ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 381/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357, 1345 și urm., art. 1472 din C. civ., Legea nr. 136/1995, art. 192, 184 Cod procedură civilă.

Ulterior, la data de 04.02.2020, reclamanta A. Agromec S.R.L. a formulat, în baza art. 68-70 C. proc. civ., cerere de intervenție forțată, solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamant a societății E. S.R.L., cu motivarea că, prin Contractul de cesiune de drepturi litigioase din 02.08.2019, reclamanta A. Agromec S.R.L. a transmis în patrimoniul cesionarului E. S.R.L. toate drepturile litigioase aferente capătului 1 de cerere, ce constituie obiectul acțiunii în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.

Prin precizările formulate la data de 17.03.2020, reclamanta A. Agromec S.R.L. și-a precizat din perspectiva răspunderii civile, cauza raportului juridic dedus judecății pentru fiecare pârâtă în parte. Iar prin încheierea de ședință din data de 26.06.2020 s-a respins excepția necompetenței teritoriale.

Prin încheierea din 26.11.2020, s-a admis în principiu cererea de intervenție și a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a societății E. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 226/PI din 29.04.2021 pronunțată de Tribunalul Timiș – secția a II-a Civilă s-a respins cererea de administrare a probei cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată față de pârâta C. S.A.; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. Agromec S.R.L. și E. S.R.L. față de pârâta C. S.A., ca inadmisibilă; s-a respins cererea de chemare în judecată față de pârâta D. S.A. și au fost obligate reclamantele la plata către pârâta C. S.A. a sumei de 6.149,65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 747/A din 07.12.2021, Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a dispus rejudecarea cererii de chemare în judecată de către instanța de apel, sens în care a acordat termen de judecată pentru evocarea fondului.

Prin încheierea de ședință din data de 01.03.2022, instanța de apel a constatat că răspunderea asigurătorului are o natură contractuală, fiind grefată pe contractul de asigurare încheiat cu reclamantele.

Prin decizia nr. 318/A din 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. S.A., prin Agenția Timișoara; a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantele A. Agromec S.R.L. prin lichidator judiciar F.. și E. S.R.L., fiind obligată pârâta C. S.A. prin Agenția Timișoara la plata către reclamanta E. S.R.L. a sumei de 209.762 RON, reprezentând prejudiciul constând în costurile achitate efectiv de societatea reclamantă A. Agromec S.R.L. pârâtei D. S.A., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, calculate de la data de 10.04.2019 și până la data plății; a fost obligată pârâta C. S.A. la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 86.345 RON, reprezentând prejudiciul la care a fost expusă societatea reclamantă A. Agromec S.R.L. față de pârâta D. S.A, începând cu data de 18 octombrie 2014, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, calculate de la data 19.05.2021 și până la data plății.

De asemenea, s-a diminuat creanța bancară a pârâtei D. S.A. față de reclamanta A. Agromec S.R.L., în baza contractului de credit nr. x/2010, cu suma de 86.345 RON, după încasarea creanței de la pârâta C. S.A.

A fost respinsă în rest acțiunea și obligată pârâta C. S.A. prin Agenția Timișoara la plata către reclamanta E. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 53.803 RON.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 477 alin. (1) și art. 22 alin. (5) C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârilor recurate, respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 226/PI din 29.04.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș ca fiind temeinică și legală.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 7 raportat la art. 431 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Totodată, recurenta a solicitat obligarea reclamantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată pentru fond, apel și recurs.

După expunerea situației de fapt, cu titlu prealabil, recurenta-pârâtă a formulat concluzii cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac, precizând, în esență, că pretențiile deduse judecății nu izvorăsc din polița de asigurare nr. x/19.05.2014, care au făcut obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat definitiv. Conform titularei memoriului de recurs, pretențiile solicitate sunt întemeiate pe răspunderea extra-contractuală, așa cum în mod corect a statuat prima instanță prin două încheieri interlocutorii.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 și a încheierii din 1 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierilor interlocutorii pronunțate de prima instanță la 26.06.2020 și 04.03.2021, care nu au făcut obiectul apelului reclamantelor, cererea de apel vizând exclusiv soluția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța de control judiciar devolutiv încălcând astfel și dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Printr-o a doua critică se invocă încălcarea prevederilor art. 22 C. proc. civ., întrucât prin calificarea pretențiilor deduse judecății instanța de apel a încălcat atât principiul disponibilității, cât și rolul activ al judecătorului.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 s-a arătat că instanța de apel nu a prezentat argumentele pentru care se impune angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, nefiind avute în vedere apărările formulate cu privire la calculul eronat al cuantumului despăgubirilor, insolvabilitatea intimatei A. și cu privire la lipsa oricăror legături cauzale, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea autorității de lucru judecat față de aspectele tranșate în mod definitiv în dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 9 august 2023.

Prin întâmpinarea transmisă prin email în data de 28 noiembrie 2023 intimata-reclamantă E. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

De asemenea, prin precizările depuse, administratorul special al intimatei A. Agromec S.R.L a învederat că achiesează la apărările formulate de reclamanta E. S.R.L., privind inadmisibilitatea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Prin rezoluția din 8 ianuarie 2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părților în ședință publică.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea pe fond, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Astfel, în cauză prin acțiunea promovată la 09 iulie 2021, reclamanta A. Agromec S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei C. S.A. la plata prejudiciilor cauzate prin executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale ce decurg din polița de incendiu și alte calamități nr. x/19.05.2014 încheiată cu pârâta C. S.A., asigurare impusă de D. S.A. prin art. 6.4. din contractul de credit nr. x/26.08.2010 încheiat cu reclamanta.

Dat fiind art. 6.4. din contractul de credit nr. x/26.08.2010 încheiat cu D. S.A., prin care reclamantei i s-a solicitat asigurarea bunurilor, la 19 mai 2014, în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta C. S.A, în calitate de asigurător o poliță de incendiu și alte calamitați asupra solarului legumicol situat în extravilanul localității Iecea Mare, Jud. Timiș. În cuprinsul poliței de asigurare a fost inserată clauza conform căreia "în caz de daună, dreptul la despăgubiri se cesionează în favoarea Beneficiarului: D.".

Prin urmare, scopul asigurării a fost ca, în cazul unui eveniment ce împiedică reclamanta A. Agromec S.R.L. să își achite obligațiile asumate prin contractul cu D., pârâta C. S.A. să fie cea care plătește despăgubirea direct beneficiarului D..

Întrucât riscul asigurat s-a produs în datele de 17 și 18 octombrie 2014, iar despăgubirea a fost achitată de C. către D. abia la data de 10.04.2019, invocând întârzierea în îndeplinirea obligațiilor contractuale, reclamanta A. Agromec S.R.L., în calitate de asigurat, a chemat în judecată pe asigurătorul său, pârâta C. S.A., prevalându-se de clauzele contractului de asigurare, pentru a-i solicita acoperirea prejudiciului astfel cauzat.

Contractul de asigurare fiind impus de D., despăgubirea inițială trebuia achitată acestei entități la momentul producerii pagubei, astfel încât neplata la acel moment a determinat curgerea de penalități și dobânzi în creditul reclamantei la D., culpa în producerea prejudiciului aparținând pârâtei C. S.A.

Astfel, contrar susținerilor recurentei-pârâte, se observă că litigiul pendinte aparține materiei asigurărilor, pretențiile deduse judecății avându-și izvorul în polița de incendiu și alte calamități încheiată de reclamanta A. Agromec S.R.L. cu pârâta C. S.A.

Art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 09.07.2021, prevede că: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, ca urmare a modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar conform prevederilor art. 27 din același cod, "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În consecință, întrucât dispozițiile legale enunțate exclud dreptul la recurs în materia asigurărilor, rezultă că decizia nr. 318/A din 14 iunie 2023, a instanței de apel în evocarea fondului, prin care a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamante, este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile justițiabililor, iar recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Cât privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin care instanța de control judiciar devolutiv a admis apelul reclamantelor și a anulat sentința primei instanțe, acordând termen de judecată pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată de către instanța de apel, precum și recursul împotriva încheierii din 1 martie 2022, Înalta Curte reține că, în raport cu prevederile legale anterior evocate, pentru identitate de rațiune, rezultă că nici aceste hotărâri nu sunt supuse recursului, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din Codul de procedură civilă.

În consecință, pentru considerentele expuse, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a încheierii din 1 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă precum și împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a încheierii din 1 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă precum și împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.