ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1973/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 13 noiembrie 2020, Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad a solicitat, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. și în temeiul art. 1013, art. 1024 și următ. C. proc. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de obligare a debitoarei la plata sumelor de 125.427,7 RON reprezentând contravaloarea redevenței neachitate, conform facturilor emise în baza contractului de concesiune nr. x din 7 martie 2002 și de 139.441,50 RON reprezentând penalități de întârziere calculate conform prevederilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 30 din 12 ianuarie 2021, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către debitoare prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată în favoarea Judecătoriei Buftea.

Instanța a avut în vedere dispozițiile cuprinse la art. 1016 C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 8 alin. (2) teza finală și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A constatat că întrucât litigiul decurge din executarea unui contract administrativ (contractul de concesiune nr. x/2002), potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cererea formulată de reclamantă, asimilată instituției publice, este de competența exclusivă a instanței de la sediul pârâtei.

În plus, independent de prevederile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-au mai reținut dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin prisma acestora s-a constatat că în cuprinsul contractului de concesiune nu a fost stipulată nicio clauză prin care să se prevadă în mod expres că locul în care se va face executarea obligațiilor este în Arad, art. 10.2 stipulând în sensul că orice neînțelegere, pretenție sau litigiu între părți va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente.

S-a concluzionat astfel că și în ipoteza în care instanța competentă nu s-ar determina potrivit art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare nu ar reveni Judecătoriei Arad, întrucât nu sunt incidente alte texte de lege din materia competenței teritoriale alternative care să atragă competența acesteia, astfel încât s-ar impune aplicarea regulii de drept comun, respectiv a stabilirii competenței instanței din circumscripția teritorială a sediului pârâtei.

2.2. Prin sentința nr. 8965 din 3 iunie 2021, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de creditoare. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat conflictul negativ de competență. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță de plată. A suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului.

Instanța a reținut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă specială care reglementează competența teritorială a litigiilor date de lege în competența materială a instanțelor de contencios administrativ, nefiind incident în cauză.

A constatat că litigiilor date în competența instanțelor civile de drept comun conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 le sunt aplicabile dispozițiile care reglementează competența materială și teritorială din C. proc. civ., respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3.

Or, obiectul contractului îl constituie concesionarea unui teren situat în Arad, locul implicit pentru executarea obligațiilor fiind în Arad. Totodată, s-a constatat că potrivit art. 6.2 din contract, plățile vor fi efectuate în conturi deschise la B. Sucursala Arad.

Concluzionând, s-a reținut că, creditoarea a sesizat o instanță competentă teritorial potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Arad.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în considerarea următoarelor argumente:

Litigiul care a generat declinările de competență reciproce și crearea conflictului negativ constă în solicitarea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad, de obligarea a pârâtei S.C. A. S.R.L., pe calea procedurală a ordonanței de plată, la executarea obligațiilor asumate de aceasta (redevențe) în baza contractului de concesiune încheiat de părți cu privire la un teren amplasat în incinta Zonei Libere Curtici Arad, în vederea desfășurării de activități specifice zonei libere.

Față de calea procedurală aleasă de reclamantă - aceea a ordonanței de plată - devin incidente, în ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 1016 C. proc. civ., aplicabile materiei, dispoziții potrivit cărora "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

În ce privește fondul cauzei, se constată că pretențiile reclamantei derivă dintr-un contract de concesiune care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actelor administrative.

Referitor la competența de soluționare a litigiilor care decurg din executarea unor astfel de contracte, dispozițiile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 stabilesc că ea aparține instanțelor civile de drept comun.

În mod asemănător, în contractul părților s-a stabilit (art. 10.2) că "orice neînțelegere, pretenții sau litigiu ce decurg din sau în legătură cu executarea și interpretarea prezentului contract (...) vor fi soluționate de către instanțele judecătorești române competente", fără să se prevadă vreun criteriu de determinare a competenței, în funcție de locul executării obligațiilor asumate.

În aceste condiții, pentru stabilirea instanței competente teritorial devine incidentă regula de drept comun înscrisă în art. 107 C. proc. civ., care se referă la instanța în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtului.

Cum în speță sediul pârâtului se află în Otopeni, județul Ilfov și întrucât acesta a invocat excepția de necompetență teritorială prin întâmpinare, cu respectarea așadar, a dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că aparține competența teritorială de judecată în primă instanță a pricinii, Judecătoriei Buftea, legal învestită prin sentința de declinare.

În cauză nu se poate vorbi despre "un loc implicit al executării obligațiilor" decurgând din faptul că obiectul contractului îl reprezintă concesionarea unui teren în Arad (ceea ce ar fi de natură să atragă competența Judecătoriei Arad) întrucât, în sensul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - care reglează competența în astfel de situații, legate de executarea convențiilor - este necesar ca părțile să prevadă expres un astfel de loc al executării, el neputând fi dedus implicit, în absența unei clauze.

De asemenea, este lipsit de relevanța (reținută de hotărârea care a ocazionat conflictul negativ) faptul că plățile urmau a fi efectuate în conturi deschise la B. Arad.

Pentru ca "locul plății" să fie relevant în stabilirea competenței teritoriale este necesar să fie incidentă norma art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care vizează însă "cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare", neregăsită în speță.

În consecință, prin aplicarea regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ținând seama de sediul pârâtului, urmează să fie stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.