează din nou acțiunea, cerând obligarea pârâtei la 150.000.000 lei contravaloarea serviciilor prestate pentru SC E.N.C. SA Halânga și la 450.000.000 lei contravaloarea serviciilor prestate pentru șantierul din Rovinari, preluat prin reorganizare de acesta, sumele urmând a fi reactualizate în raport cu indicele de inflație, la plata penalităților de întârziere și a dobânzilor comerciale aferente sumelor datorate.

În fine, prin concluziile scrise, depuse la 14 martie 2000, reclamanta și-a precizat pretențiile ca fiind în sumă de 4.000.000.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și a penalităților de întârziere, iar, prin cele depuse la 29 august 2000, susține că suma datorată pentru prestațiile efectuate se ridică la 611.963.998 lei, iar penalitățile datorate sunt în sumă de 3.368.036.002 lei. Prin cea de a doua acțiune, formulată la 27 martie 2000, SC E.N.C. SA București a chemat în judecată SC A.P.P.S. SRL, pentru a se dispune anularea clauzei inserate în contract, la art. 8, privind penalitățile de întârziere, susținând că s-a stabilit întreaga sumă a debitului restant. La 29 august 2000, reclamanta din această acțiune își precizează pretențiile, solicitând, în principal, anularea clauzei penale, iar în subsidiar, interpretarea ei, în sensul că voința reală a părților constă în fixarea unei penalități de 0,4% pe zi de întârziere.

S-a reținut de instanță că SC A.P.P.S. SRL, pe baza contractelor nr. 620 din 22 decembrie 1998 și nr. 661 din 6 iunie 1995, a prestat servicii de pază pentru sucursalele Halânga și Rovinari ale SC E.N.C. SA București, existând neînțelegeri cu privire la cuantumul și calitatea serviciilor prestate, cum și la interpretarea cauzei penale din contract. Bazându-se pe raportul de expertiză depus la dosar și pe interpretarea clauzelor contractuale, în sensul că s-a apreciat, ca nelegitim, refuzul de plată a unor servicii prestate în cadrul a două posturi de pază abuziv desființate de beneficiara prestațiilor și interpretarea corectă a clauzei penale constă în stipularea unei penalități de 0,4% pe zi de întârziere, nelimitată la cuantumul debitului, prima instanță a pronunțat sentința mai sus amintită.

Judecând apelurile declarate de părți, secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 1036, pronunțată la 29 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul SC E.N.C. SA, sucursala Drobeta Turnu-Severin, cu sediul în localitatea Halânga, județul Mehedinți, și a admis apelul SC A.P.P.S. SRL, schimbând în parte sentința și admițând în parte acțiunea precizată a acesteia și cererea de majorare a penalităților de întârziere. În consecință, SC E.N.C. SA a fost obligată la 611.963.998 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate și la 1.671.220.906 lei penalități de întârziere, calculate până la 31 octombrie 2001. Sentința a fost parțial menținută cu privire la soluția dată cererii reconvenționale, care a fost intitulată acțiune conexă a SC E.N.C.

SA București și cu privire la cheltuielile de judecată acordate. SC E.N.C. SA București a fost obligată, prin decizie, la plata a 18.073.970 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel. Instanța de apel a considerat, ca nefondate, criticile formulate de către SC E.N.C. SA București, constând în greșita reținere în calcul a sumelor cuvenite pentru prestațiile legate de posturile desființate, în ignorarea faptului că serviciile prestate au fost incomplete, precum și în greșita calculare a penalităților datorate și în nelimitarea lor la cuantumul debitului. Plecând de la faptul că a fost interpretat corect contractul cu privire la clauza penală, considerând că aceasta este în cuantum de 0,4% pe fiecare zi de întârziere, calculată la întreaga sumă a debitului restant, dar apreciind că, potrivit art. 294 alin. (2) C. proc.

civ., este admisibilă cererea de acordare în apel a despăgubirilor ivite după pronunțarea sentinței, instanța de apel a pronunțat decizia menționată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți. SC A.P.P.S. SRL a criticat ambele hotărâri pentru greșita interpretare a contractului și stabilirea unui cuantum al penalităților la 0,4% pe zi de întârziere, în loc de 0,4% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, așa cum s-a prevăzut în contract și cum a recunoscut partea adversă prin actele încheiate. SC E.N.C.

SA București a criticat hotărârea atacată, pentru faptul că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de anulare a art. 8 din contract, referitor la clauza penală, pentru ignorarea faptului că refuzul de plată a două facturi se întemeiază pe neefectuarea prestațiilor la care se referă și nu pe nerespectarea termenului de preaviz, pentru nelimitarea penalităților la cuantumul debitului, așa cum prevedea Legea nr. 76/1992, în vigoare, la data încheierii contractului și pentru interpretarea greșită a expertizei, în sensul că s-a considerat eronat că suma de 300.000.000 lei, pentru care există un proces-verbal de compensare, excede sumelor în litigiu. Ambele recursuri sunt nefondate. Se impune de la început a se observa că recursul este conceput de Codul de procedură civilă ca o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Din coroborarea art. 302 1 și 304 C. proc. civ. se deduce faptul că această cale de atac poate fi promovată numai pentru motive de legalitate a hotărârii recurate, nu și pentru cele care privesc temeinicia constatărilor instanței. Întrucât criticile formulate de SC A.P.P.S. SRL, precum și cea de a doua critică invocată de SC E.N.C. SA, privesc aspecte ale temeiniciei hotărârii atacate, ele nu pot constitui motiv de reformare a acesteia, pe această cale. O a doua observație, ce se impune, este aceea că recursul este o cale de atac ce nu are caracter devolutiv, urmărindu-se, pe această cale, a se efectua numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege. Ca atare, dacă s-ar da eficiență prevederilor art. 306 C. proc.

civ., considerându-se că prima și cea de a treia critică formulate de SC E.N.C. SA se referă la încălcarea ordinii publice, vizând încălcări de prevederi legale cu acest caracter și putând fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, urmează a se constata că ele sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează. Cu privire la nepronunțarea instanțelor în legătură cu nulitatea art. 8 din contract, susținerea este greșită, atât sentința, cât și decizia ocupându-se în detaliu de acest aspect, iar hotărârile pronunțate sunt rezultatul acestor argumentări. Cu privire la limitarea penalităților, potrivit prevederilor Legii nr. 76/1992, se constată faptul că prevederile art. 7 din această lege nu conțin o normă care ocrotește un interes public, prin ea ocrotindu-se interesul uneia din părțile contractante, care este ferită în acest mod de abuzul celeilalte părți.

Instituirea unei modalități de ocrotire a uneia dintre părțile contractante, nu împiedică libertatea părților de a stabili clauzele contractuale și nici nu obligă pe beneficiarul ocrotirii de a se folosi de aceasta, întrucât numai generalizarea practicii este contrară unui interes public. În consecință, se impune a se constata caracterul dispozitiv al menționatei norme și față de prevederile contractuale stabilite de părți, urmare a inconsistenței criticii formulate. Ca urmare, neexistând și alte motive de reformare a hotărârii atacate, posibil a fi ridicate din oficiu de către instanță, recursurile declarate în cauză urmează a-i fi respinse, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de reclamanta-pârâtă SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu-Severin și de pârâta-reclamantă SC E.N.C. SA ca nefondate, împotriva deciziei nr. 1036 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2004.