ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5302/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă nr. 23 mai 2003

reclamanta SC D.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul P.D. pentru a fi obligat

să-i predea un înscris original necesar întabulării în cartea funciară a

dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Otopeni, județul Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 2171 din 4

septembrie 2003 Judecătoria Buftea a respins acțiunea ca fiind introdusă de

către o persoană lipsită de capacitate procesuală activă, constatând că

reclamanta a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 3725 din 14 martie 2002

pronunțată de Tribunalul București.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

SC D.I. 2000 SRL a declarat recurs

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

cerând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.

Dezvoltând recursul, reclamanta

susține că excepția în temeiul căreia a fost soluționată cauza nu a fost invocată

de partea adversă sau de către instanță din oficiu și nici nu a fost pusă în

discuția părților, ceea ce atrage incidența cazurilor de casare invocate,

întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. referitoare la

principiul contradictorialității procesului civil, iar hotărârea dată în apel

conține astfel motive contradictorii față de natura pricinii, dat fiind că

lipsa capacității de folosință sau de exercițiu nu duce la lipsa capacității

procesuale active.

Recursul astfel motivat nu este

întemeiat și va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

Dizolvarea constituie un mod de

încetare a persoanei juridice potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954 având

ca efect intrarea în lichidare potrivit art. 51 din același act normativ.

Așadar, efectul esențial al

dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana

juridică respectivă a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de

folosință, cât și capacitatea de exercițiu, însă pe durata lichidării persoana

juridică are numai o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea

drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului,

iar capacitatea de exercițiu a persoanei juridice aflată în lichidare se

realizează prin intermediul lichidatorilor.

Capacitatea procesuală de folosință

constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan

procesual, încetând la data încetării persoanei juridice însăși.

Capacitatea procesuală de exercițiu

constă în aptitudinea persoanei juridice de a-și valorifica singură drepturile

procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta

în judecată.

În raport de cele arătate, este

indiscutabil că la data introducerii acțiunii, reclamanta dizolvată judiciar

era lipsită de capacitate procesuală de exercițiu, neputând sta în judecată în

nume propriu.

Ca urmare, instanțele au rezolvat

corect problema capacității procesuale a reclamantei, respingând acțiunea pe

cale de excepție, astfel că nu poate fi primită critica încadrată în motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Excepția lipsei capacității

procesuale de exercițiu poate fi invocată în orice stare a pricinii, inclusiv

din oficiu de către instanța de judecată, cu obligația de a fi pusă în discuția

părților, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, din practicaua sentinței de primă

instanță rezultând că tribunalul a pus în discuția părților excepția arătată,

iar reclamanta prin avocat a pus atât concluzii orale cât și concluzii scrise

asupra acesteia (a se vedea filele 196-197 din dosarul de primă instanță).

Indiscutabil deci motivul de recurs

încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este vădit nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

SC D.I. 2000 SRL Mogoșoaia împotriva deciziei nr. 27 din 13 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.