ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2004

Asupra recursului de față:

Secția comercială a Tribunalului

Mehedinți, prin sentința civilă nr. 592/C, pronunțată la 29 august 2000, a

admis în parte acțiunea reclamantei SC A.P.P.S. SRL, cu sediul în Drobeta Turnu

Severin, Bd. C.I., nr. 95, județul Mehedinți și în parte acțiunea conexă a

reclamantei SC E.N.C. SA cu sediul în București, sectorul 1.

S-a constatat că voința reală a

părților la încheierea contractului nr. 661, încheiat, la 6 iunie 1995, între SC

A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu-Severin și sucursala Rovinari a SC E.N.C. SA

București, a fost dispus ca, la art. 8, să se prevadă o penalitate, de 0,4% pe

zi de întârziere, la întreaga sumă datorată și nu de 0,4% din aceasta.

SC E.N.C. SA București a fost

obligată, față de SC A.P.P.S. SRL, la 123.069.486 lei, reprezentând

contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat sucursala Halânga a SC E.N.C.

SA București, plus 168.623.527 lei, reprezentând penalități de întârziere la

această sumă, precum și la 488.894.512 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor

de care a beneficiat sucursala Rovinari a aceleiași societăți (preluată de sucursala

Halânga) plus 1.013.112.029 lei penalități de întârziere la această sumă.

SC E.N.C. SA București a mai fost

obligată la 46.631.995 lei cheltuieli de judecată față de SC A.P.P.S. SRL.

Hotărârea reprezintă soluția dată de

instanță în urma judecării a două acțiuni conexate.

Prin prima acțiune, SC A.P.P.S. SRL

a cerut obligarea SC E.N.C. SA Halânga, pe cale de ordonanță președințială, să

respecte prevederile contractului încheiat la 6 iunie 1995, prin revenirea la

solicitarea a două posturi de pază, solicitare făcută cu nerespectarea

prevederilor contractuale.

La 16 noiembrie 1998, acțiunea a

fost precizată în sensul că s-a cerut, pe calea dreptului comun, obligarea

pârâtei la plata sumei de 318.012.564 lei, reprezentând contravaloarea

serviciilor prestate de pârâtă la 15 decembrie 1998.

La 10 ianuarie 2000, reclamanta își precizează

din nou acțiunea, cerând obligarea pârâtei la 150.000.000 lei contravaloarea

serviciilor prestate pentru SC E.N.C. SA Halânga și la 450.000.000 lei

contravaloarea serviciilor prestate pentru șantierul din Rovinari, preluat prin

reorganizare de acesta, sumele urmând a fi reactualizate în raport cu indicele

de inflație, la plata penalităților de întârziere și a dobânzilor comerciale aferente

sumelor datorate.

În fine, prin concluziile scrise,

depuse la 14 martie 2000, reclamanta și-a precizat pretențiile ca fiind în sumă

de 4.000.000.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și a

penalităților de întârziere, iar, prin cele depuse la 29 august 2000, susține

că suma datorată pentru prestațiile efectuate se ridică la 611.963.998 lei, iar

penalitățile datorate sunt în sumă de 3.368.036.002 lei.

Prin cea de a doua acțiune,

formulată la 27 martie 2000, SC E.N.C. SA București a chemat în judecată SC A.P.P.S.

SRL, pentru a se dispune anularea clauzei inserate în contract, la art. 8,

privind penalitățile de întârziere, susținând că s-a stabilit întreaga sumă a

debitului restant.

La 29 august 2000, reclamanta din

această acțiune își precizează pretențiile, solicitând, în principal, anularea

clauzei penale, iar în subsidiar, interpretarea ei, în sensul că voința reală a

părților constă în fixarea unei penalități de 0,4% pe zi de întârziere.

S-a reținut de instanță că SC A.P.P.S.

SRL, pe baza contractelor nr. 620 din 22 decembrie 1998 și nr. 661 din 6 iunie

1995, a prestat servicii de pază pentru sucursalele Halânga și Rovinari ale SC E.N.C.

SA București, existând neînțelegeri cu privire la cuantumul și calitatea

serviciilor prestate, cum și la interpretarea cauzei penale din contract.

Bazându-se pe raportul de expertiză

depus la dosar și pe interpretarea clauzelor contractuale, în sensul că s-a

apreciat, ca nelegitim, refuzul de plată a unor servicii prestate în cadrul a două

posturi de pază abuziv desființate de beneficiara prestațiilor și interpretarea

corectă a clauzei penale constă în stipularea unei penalități de 0,4% pe zi de

întârziere, nelimitată la cuantumul debitului, prima instanță a pronunțat

sentința mai sus amintită.

Judecând apelurile declarate de

părți, secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 1036,

pronunțată la 29 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul SC E.N.C. SA, sucursala

Drobeta Turnu-Severin, cu sediul în localitatea Halânga, județul Mehedinți, și

a admis apelul SC A.P.P.S. SRL, schimbând în parte sentința și admițând în

parte acțiunea precizată a acesteia și cererea de majorare a penalităților de

întârziere.

În consecință, SC E.N.C. SA a fost

obligată la 611.963.998 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate

și la 1.671.220.906 lei penalități de întârziere, calculate până la 31

octombrie 2001.

Sentința a fost parțial menținută cu

privire la soluția dată cererii reconvenționale, care a fost intitulată acțiune

conexă a SC E.N.C. SA București și cu privire la cheltuielile de judecată

acordate.

SC E.N.C. SA București a fost

obligată, prin decizie, la plata a 18.073.970 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată efectuate în apel.

Instanța de apel a considerat, ca

nefondate, criticile formulate de către SC E.N.C. SA București, constând în greșita

reținere în calcul a sumelor cuvenite pentru prestațiile legate de posturile

desființate, în ignorarea faptului că serviciile prestate au fost incomplete,

precum și în greșita calculare a penalităților datorate și în nelimitarea lor

la cuantumul debitului.

Plecând de la faptul că a fost

interpretat corect contractul cu privire la clauza penală, considerând că

aceasta este în cuantum de 0,4% pe fiecare zi de întârziere, calculată la

întreaga sumă a debitului restant, dar apreciind că, potrivit art. 294 alin. (2)

C. proc. civ., este admisibilă cererea de acordare în apel a despăgubirilor

ivite după pronunțarea sentinței, instanța de apel a pronunțat decizia

menționată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs ambele părți.

SC A.P.P.S. SRL a criticat ambele

hotărâri pentru greșita interpretare a contractului și stabilirea unui cuantum

al penalităților la 0,4% pe zi de întârziere, în loc de 0,4% din suma datorată

pentru fiecare zi de întârziere, așa cum s-a prevăzut în contract și cum a

recunoscut partea adversă prin actele încheiate.

SC E.N.C. SA București a criticat

hotărârea atacată, pentru faptul că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de

anulare a art. 8 din contract, referitor la clauza penală, pentru ignorarea

faptului că refuzul de plată a două facturi se întemeiază pe neefectuarea

prestațiilor la care se referă și nu pe nerespectarea termenului de preaviz,

pentru nelimitarea penalităților la cuantumul debitului, așa cum prevedea Legea

nr. 76/1992, în vigoare, la data încheierii contractului și pentru interpretarea

greșită a expertizei, în sensul că s-a considerat eronat că suma de 300.000.000

lei, pentru care există un proces-verbal de compensare, excede sumelor în

litigiu.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Se impune de la început a se observa

că recursul este conceput de Codul de procedură civilă ca o cale extraordinară

de atac, ce poate fi promovată numai pentru motivele expres și limitativ

prevăzute de lege.

Din coroborarea art. 302

1

și 304 C. proc. civ. se deduce faptul că această cale de atac poate fi promovată

numai pentru motive de legalitate a hotărârii recurate, nu și pentru cele care

privesc temeinicia constatărilor instanței.

Întrucât criticile formulate de SC A.P.P.S.

SRL, precum și cea de a doua critică invocată de SC E.N.C. SA, privesc aspecte

ale temeiniciei hotărârii atacate, ele nu pot constitui motiv de reformare a

acesteia, pe această cale.

O a doua observație, ce se impune,

este aceea că recursul este o cale de atac ce nu are caracter devolutiv,

urmărindu-se, pe această cale, a se efectua numai un control al hotărârii

atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege.

Ca atare, dacă s-ar da eficiență

prevederilor art. 306 C. proc. civ., considerându-se că prima și cea de a treia

critică formulate de SC E.N.C. SA se referă la încălcarea ordinii publice,

vizând încălcări de prevederi legale cu acest caracter și putând fi invocate și

din oficiu de instanța de recurs, urmează a se constata că ele sunt

neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la nepronunțarea

instanțelor în legătură cu nulitatea art. 8 din contract, susținerea este

greșită, atât sentința, cât și decizia ocupându-se în detaliu de acest aspect,

iar hotărârile pronunțate sunt rezultatul acestor argumentări.

Cu privire la limitarea

penalităților, potrivit prevederilor Legii nr. 76/1992, se constată faptul că

prevederile art. 7 din această lege nu conțin o normă care ocrotește un interes

public, prin ea ocrotindu-se interesul uneia din părțile contractante, care

este ferită în acest mod de abuzul celeilalte părți.

Instituirea unei modalități de

ocrotire a uneia dintre părțile contractante, nu împiedică libertatea părților

de a stabili clauzele contractuale și nici nu obligă pe beneficiarul ocrotirii

de a se folosi de aceasta, întrucât numai generalizarea practicii este contrară

unui interes public.

În consecință, se impune a se

constata caracterul dispozitiv al menționatei norme și față de prevederile

contractuale stabilite de părți, urmare a inconsistenței criticii formulate.

Ca urmare, neexistând și alte motive

de reformare a hotărârii atacate, posibil a fi ridicate din oficiu de către

instanță, recursurile declarate în cauză urmează a-i fi respinse, conform art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursurile declarate de reclamanta-pârâtă

SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu-Severin și de pârâta-reclamantă SC E.N.C. SA ca

nefondate, împotriva deciziei nr. 1036 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 30 iunie 2004.