ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7839/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1151din 18

noiembrie 2005, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanții C.F.

și C.C., în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, a anulat

dispoziția nr. 409 din 5 iulie 2001 emisă de pârât și a obligat pârâtul să

emită în favoarea reclamanților o dispoziție de restituire în natură a

imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F., cu nr. top 9406.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea

formulată de reclamanți, cu motivarea că preluarea imobilului de către stat nu

a fost abuzivă, pentru că reclamanții au primit despăgubiri.

Imobilul care face obiectul

procesului a fost preluat conform deciziei nr. 365 din 23 octombrie 1989, emisă

de Consiliul popular al județului Cluj, Comitetul executiv, în baza Decretului

nr. 223/1974, iar din procesul-verbal de evaluare rezultă că s-a stabilit

valoarea bunului la suma de 80.000 lei.

Reclamanții au cerut prin notificare

să li se acorde despăgubiri pentru imobilul alcătuit din 3 camere, bucătărie,

cămară, baie, antreu, debara, pivniță și 198 mp teren, dar au făcut precizarea

că pentru ipoteza în care informațiile privind vânzarea bunului nu sunt reale,

cer să se dispună restituirea în natură.

Ulterior, reclamanții au formulat o

cerere în sensul restituirii în natură, motivat de faptul că dreptul de

proprietate al statului nu a fost intabulat în cartea funciară.

Reține tribunalul, că imobilul

nefiind vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, conform art. 7 alin. (1) și art.

9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care consacră principiul restituirii în

natură, trebuie restituit în starea în care se afla la data cererii.

Comisia de aplicare a Legii nr.

10/2001 avea obligația să dea eficiență dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu

prevederilor H.G. nr. 498/2003 și, pentru că restituirea în natură este

posibilă, se impune a fi dispusă, urmând ca reclamanții să restituie

despăgubirile actualizate, încasate pentru imobilul preluat de stat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 49/A din 6 februarie 2006, a respins apelul formulat de Primarul

municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței tribunalului, reținând că, deși

imobilul preluat de stat este alcătuit din construcție și suprafața de 198 mp

teren, prin procesul-verbal de evaluare s-au stabilit despăgubiri numai pentru

construcție.

De aceea, nu se poate susține că

preluarea nu a fost abuzivă și că reclamanții au fost îndestulați rezonabil la

momentul trecerii bunului în proprietatea statului.

Reține instanța de apel că, în

speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 1, pct. 1.4 lit. B din Normele

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, așa cum susține apelantul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Primarul municipiului Cluj-Napoca, care, invocând art. 304 pct.

7-8 , arată că instanța de apel a reținut doar că în cauză „nu este vorba de

îndestulare rezonabilă” și că nu sunt incidente dispozițiile art.1, pct. 1.4

lit. B) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, deși reclamanții

au fost despăgubiți corespunzător la momentul preluării bunului.

De aceea, sunt incidente prevederile

art. 1, pct. 1.4 din Normele metodologice, care sunt obligatorii pentru comisie

și care stabilesc că în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare din

țară și a înstrăinat locuința către stat, se consideră că preluarea nu a fost

abuzivă, pentru că a fost îndestulată rezonabil prin prețul primit. În raport

de aceste prevederi, dispoziția contestată trebuia menținută ca legală și

temeinică.

Analizând recursul, în limita

motivului de nelegalitate invocat care face posibilă încadrarea în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.

Recurentul a invocat prevederile

art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă

posibilă încadrarea în textul menționat.

De altfel, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se sprijină soluția respingerii apelului declarat de

pârât, iar instanța de apel corect a reținut că nu sunt incidente prevederile

art. 1, pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.

10/2001.

Prin dispoziția contestată s-a

respins notificarea formulată de intimații-reclamanți, cu motivarea că, fiind

despăgubiți la momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, preluarea

nu a fost abuzivă, în raport cu prevederile art. 1, pct. 1.4 lit. B) din

Normele metodologice.

Regimul juridic al imobilelor

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este însă

reglementat prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este

stabilit de art. 2, care enumeră situațiile ce reprezintă preluări cu caracter

abuziv.

De aceea, corect prin hotărârea

atacată a fost păstrată sentința apelată, prin care dreptul reclamanților a

fost stabilit în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 și nu cu cele invocate

de recurentul-pârât, deoarece reglementarea de la art. 1, pct. 1.4 lit. B) din

Normele metodologice contravine dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Or, potrivit Constituției României,

hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar

conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative

date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le

ordonă.

Preluarea imobilului proprietatea

intimaților-reclamanți a fost abuzivă, pentru că, deși Decretul nr. 223/1974

folosea termenul înstrăinare, transferul dreptului de proprietate nu se realiza

printr-un act care să exprime voința proprietarului de a înstrăina bunul.

Conform art. 2 alin. (2) din decret,

persoanele care făceau cerere de plecare definitivă din țară erau obligate să

înstrăineze construcția (terenul trecea în proprietatea statului fără plata

vreunei despăgubiri), iar înstrăinarea se putea face numai către stat.

Se realiza astfel o vânzare forțată

către stat, iar preluarea bunului se făcea printr-o decizie de trecere în

proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, al cărei cuantum era stabilit

în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.

Proprietarul nu putea înstrăina

imobilul altei persoane cu scopul de a obține un preț corespunzător, pentru că,

potrivit art. 5 din Decretul nr. 223/1974, dacă înstrăinarea construcției se

făcea în alt mod decât cel stabilit de art. 2 din decret, în scopul eludării

prevederilor decretului, actul de înstrăinare era nul de drept.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârât va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 49/A din 6 februarie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.