ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 iunie 2022
Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 3 aprilie 2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata tarifului pentru utilizarea amprizei și zonei de siguranță și accesului la drumul județean DJ 682C Arad-Sânleani poziția kilometrică 17+600 partea lateral dreaptă aflat în proprietatea Unității Administrativ-Teritoriale Județul Arad în cuantum de 1.809,83 Euro (echivalentul în RON a acestei sume la data efectuării plății) calculat pentru perioada 31.03.2015-31.03.2020; obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere aferente sumei antemențioante, în cuantum de 1.502,16 Euro (respectiv echivalentul în RON a acestei sume la data efectuării plății), calculate pentru aceeași perioadă 31.03.2015-31.03.2020 și până la plata efectivă a tarifului de acces; obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor cu care se ocupă ampriza și/sau zona de siguranță a drumului județean pe cheltuiala proprie, în termen de 5 zile de la comunicarea Notificării, în situația în care refuză încheierea "Contractului de amplasare și închiriere în zona drumurilor din domeniul public al Județului Arad"; cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat art. 30 alin. (1) și art. 194 C. proc. civ. art. 16 alin. (3), art. 1357 și art. 1489 alin. (2) C. civ. art. 40
1
, art. 46 alin. (1-5), alin. (9-11) și art. 47 alin. (7) și alin. (10) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, forma în vigoare pentru perioada 01.07.2014-30.10.2019; art. 110 alin. (1-2) și art. 183 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală; art. 463 alin. (2), art. 494 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
La 29 mai 2020, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata tarifului pentru utilizarea amprizei și zonei de siguranță și accesului la drumul județean DJ 682C Arad-Sânleani poziția kilometrică 17+600 partea lateral dreaptă aflat în proprietatea Unității Administrativ-Teritoriale Județul Arad în cuantum de 1.809,83 Euro (echivalentul în RON a acestei sume la data efectuării plății) calculat pentru perioada 31.03.2015-31.03.2020 în conformitate cu art. 1357 C. civ., art. 46 alin. (9) și art. 47 alin. (7) și alin. (10) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor; obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere aferente sumei antemenționate, în cuantum de 1.284,98 Euro (respectiv echivalentul în RON a acestei sume la data efectuării plății), calculate pentru aceeași perioadă 31.03.2015-31.03.2020 și până la plata efectivă a tarifului de acces, conform prevederilor art. 124
1
alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 183 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Totodată, reclamanta a precizat că menține celelalte solicitări din cererea principală.
Prin întâmpinare, pârâta A. S.R.L. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanță ca fiind prescrisă pentru sumele aferente perioadei 31.03.2015-07.04.2017.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în tot/parte ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 5085 din 8 decembrie 2020, Judecătoria Arad, secția Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., având ca obiect pretenții și obligație de a face.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.809,83 euro, la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, reprezentând tarif stabilit prin hotărârile Consiliului Județean Arad, calculat pentru perioadă 31.03.2015-31.03.2020 și a sumei de 1.284,98 euro, la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 31.03.2015-31.03.2020 și în continuare, până la plata efectivă a tarifului.
A obligat pârâta la desființarea accesului rutier pe cheltuială proprie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii introductive. Pe cale de excepție, a solicitat să se admită excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea ca fiind prescrisă pentru sumele aferente perioadei 31.03.2015-07.04.2017; pe fondul cauzei, a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată în tot/parte, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 291 din 22 iulie 2021, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis apelul exercitat de apelanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata U.A.T. Județul Arad, împotriva sentinței civile nr. 5085/8.12.2020, pronunțată de Judecătoria Arad și, în consecință, a schimbat în parte sentința în sensul obligării apelantei la plata către intimată a sumei de 124,17 euro la cursul BNR de la data plății. A menținut sentința în privința desființării accesului rutier pe cheltuiala proprie.
Împotriva deciziei mai sus menționate, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea deciziei și, în rejudecarea apelului, respingerea acestuia și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs incident pârâta Societatea A. S.R.L., solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea apelului formulat și respingerea în totalitate a acțiunii introductive de instanță, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 34/R din 24 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis recursul formulat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD împotriva deciziei civile nr. 291/22.07.2021, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea A. S.R.L.
A casat hotărârea atacată și, rejudecând, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 31.03.2015 - 3.04.2017, respingând pretențiile reclamantei pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 808,2126 euro la cursul B.N.R. de la data efectuării plății, reprezentând tarif stabilit prin hotărârile Consiliului Județean Arad, calculat pentru perioada 04.04.2017 - 31.03.2020.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere. A menținut în rest sentința.
A respins recursul incident formulat de pârâta Societatea A. S.R.L. împotriva aceleiași hotărâri.
Ulterior, prin încheierea de cameră de consiliu din data de 05.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială formulată de recurenta reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Arad cu privire la dispozitivul deciziei civile nr. 34/24.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020 și a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că, în locul mențiunii greșite "808,2126 euro la cursul BNR de la data efectuării plății" se va trece suma corectă de "1057,53 euro la cursul BNR de la data efectuării plății". A respins în rest cererea de îndreptare eroare materială.
Împotriva deciziei civile nr. 34/R din 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, anularea deciziei civile nr. 34/24.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - ca instanță de recurs - în dosarul nr. x/2020; trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timișoara, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 28 aprilie 2022, cererea de revizuire a fost comunicată intimatei, fără ca aceasta să uzeze de dreptul procesual de a depune întâmpinare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 18 aprilie 2022, sub nr. x/2022.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat în examinare excepția tardivității cererii revizuire, invocată din oficiu, reținând următoarele:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.
Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de revizuire formulată de revizuenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 34/R din 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
În raport de motivul de revizuire invocat de către revizuentă, Înalta Curte constată că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în recurs, se calculează de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 24 februarie 2022 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 15 aprilie 2022 - data înscrisă pe plicul prin care a fost expediată cererea de revizuire.
Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.
Totodată, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucătoare care urmează".
Prin urmare, în condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 24 februarie 2022, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost joi, 24 martie 2022.
Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".
Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuentă a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ARAD împotriva deciziei civile nr. 34/R din 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.