ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1343/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1/A din 12 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2007, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Arad împotriva sentinței comerciale nr. 1502/30.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2007; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei S.C. B. Arad, așa cum a fost ea precizată; a obligat pârâta la plata sumei de 10.000 Euro prin echivalent în RON, reprezentând despăgubiri acordate conform art. 24 din contractul nr. x/2007, către reclamantă; a dispus rezilierea contractului de prestări- servicii de pază nr. x din 20.04.2007, din culpa pârâtei, și a obligat pârâta la plata sumei de 22.253,42 RON beneficiu nerealizat către reclamantă; a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.029,71 RON cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, către reclamantă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta S.C. B.

III. Aspecte procesuale în recurs

Prin sentința comercială nr. 2068 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, secția Comercială, în dosarul nr. x/2008, în temeiul art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva recurentei- pârâte și s-a numit administrator judiciar pe C..

La termenul de judecată din 27 mai 2021, s-a învederat instanței că societatea recurentă- pârâtă S.C. B. a fost radiată din Registrul Comerțului, încă de la data de 09 decembrie 2019, aspect față de care Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei- pârâte, conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., aplicabile în etapa recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse în art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei- pârâte S.C. B. Arad – prin lichidator judiciar "EXPERT" S.P.R.L., invocată din oficiu de către instanță, raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiții, trebuie să aibă capacitate procesuală de folosință. Astfel art. 41 C. proc. civ. prevede că poate fi parte în judecată "orice persoană care are folosința drepturilor civile", iar art. 42 C. proc. civ. prevede că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în felul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor". Primul text vizează deci capacitatea de folosință, iar al doilea, capacitatea de exercițiu, de unde rezultă concluzia că reglementarea capacității procesuale, are la bază instituția capacității, așa cum apare ea în dreptul civil. Cel ce are capacitatea de folosință a drepturilor sale se bucură și de capacitate procesuală de folosință și, poate fi parte în procesul civil, ceea ce nu înseamnă însă că are și capacitatea de a sta personal în judecată (capacitate procesuală de exercițiu), aceasta din urmă constituind o condiție necesară numai pentru exercițiul acțiunii civile.

În consecință, în timp ce capacitatea de a fi parte în procesul civil este recunoscută tuturor persoanelor, fără nici o deosebire (art. 41 C. proc. civ.), capacitatea de a sta în judecată este recunoscută numai persoanelor care au exercițiul drepturilor lor. La fel ca în dreptul civil și în materie procesual-civilă, regula este capacitatea, iar lipsa ei, este excepția. Lipsa capacității procesuale (legitimatio ad pro-cessum) constituie tocmai obiectul excepției procesuale a lipsei de capacitate, care poate fi invocată în cursul procesului în temeiul art. 161 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse rezultă că această excepție reprezintă mijlocul procesual prin care părțile, precum și instanța din oficiu, invocă lipsa capacității procesuale a unei părți ce participă la procesul civil.

Capacitatea de folosință, reprezintă astfel "capacitatea de a avea drepturi și obligații". Altfel spus, ea reprezintă facultatea oricărui individ de a fi subiect de drepturi și obligații. Capacitatea de folosință nu trebuie însă confundată cu însăși drepturile și obligațiile ce le poate dobândi o persoană, ea reprezentând numai aptitudinea generală și abstractă de a le dobândi. În ce privește persoana juridică este de reținut că, aceasta are o capacitate de folosință specială, limitată la acele drepturi și obligații care corespund scopului pentru care ele au fost înființate, ceea ce pe plan procesual înseamnă că persoanele juridice își pot apăra în justiție numai acele drepturi care servesc scopului pentru care au fost înființate.

Din această perspectivă, este de reținut că, în fapt, capacitatea procesuală de folosință, reprezintă aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice sau fizice, de a avea drepturi și obligații de natură procesuală.

Capacitatea procesuală de folosință, reprezintă, deci, o condiție esențială "sine qua non" pentru ca o persoană fizică sau juridică, să devină parte în procesul civil, ea este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință.

Întinderea capacității de folosință a persoanelor juridice este determinată de principiul specialității, potrivit căruia ele nu pot avea alte drepturi decât acelea ce corespund scopului lor, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Momentul inițial al capacității de folosință este determinat, în cazul persoanelor juridice, de data actului de dispoziție care le înființează, de data recunoașterii, ori a autorizării lor, sau de data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.

Persoanele juridice supuse înregistrării, cum sunt societățile comerciale, dobândesc capacitate de folosință de la data realizării acestei operații și încetează de-a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare.

Lipsa capacității procesuale de folosință a persoanei juridice sau fizice determină respingerea acțiunii, întrucât persoana nu are folosința unui anumit drept civil.

Din perspectiva celor expuse raportat la prezenta cauză, este de reținut că, dizolvarea și radierea S.C. B. din registrul comerțului, au fost dispuse ca urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin sentința civilă nr. 1030 din 9 decembrie 2019 Tribunalul Arad.

Cum radierea din registrul comerțului marchează chiar sfârșitul calității de persoană juridică a unei societăți comerciale și, cum, în prezent recurenta-pârâtă S.C. B. Arad este radiată din registrul comerțului, rezultă fără posibilitate de echivoc că acesteia i-a încetat capacitatea de folosință, situație în care nu mai poate avea nici aptitudinea de a fi titulară de drepturi și obligații pe plan procesual.

Odată cu radierea, recurenta-pârâtă a pierdut, deopotrivă, capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu, încetându-și existența ca subiect de drept și nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-pârâte S.C. B. Arad – prin lichidator judiciar "EXPERT" S.P.R.L., și a respinge recursul declarat de aceasta, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.– prin lichidator judiciar "EXPERT" S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1/A din 12 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.