ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 407/2025

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă la 22.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele, în solidar, la plata sumei de 62.859,75 euro (306.378,42 RON), reprezentând contravaloare mărfuri transportate și a cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, în consecință, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe calea întâmpinării, pârâta S.C. B. S.A. a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și inadmisibilității acțiunii, în subsidiar, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă la 23.03.2022 sub nr. x/2022, reclamanta D.. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele, în solidar, să-i plătească suma de 62.859,75 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii mărfii obiect al contractului de transport încheiat cu pârâta S.C. A. S.R.L., asigurată la pârâta S.C. B. S.A., dobânda legală penalizatoare calculată până la data plății efective a debitului principal, precum și cheltuielile de judecată.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, ambele pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, și a invocat excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale active a reclamantei și prematurității acțiunii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a solicitat conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, ambele înregistrate pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 08.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 662/20.12.2023, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a respins excepțiile prematurității formulării acțiunii, lipsei calității de reprezentant, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L., în acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L., în acțiunea formulată de reclamanta D.. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D.. și a obligat pârâta S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 62.859,75 euro, cu titlu de prejudiciu, și dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la 07.01.2021 până la plata integrală a debitului, precum și suma de 6.713,98 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 6.000 euro, onorariu avocat. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 62.869,75 euro, cu titlu de prejudiciu și suma de 6.669 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe civile, S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și D.. au declarat apel, iar S.C. B. S.A. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 308/A/14.06.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de S.C. A. S.R.L., a anulat ca netimbrat apelul formulat de S.C. C. S.R.L. și a respins apelul incident promovat de S.C. B. S.A. A admis apelul declarat de D.. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de aceasta, a obligat în solidar pârâtele S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 62.869,75 euro, cu titlu de prejudiciu, a dobânzii legale penalizatoare aferentă, calculată de la 07.01.2021 până la plata integrală a debitului pricipal, precum și a cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 3.360 RON, taxă judiciară de timbru și 29.863,80 RON, onorariu avocat; a menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate de D.., ca prescrisă, admiterii acțiunii sale și obligării pârâtelor S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.A., în solidar, să-i plătească suma pretinsă prin acțiune.

În motivare, a susținut că acțiunea promovată de D.. este prescrisă, în temeiul art. 2.521 alin. (2) C. civ., coroborat cu art. 32 din Convenția CMR, fiind incident termenul de prescripție de 1 an, care a început să curgă la 14.03.2021 și s-a împlinit la 14.03.2022; a arătat că nu este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, întrucât nu se confirmă cerința dolului sau culpei sale în prestarea activității de transport.

Totodată, a apreciat ca fiind nelegală statuarea instanței de apel cu privire la reținerea unei cauze de întrerupere a cursului prescripției, prin efectul comunicării notificării din 10.01.2022 - întrucât nu a primit-o, ci a fost returnată expeditorului de către Poșta Română, sau ca urmare a transmiterii, prin poșta electronică, a facturii de marfă, la 08.01.2021, recurenta susținând că nici acest mod de comunicare nu a fost dovedit.

În continuare, a prezentat actele juridice care au generat raporturile contractuale dintre părțile litigiului și împrejurările în care s-a produs prejudiciul, din care s-a născut dreptul său de a primi despăgubiri de la societatea de asigurare, al cărei refuz tacit de plată a determinat-o să formuleze cererea de chemare în judecată.

Recurenta a susținut că, spre deosebire de acțiunea formulată de D.., care este prescrisă, cererea sa îndreptată împotriva asigurătorului este formulată în termenul de prescripție de 2 ani, ce guvernează contractul de asigurare, iar pretențiile sale sunt întemeiate.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ., și nulității acestuia, prin prisma art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea lui ca nefondat.

Examinând cu prioritate aceste excepții, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă subliniază că excepția inadmisibilității primează excepției nulității, întrucât vizează legalitatea învestirii instanței de recurs, context în care, conform art. 248 (2) C. proc. civ., se impune soluționarea acesteia cu precădere.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a susținut că recursul de față este inadmisibil, întrucât are ca obiect plata unor despăgubiri de către asigurător, iar conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materia asigurărilor nu sunt susceptibile de recurs, fiind definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, prin hotărârea atacată au fost soluționate două cereri principale, cea promovată de S.C. A. S.R.L. împotriva partenerului său din contractul de transport și asigurătorului, și cea formulată de D.. împotriva societăților care au efectuat transportul mărfurilor sale și a societății de asigurare, care au fost conexate prin încheierea din 08.06.2022, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, fiind judecate împreună.

Astfel, evaluarea naturii și obiectului litigiului relevă împrejurarea că pretențiile părților rezultă, în principal, din executarea contractului de transport, iar nu exclusiv din raporturile de asigurare, împrejurarea care conduce la concluzia că decizia recurată nu este pronunțată într-o materie în care recursul să fie suprimat, așadar calea de atac promovată este admisibilă, în temeiul art. 483 C. proc. civ.

Referitor la excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de lege, întrucât controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analiza memoriului de recurs relevă faptul că titulara căii extraordinare de atac nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a reiterat motivele evocate prin cererea de apel, cele două memorii fiind identice, fără să expună o critică punctuală, care să vizeze dezlegările oferite prin decizia instanței de prim control judiciar, singura care formează obiect al recursului de față.

Înalta Curte notează, referitor la situația procesuală a societății recurente - având calitate de reclamantă în dosarul nr. x/2021 și de pârâtă în cererea conexă obiect al dosarului nr. x/2022 - că, prin sentința civilă nr. 662/20.12.2023, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei D.. și a admis în parte acțiunea acestei societăți, obligând S.C. A. S.R.L. să-i plătească suma de 62.859,75 euro, cu titlu de prejudiciu și dobânda legală penalizatoare aferentă, precum și cheltuielile de judecată; totodată, tribunalul a admis în parte și acțiunea S.C. A. S.R.L. și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să-i plătească suma de 62.869,75 euro, cu titlu de prejudiciu și suma de 6.669 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 308/A/14.06.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței tribunalului, statuând că excepția prescripției a fost corect soluționată de prima instanță, prin prisma termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 32 alin. (1) teza a II-a din Convenția CMR. Totodată, instanța devolutivă de control judiciar a examinat criticile acestei apelante cu privire la greșita reținere de către tribunal a efectului întreruptiv al termenului de prescripție produs de comunicarea notificării formulate de D.., analizând în concret probatoriul administrat în cauză.

Cu toate acestea, în recurs, autoarea căii de atac a reluat criticile prezentate instanței de apel, urmărind reevaluarea argumentelor sale de către instanța supremă, deși acestea au fost examinate de curtea de apel, care a răspuns motivelor identice cu cele cuprinse în memoriul de recurs.

Astfel, prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurenta urmărește, practic, să obțină o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt conform viziunii proprii asupra chestiunilor litigioase, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

Va respinge și cererea intimatei-reclamante D.., de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că această parte a atașat concluziilor scrise, în copie, o factură fiscală, document care în lipsa dovezii plății onorariului de avocat nu este apt să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 308/A/14.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge cererea intimatei-reclamante D.. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2025.