ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8260/2006

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Cluj reclamanții I.R. și I.D. au chemat în judecată

pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca solicitând obligarea acestuia de a

emite dispoziția prin care să li se acorde despăgubiri pentru

apartamentul nr. 3 cu terenul aferent, situat în Cluj Napoca, identificat în

C.F. Cluj Napoca .

Prin sentința civilă nr.

1036 din 5 octombrie 2005 Tribunalul Cluj a admis acțiunea și a

obligat pârâtul să emită dispoziție pentru acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent în lei la data plății, în

valoare de 62.709 Euro, conform expertizei întocmite de ing. M.A.

În motivarea sentinței s-a

reținut că reclamanții au formulat notificare prin care au

solicitat restituirea în natură a imobilului, însă Primarul Municipiului

Cluj Napoca nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile.

Reclamanții au precizat că

restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât există o

hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, astfel încât solicită acordarea de despăgubiri

bănești.

Din raportul de expertiză

tehnică a rezultat că valoarea de circulație a imobilului este

de 62.700 Euro.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului

Cluj Napoca învederând că numai Comisia Centrală pentru Stabilirea

Dreptului de Proprietate are atribuții în determinarea cuantumului

despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor

îndreptățite pe baza rapoartelor de expertiză întocmite de

experții autorizați, motiv pentru care instanța și-a

depășit competențele de soluționare. De asemenea, nu

există certitudinea că măsurile dispuse se vor putea aduce la

îndeplinire pentru că în prezent nu există un fond constituit, din

care să se poată acorda bani.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 108 A din 23 martie 2006 a respins apelul ca nefondat și a

obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată,

reținând că din prevederile art. 16 al Legii privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor, rezultă că

notificările și dispozițiile emise în temeiul Legii 10/2001 se

predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

care centralizează dosarele și le transmite evaluatorului sau

societății de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare,

în baza căruia aceeași comisie va emite decizia reprezentând titlul

de despăgubire.

La rândul său, art. 16.3 lit.

c) alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea

247/2005 prevede că deciziile sau dispozițiile care fac obiectul unor

litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, vor fi

predate după rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârilor judecătorești aceluiași Secretariat al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că instanța a

încuviințat efectuarea unei expertize pentru evaluarea și

identificarea imobilului nu poate conduce la concluzia că instanța

și-a depășit competențele de soluționare.

Instanța nu s-a substituit

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în final va

acorda titlurile de valoare conform expertizei efectuate de evaluator.

Pentru că pârâtul nu a emis

dispoziția motivată în termenul de 60 de zile, astfel încât se

află legal în întârziere, va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

Împotriva deciziei instanței de

apel a formulat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.

proc. civ., pentru următoarele motive:

- potrivit art. 16.6 al Titlului VII

la Legii 247/2005 numai evaluatorul autorizat poate stabili cuantumul

despăgubirilor în limita căruia vor fi acordate titlurile de

despăgubire

- în mod greșit instanța

de apel a aplicat dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât în sarcina

recurentului pârât nu se poate reține nici o culpă procesuală.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale

aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Refuzul de soluționare a unei

notificări echivalează cu un răspuns negativ care acordă

dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa instanței de

judecată.

În speță, reclamanții

I.R. și I.D., în calitate de persoane îndreptățite au constatat

refuzul implicit al unității abilitate de a soluționa

notificarea și au sesizat instanța competentă solicitând

obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea

dispoziției prin care să li se acorde despăgubiri în echivalent

bănesc pentru imobilul situat în str. C.

În cauză a fost efectuată

o expertiză (filele 16-19 ale dosarului de fond) care a concluzionat

că imobilul în litigiu are o valoare de circulație de 62.700 lei.

Faptul că instanța a

stabilit o valoare a despăgubirilor conform concluziilor raportului de

expertiză nu împiedică cu nimic derularea procedurii administrative

pentru acordarea despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii

247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Astfel, conform art. 16.6 ultimul

alineat al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau

dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată

Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu

toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau

societății de evaluatori.

Potrivit art. 16.12 din același

act normativ, raportul întocmit de evaluator va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Nu se poate reține nici

susținerea recurentului potrivit căreia instanța de apel ar fi

aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ.. Recurentul se

află în culpă procesuală, întrucât, prin neemiterea

dispoziției motivate în termenul prevăzut de lege a creat un

prejudiciu reclamanților și, ca atare, în mod corect a fost obligat

la plata cheltuielilor de judecată.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.

proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat

în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 108 A din 22 martie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 17 octombrie 2006.