ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.04.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3387/2005

HOTĂRÂRE
26.04.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3387/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 1

aprilie 2003 reclamanții         K.I., A.E. au chemat în judecată pe pârâții

Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local Cluj Napoca pentru

anularea dispoziției nr. 1158 din 17 martie 2003 emisă de primar, restituirea

în natură a imobilului casă și teren situat în Cluj.

Reclamanții au fost de acord să fie obligați să restituie

valoarea actualizată a despăgubirilor invocate de ei în baza Legii nr. 112/1995.

S-a mai solicitat rectificarea cărții funciare în sensul

radierii dreptului de proprietate al statului reprezentat de Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca și intabularea dreptului lor de proprietate.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

cu motivarea că art. 16 alin. (4) al acestei legi a fost ilegal modificată prin

O.U.G. nr. 184/2002 și că oricum subzistă obligația prevăzută de art. 16 alin.

(2) care instituie obligația emiterii unei hotărâri de guvern pentru ocrotirea

imobilelor care nu se restituie în natură.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 1123 din 14

noiembrie 2003 a admis în parte acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr. 1158/2003

privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului.

S-a dispus rectificarea în natură în favoarea reclamanților

a imobilului din strada Craiova și au fost menținute dispozițiile privind

respingerea cererii de restituire în natură a imobilului cu nr.top teren în C.F.

Cluj Napoca.

Au fost obligați reclamanții să restituie Statului Român

suma de 2.015.284.208 lei.

S-a dispus totodată rectificările corespunzătoare în C.F. Cluj

Napoca.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în

mod greșit s-a respins în totalitate notificarea de restituire în natură.

Astfel s-a constatat că în mod corect s-a respins cererea de

restituire a apartamentului din imobil care a fost cumpărat L.F. și L.M.M. prin

contractul de vânzare cumpărare nr. 33981 din 28 martie 1997 deoarece titlul de

proprietate al noilor proprietari nu a fost desființat și ca urmare reclamanților

li se vor acorda despăgubiri potrivit dispozițiilor art. 18 lit. d) din Legea

nr. 10/2001.

În ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor cu

nr.top casă și, respectiv, teren de 583 mp s-a constatat că în mod greșit s-a

respins notificarea pentru aceste imobile deoarece nu există o hotărâre de

guvern care să prevadă împrejurarea că aceste imobile intră sub incidența art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și în lipsa unui asemenea act normativ nu li se

poate refuza reclamanților măsura reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001,

restituirea în natură.

S-a mai constatat că potrivit art. 19 din Legea nr. 10/2001

persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot

solicita restituirea în natură cu obligarea returnării sumei primite,

actualizată cu indicele inflației. Ca urmare, au fost obligați reclamanții la

plata către stat a sumelor primite (225.718.000 lei) care, actualizată cu

indicele de inflația a ajuns pentru corpul II,III și teren la suma totală de

2.015.284.208 lei.

Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanții care

au criticat soluția numai sub aspectul sumei la care au fost obligați, în

sensul că trebuia actualizată nu suma dispusă în termenul Legii nr. 112/1995,

ci suma efectiv încasată de ai care a fost de numai 141.772.080 lei, adică

valoarea plafonului maxim de achitat în temeiul Legii nr. 112/1995.

Au declarat și pârâții apel criticând soluția pentru că s-a

pronunțat

ultra petita

în sensul că s-a constatat că imobilul a trecut

ilegal în proprietatea statului, acțiunea trebuind respinsă.

Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 1340/A din 2 iunie 2004

a admis în parte apelul reclamanților și a respins apelul pârâților în senul că

a obligat reclamanții să restituie Statului Român suma de 1.107.636.907 lei. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței .

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că

apelul reclamanților este fondat. Din expertiza dispusă s-a constatat că suma

de 141.772.080 lei stabilită ca sumă de despăgubire din totalul de 204.961.702

lei conform Hotărârii nr. 165 din 9 aprilie 1995 a Comisiei județene pentru

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele prețului de

consum la 31 martie 2004 este de 1.107.636.907 lei sumă pe care o datorează

reclamantului Statul Român.

Au fost respinse apelurile pârâților deoarece s-a constatat

că instanța nu s-a pronunțat

ultra petita

.

S-a considerat că în

mod legal s-a dispus restituirea în natură a corpului de clădire ocupat de

Corpul Gardienilor Publici față de împrejurarea că nu a fost emisă o hotărâre

de Guvern așa cum impune art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și

pârâții.

Reclamanții au criticat decizia nr. 1340/2004 în temeiul

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. arătând că în mod greșit au fost obligați

la restituirea actualizată a sumei de 1.107.636.907 lei deoarece această sumă

reprezintă despăgubire pentru întreg imobilul însă reclamanților nu li s-a

restituit în natură decât o parte din acest imobil, ca urmare din suma ce o

datorează statului trebuie să se scadă valoarea pentru partea din imobil

(corpul I) care nu li s-a restituit în raport de art.19 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 care este foarte clar.

Reclamanții au mai declarat recurs și împotriva deciziei

pronunțate de Curtea de Apel Cluj în ședința publică din 8 septembrie 2004 în

dosarul nr. 795/2004 în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. cu

precizarea că solicită și aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

S-a arătat că în mod greșit s-a constatat că despăgubirea

solicitată de ei pentru partea din imobil care nu li s-a restituit nu a fost

solicitată nici în apel nici prin acțiune.

În acest sens au susținut că prin comunicarea dispoziției

nr. 1158/2003 au cunoscut că o parte din imobil a fost înstrăinat către familia

drept care le-a fost confirmat prin sentința de fond ei solicitând aceasta în

răspunsurile la interogator, poziție din păcate neconsemnată în încheierea de

la acel moment. Această cerere, mai arată reclamanții, a fost formulată de ei

în apel când au solicitat o expertiză care să departajeze sumele precum și în

concluziile scrise depuse la acea instanță.

Pârâții primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul Local

al municipiului Cluj Napoca au criticat hotărârea nr. 1340/2004 invocând pct. 7-9

din art. 304 C. proc. civ.

În esență s-a arătat că nu s-a susținut în considerente de

ce se consideră că instanța nu s-a probat

ultra petita

când a constatat

fără să se solicite, că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.

Greșit s-a dispus restituirea în natură a corpului din

imobil ocupat de Corpul gardienilor publici deoarece acest spațiu, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este ocupat de o instituție publică

necesară pentru o activitate de interes public iar spațiul în litigiu este

cuprins în lista transmisă la Consiliul județean Cluj conform art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că terenul este ocupat de construcții și nu

poate fi returnat și Corpului Gardienilor Publici, care ocupă spațiul cu altă

destinație în baza unui contract de închiriere, i se aplică dispozițiile O.U.G.

nr. 40/1999.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru

considerentele ce urmează.

Decizia nr. 1340/A din 2 iunie 2004 a Curții de apel, prin

care s-a admis în parte apelul reclamanților, precum și decizia pronunțată de

aceeași Curte la 8 septembrie 2004 în același dosar, prin care s-a respins

cererea de completare a deciziei civile nr. 1340 din 2 iunie 2004 formulată de

reclamanți, sunt legale și temeinice.

Astfel se constată că prin acțiunea introductivă de instanță

reclamanții au solicitat, textual anularea dispoziției nr. 1158/2003 emisă de

Primarul municipiului Cluj Napoca și restituirea în natură a imobilului casă și

teren situat în Cluj Napoca nr. 2-4 înscris în C.F. „cu obligarea noastră de a

restitui valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995”.

Această acțiune a rămas neschimbată în formulare până la

judecarea ei în fond, la 14 noiembrie 2003, când s-a pronunțat sentința civilă

nr. 1123/2003.

Voința reclamanților exprimată prin

petitul

acțiunii

reprezintă de altfel poziția lor identică exprimată și în notificarea adresată

Primăriei la 17 mai 2001 în care au arătat textual „ne obligăm să restituim în

baza art. 12 alin. (1) despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației

în cazul în care imobilul sau o parte a acestuia ne va fi restituit în natură”.

Potrivit art. 57 alin. (3) C. proc. civ. cererea făcută de

reclamantă se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea

primei instanțe. Cu alte cuvinte modificarea acțiunii nu este permisă după

acest moment, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile,

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Aceste

norme procedurale consacră principiul disponibilității și fixează cadrul

procesual de desfășurare a judecății.

Ca urmare, instanța nu a fost investită cu stabilirea sumei

ce se cuvine reclamanților cu titlu de despăgubiri ei neavând nici un subsidiar

cu privire la acest aspect, în raport de cererea de restituire în natură. Din

contră, instanța a fost investită cu declarația neechivocă a reclamanților,

care se obligă să restituie suma prevăzută drept despăgubiri în temeiul Legii

nr. 112/1995, în cazul restituirii imobilului sau a unei părți din imobil în

natură.

Dezbaterile în fond au avut loc la 7 noiembrie 2003.

Împrejurarea că în notele scrise depuse de reclamanți la

dosar la 11 noiembrie 2003, aceștia au adăugat pe verso mențiunea că suma

datorată de ei se impune a fi micșorată cu valoarea părții din imobil

nerestituită în natură nu valorează modificarea de acțiune fiind făcută peste

termenul precizat de lege.

De altfel este evident că mențiunea este ruptă de context și

în totală contradicție cu concluziile de pe recto filei 167 în care se solicită

„admiterea acțiunii cum a fost formulată”, cu restituirea în natură a

întregului imobil, menționându-se printre numerele de întabulare în C.F., care

reprezintă partea din imobil înstrăinată - fără nici un subsidiar.

Ca urmare, instanța în mod corect a ignorat mențiunile

ulterioare din cererea de apel și din notele scrise depuse în apel în sensul de

a se deduce din suma de restituit către stat valoarea despăgubirilor dispuse

pentru imobil nerestituit, în lipsa unei solicitări legale în sensul normelor

procedurale mai sus invocate.

În acest sens în mod corect s-a respins cererea de

completare a dispozitivului deciziei nr. 1340/2004 cu stabilirea valorii

cuantumului de despăgubiri care se cuvin reclamantului, în cauză nefiind

întrunite dispozițiile art. 281

1

realitate reclamanții doresc să obțină ceea ce nu au solicitat prin acțiune.

Nici recursul pârâților nu este fondat. Se constată că în

cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. pentru a

se impune casarea hotărârii atacate.

Altfel hotărârea este amplu motivată și analizată situația

de fapt cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente. Actele juridice

deduse judecății au fost corect interpretate iar aplicarea dispozițiilor

normative ale Legii nr. 10/2001 a fost de asemenea explicată, instanța dând o

corectă interpretare acestora.

Prin dispozițiile hotărârii atacată nu s-a încălcat

principiul disponibilității, instanța pronunțându-se exclusiv pe petitul

acțiunii, adică anularea dispozițiilor emise de primar, restituirea în natură

și măsuri de rectificare a cărții funciare.

Raționamentele folosite de instanță în considerentele

hotărârii, dacă ele nu sunt concretizate în dispoziții cuprinse în dispozitivul

acesteia, nu constituie scăderi în înțelesul art. 304 pct. 6 C. proc. civ. care

să conducă la casarea hotărârii pentru pronunțarea

ultra

sau

minus

petita

.

Nici critica referitoare la corecta aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 nu se poate primi. În mod legal s-a considerat că atâta timp

cât nu există hotărâre de Guvern prin care să se prohibe restituirea corpului

ocupat cu chirie de Corpul Gardienilor Publici, nu se aplică dispozițiile art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu este impediment legal la restituirea în

natură. Această modalitate de restituire nu poate fi blocată nici pentru

împrejurarea că pe terenul aferent au existat unele construcții ocupate cu chirie

de Corpul Gardienilor Public și cu privire la care instituția nu a făcut

cercetări pentru a stabili natura lor demontabile sau nu, terenul nefiind

liber.

Sub acest aspect este de reținut în primul rând că prin

dispoziția nr. 1158/2003 primarul a refuzat restituirea în natură a imobilului

(inclusiv terenuri) nu pentru că acesta nu ar fi liber, ci pentru că un corp a

fost vândut unor persoane fizice dar restul este ocupat de Corpul Gardienilor

Publici, instituție ce face obiectul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, această măsură, cu motivarea de rigoare, a fost cenzurată de

instanță.

Este de asemenea de remarcat că nu s-a opus nici un act de

proprietate pentru pretinsele construcții aflate pe teren care să impună

eventual o cercetare sub acest aspect din partea instanței.

Pentru considerentele arătate se vor respinge ca nefondate

recursurile.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții

K.I., A.E. și pârâții Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei

civile nr. 1340 A din 8 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9008/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Cluj la 31 octombrie 2003, reclamanții M.I., M.A., S.G.F.L. și S.M.L. au chemat în judecată pe pârâții Statul Ro
ÎCCJ 2006-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7839/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1151din 18 noiembrie 2005, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanții C.F. și C.C., în contradictoriu cu Primarul
ÎCCJ 2005-05-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4132/2005
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea din 7 august 2001 făcută în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, C.S. și C.L.V. au solicitat Primăriei Municipiului Cluj-Napo
ÎCCJ 2005-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4595/2007
. Apelurile declarate de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca și de intervenienții R.L.S., R.L.G. și L.Ș., au fost admise în parte prin decizia civilă nr. 475/A/2006 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj. A fost schimbată sentinț
ÎCCJ 2010-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1934/2010
te de unitățile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a Primarului general al municipiului București ori, după caz, a președi
Sursă