ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8260/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj reclamanții I.R. și I.D. au chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca solicitând obligarea acestuia de a emite dispoziția prin care să li se acorde despăgubiri pentru apartamentul nr. 3 cu terenul aferent, situat în Cluj Napoca, identificat în C.F. Cluj Napoca . Prin sentința civilă nr. 1036 din 5 octombrie 2005 Tribunalul Cluj a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în lei la data plății, în valoare de 62.709 Euro, conform expertizei întocmite de ing. M.A. În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, însă Primarul Municipiului Cluj Napoca nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile.

Reclamanții au precizat că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât există o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj, astfel încât solicită acordarea de despăgubiri bănești. Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că valoarea de circulație a imobilului este de 62.700 Euro. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca învederând că numai Comisia Centrală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate are atribuții în determinarea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptățite pe baza rapoartelor de expertiză întocmite de experții autorizați, motiv pentru care instanța și-a depășit competențele de soluționare.

De asemenea, nu există certitudinea că măsurile dispuse se vor putea aduce la îndeplinire pentru că în prezent nu există un fond constituit, din care să se poată acorda bani. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 108 A din 23 martie 2006 a respins apelul ca nefondat și a obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reținând că din prevederile art. 16 al Legii privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, rezultă că notificările și dispozițiile emise în temeiul Legii 10/2001 se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care centralizează dosarele și le transmite evaluatorului sau societății de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare, în baza căruia aceeași comisie va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

La rândul său, art. 16.3 lit. c) alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea 247/2005 prevede că deciziile sau dispozițiile care fac obiectul unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, vor fi predate după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârilor judecătorești aceluiași Secretariat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că instanța a încuviințat efectuarea unei expertize pentru evaluarea și identificarea imobilului nu poate conduce la concluzia că instanța și-a depășit competențele de soluționare. Instanța nu s-a substituit Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care în final va acorda titlurile de valoare conform expertizei efectuate de evaluator.

Pentru că pârâtul nu a emis dispoziția motivată în termenul de 60 de zile, astfel încât se află legal în întârziere, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: - potrivit art. 16.6 al Titlului VII la Legii 247/2005 numai evaluatorul autorizat poate stabili cuantumul despăgubirilor în limita căruia vor fi acordate titlurile de despăgubire - în mod greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât în sarcina recurentului pârât nu se poate reține nici o culpă procesuală. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Refuzul de soluționare a unei notificări echivalează cu un răspuns negativ care acordă dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa instanței de judecată. În speță, reclamanții I.R. și I.D., în calitate de persoane îndreptățite au constatat refuzul implicit al unității abilitate de a soluționa notificarea și au sesizat instanța competentă solicitând obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea dispoziției prin care să li se acorde despăgubiri în echivalent bănesc pentru imobilul situat în str. C. În cauză a fost efectuată o expertiză (filele 16-19 ale dosarului de fond) care a concluzionat că imobilul în litigiu are o valoare de circulație de 62.700 lei. Faptul că instanța a stabilit o valoare a despăgubirilor conform concluziilor raportului de expertiză nu împiedică cu nimic derularea procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005. Astfel, conform art. 16.6 ultimul alineat al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori. Potrivit art. 16.12 din același act normativ, raportul întocmit de evaluator va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Nu se poate reține nici susținerea recurentului potrivit căreia instanța de apel ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ.. Recurentul se află în culpă procesuală, întrucât, prin neemiterea dispoziției motivate în termenul prevăzut de lege a creat un prejudiciu reclamanților și, ca atare, în mod corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 108 A din 22 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2006.