ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2798/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01 septembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, reclamanta Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 125.427,7 RON, reprezentând contravaloarea redevenței neachitate, a unor penalități în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, începând cu data scadenței și până la plata efectivă a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea introductivă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 1 și 2 alin. (1) lit. c)

1

teza finală din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Hotărârea Guvernului nr. 682/1994 privind aprobarea Metodologiei pentru concesionarea de terenuri și construcții din zonele libere, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Hotărârea nr. 449/1999 privind înființarea Regiei Autonome Administrația Zonei Libere Curtici Arad.

2.1. Prin sentința civilă nr. 629/16.09.2020, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a declinat competența materială de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului Arad, secția a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat incidente în cauză dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, conform cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze orice litigii care apar în legătură cu încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

De asemenea, a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 759/10.11.2020, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cât și art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) din C. proc. civ., întrucât aceste prevederi stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de drept civil, iar potrivit criteriului valoric, cauza este de competența judecătoriei.

2.3. Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 6977/27.04.2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

1

), art. 8 alin. (2) teza a II-a și art. 10 din Legea nr. 554/2004, reținând că sunt competente să soluționeze litigiile decurgând din executarea contractelor administrative instanțele civile de drept comun.

A mai arătat că determinarea instanței competente material și teritorial, în cazul litigiilor privind executarea contractelor administrative, se face potrivit dispozițiilor din C. proc. civ., iar în ceea ce privește competența teritorială, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod, care prevăd că este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, reclamantul având, potrivit art. 116 din C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente.

2.4. Învestită prin declinare, Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 4029 din 5 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă la primul termen de judecată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și tipul contractului de concesiune încheiat între părți, respectiv concesiune de bunuri, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, ci cele ale art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență materială și teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., anume a declinărilor succesive în care ultima instanță învestită, Judecătoria Arad, și-a declinat, la rându-i, competența în favoarea Judecătoriei Buftea, care se declarase anterior necompetentă.

Instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența de soluționare a cauzei în raport de legea aplicabilă în materia executării unui contract de concesiune.

Litigiul care a generat declinările de competență și crearea conflictului negativ constă în solicitarea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad, de obligare a pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 125.427,7 RON, reprezentând contravaloarea redevenței neachitate, conform facturilor emise în baza contractului de concesiune nr. x/07.03.2002, și a penalităților de întârziere în cuantum de 1% din valoarea facturilor scadente, pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.

Așadar, pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract de concesiune care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este asimilat actelor administrative.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004, "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative".

Referitor la competența de soluționare a litigiilor ce decurg din astfel de contracte, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Pe de altă parte, Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 1 septembrie 2020, prevede în cuprinsul art. 53 alin. (1)

1

că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Din perspectiva domeniului de reglementare al legii speciale, prezintă relevanță dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), potrivit cărora "(1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. (2) Prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor."

Rezultă, așadar, din dispozițiile legale sus-redate, că Legea nr. 554/2004 constituie dreptul comun în materia litigiilor privind executarea contractelor administrative, instituind regula generală conform căreia aceste litigii sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun, iar Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 1 septembrie 2020, este o lege specială și derogatorie în raport cu C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004, instituind o derogare de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în sensul că stabilește în privința litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative competența de soluționare în primă instanță de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Or, în litigiul pendinte, pretențiile deduse judecății derivă din contractul de concesiune încheiat de părți, având ca obiect terenul proprietate publică a statului, în suprafață totală de 9000 mp, amplasat în incinta Zonei Libere Curtici Arad, aflat în administrarea reclamantei, potrivit Legii nr. 84/1992, a H.G. nr. 449/1999 și a H.G. nr. 682/1994.

Pe cale de consecință, întrucât acesta intră în sfera de aplicare a contractului administrativ, competența de soluționare a cauzei revine secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, și anume Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Tribunalul Arad, secția a II-a civilă este competent să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.