ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă la 17 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. Filiala Timiș a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând obligarea la plata sumei de 40.917,13 RON și a sumei de 64.727,14 euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 308 din 21 mai 2024, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar împotriva pârâtei C. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin lichidator judiciar.

Prin decizia civilă nr. 86/A din 21 februarie 2025, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material edictate de art. 1616 C. civ. și a încălcat art. 662 C. proc. civ.. Arată că între părți nu a intervenit compensația, așa cum eronat a reținut curtea de apel, întrucât nu au existat creanțe reciproce. Contestă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 347.710 RON, menționată în ultimul proces-verbal de compensare din 31 martie 2021. Precizează că serviciile în discuție nu au fost prestate, că nu a obținut venituri din producția agricolă și că terenurile nu au fost cultivate și face trimitere la actele de control emise de ANAF. Contestă valabilitatea contractului de prestări servicii nr. x din 1 martie 2020 și invocă încălcarea art. 1516 C. civ., susținând existența unei cauze ilicite.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Deși indică prevederile art. 1616 C. civ. privind compensația, autoarea căii de atac afirmă că instanța de apel a aplicat greșit acest text de lege, fără însă a explica de ce nu a fost respectată norma de drept material.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Recurenta-reclamantă reia în mod aproape identic susținerile expuse în fața curții de apel referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, la inexistența creanțelor reciproce, la presupusa neîndeplinire de către pârâtă a obligațiilor sale și la cauza ilicită a contractului de prestări servicii, fără a formula critici raportate la considerentele curții de apel. De asemenea, face trimitere la procesul-verbal de constatare a neregulilor întocmit de ANAF și contestă interpretarea pe care curtea de apel a dat-o probatoriului în sensul că lucrările au fost îndeplinite și suma datorată a fost recunoscută de reprezentantul reclamantei.

Aceste aspecte nu vor fi analizate întrucât rolul instanței de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor. De asemenea, Înalta Curte arată că reiterarea în conținutul memoriului de recurs a susținerilor formulate pe calea apelului, cărora instanța de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. - Filiala Timiș, împotriva deciziei civile nr. 86/A din 21 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. - Filiala Timiș, împotriva deciziei civile nr. 86/A din 21 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.