ÎCCJ, decizie (scj.ro #82329)

Persoană juridică în dizolvare. Capacitate de folosință și de exercițiu. Calitate procesuală Cuprins pe materii : Drept civil. Drept procesual civil. Reglementări prin Decretul nr. 31/1954 referitoare la persoanele juridice. Societate comercială în dizolvare. Capacitatea de folosință și de exercițiu.

Calitatea procesuală Index alfabetic : Persoane fizice și juridice - persoană juridică (în dizolvare) - capacitate de folosință și de exercițiu (cazul persoanei juridice în dizolvare) - calitate procesuală (cazul societății comerciale în dizolvare) Decretul nr. 31/1954 , art. 40, art. 51 Legea nr. 31/1990 , art. 252 alin. (3) Persoană juridică – în speță o societate comercială – încetează a avea ființă prin dizolvare, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dar, în vederea realizării activului și a plății pasivului, la care se referă art. 51 din același decret, se poate acționa, însă prin lichidator, iar nu în nume propriu, caz din urmă în care societatea comercială nu are calitate procesuală.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5302 din 16 iunie 2005 La 23 mai 2003, reclamanta Societatea Comercială Deuro Impex SRL a chemat în judecată pe pârâtul P.D. pentru a fi obligat să-i predea un înscris original necesar întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil, situat în Otopeni, județul Ilfov. Prin sentința civilă nr. 2171 din 4 septembrie 2003 Judecătoria Buftea a respins acțiunea ca fiind introdusă de către o persoană lipsită de capacitate procesuală activă, constatând că reclamanta a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 3725 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Reclamanta a declarat recurs susținând că excepția în temeiul căreia a fost soluționată cauza nu a fost invocată de partea adversă sau de către instanță din oficiu și nici nu a fost pusă în discuția părților, ceea ce atrage incidența cazurilor de casare invocate, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă referitoare la principiul contradictorialității procesului civil, iar hotărârea dată în apel conține astfel motive contradictorii, față de natura pricinii, dat fiind că lipsa capacității de folosință sau de exercițiu nu duce la lipsa capacității procesuale active. Recursul nu este întemeiat. Dizolvarea constituie un mod de încetare a persoanei juridice potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954 având ca efect intrarea în lichidare potrivit art. 51 din același act normativ.

Așadar, efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică respectivă a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu; însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu, a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan procesual, încetând la data încetării persoanei juridice însăși.

Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată. În raport cu cele arătate, rezultă că, la data introducerii acțiunii, reclamanta, dizolvată judiciar, era lipsită de capacitate procesuală de exercițiu, neputând sta în judecată în nume propriu. Ca urmare, instanțele au rezolvat corect problema capacității procesuale a reclamantei, respingând acțiunea pe cale de excepție. Excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu poate fi invocată în orice stare a pricinii, inclusiv din oficiu de către instanța de judecată, cu obligația de a fi pusă în discuția părților, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, din practicaua sentinței de primă instanță rezultând că tribunalul a pus în discuția părților excepția arătată, iar reclamanta, prin avocat, a pus atât concluzii orale cât și concluzii scrise asupra acesteia.

Astfel fiind, recursul a fost respins.