ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8052/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 7200/2004 reclamanții P.D., T.S.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 2506 din 14 iunie 2004 de respingere a notificării lor, să se constate că imobilul situat în Cluj-Napoca, teren și construcție, înscris în C.F. Cluj Napoca a fost preluat în mod abuziv de stat, să se dispună restituirea în natură a părții libere din terenul preluat precum și a construcției existente pe teren, să se dispună rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut reclamantului P.D. și antecesoarei V.E. și a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata de despăgubiri. Solicitarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 le-a fost respinsă în mod nelegal întrucât preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv. Prin sentința civilă nr. 1108 din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte cererea reclamanților, s-a anulat dispoziția nr. 2506/2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și s-a stabilit dreptul reclamanților la restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu. S-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în echivalent la suma de 1.623.407.775 lei, din care suma de 748.907.775 lei este aferentă terenului iar suma de 874.500.000 lei construcției.

A fost obligat Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție în sensul de acordare a măsurilor reparatorii către reclamanți. A fost respinsă cererea formulată împotriva Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în baza excepției lipsei calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din strada B., imobil care a fost preluat abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974. Ulterior preluării imobilul a fost parcelat, o parcelă de teren în suprafață de 300 mp reînscriindu-se în vechea C.F. , iar o parcelă de teren în suprafață de 100 mp și construcția existentă fiind transferată în C.F.

nr. 136224 Cluj. Această din urmă parcelă împreună cu construcția au fost vândute foștilor chiriași, contractul de vânzare-cumpărare fiind și în prezent în vigoare. S-a constatat că din cauza configurației și afectațiunii actuale a imobilului, acesta nu poate fi restituit în natură, reclamanții urmând a beneficia de măsuri reparatorii după restituirea despăgubirilor încasate la plata preluării, în cuantum de 68.823 lei, actualizate. S-a reținut că pârâta comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu are calitate procesuală pasivă întrucât Legea nr. 10/2001 conferă o astfel de calitate primarului, ca organ emitent al dispoziției prin care se soluționează notificarea. Pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în cauză, susținând că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, și a H.G.

nr. 498/2003, întrucât preluarea în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata despăgubirilor legale nu este o preluare abuzivă. Prin decizia civilă nr. 62/A din 10 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj apelul a fost respins ca nefondat. În motivarea acestei decizii s-a reținut că, prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, Decretul nr. 223/1974 nu poate fi socotit ca valorând titlul valabil, apt să transmită proprietatea, dispozițiile acestui act normativ fiind contrare și prevederilor naționale și internaționale care ocrotesc dreptul de proprietate privată a persoanei, stipulate și prin art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Fiind o preluare fără titlu valabil preluarea imobilului în litigiu este o preluare abuzivă.

Această decizie a fost atacată cu recurs de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că dispoziția nr. 2506/2004 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost ea modificată și completată , și a H.G. nr. 498/2003; preluarea în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu plata despăgubirilor legale nu este o preluare abuzivă, în conformitate cu dispozițiile art. 1, pct. 1.4, lit. B) din H.G. nr. 498/2003, persoana fiind îndestulată rezonabil prin prețul primit. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care combat susținerile recurentului și solicită respingerea recursului ca nefondat.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed. Este adevărat că prin art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 publicată în M. Of. nr. 324 din 14 mai 2003 în ceea ce privește imobilele preluate de stat în baza Decretului 223/1974 în cazul în care persoana îndreptățită a făcut cererea de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința sa către stat urmează a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara.

În acest caz soluționarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde îndreptățită va fi respingerea motivată a cererii. Aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001. Prin dispozițiile pct. 1.4 lit. B) din normele menționate se înlătură de la beneficiul normelor reparatorii anumite categorii de persoane ale căror imobile au fost preluate de stat în baza Decretului 223/1974, deși prin art. 1 din Legea nr. 10/2001 este instituit principiul potrivit căruia beneficiază de măsuri reparatorii toate persoanele ale căror imobile au fost luate de stat conform art. 2 din aceeași lege, indiferent dacă titlul statului a fost sau nu valabil, astfel că în raport de ierarhia actelor normative este evident faptul că precizatele dispoziții din normele metodologice sunt inaplicabile.

Potrivit Constituției României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Prin urmare, dispozițiile constituționale, care stabilesc o anumită ierarhie a actelor normative și o limită determinată a conținutului reglementărilor interzic modificări sau completări ale dispoziției unei legi printr-un act normativ de rang inferior. Dispozițiile normelor metodologice menționate sunt nelegale, adăugând la legea pentru executarea căreia au fost edictate. Ca atare, instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au făcut o corectă aplicare a legii, contrar susținerilor recurentului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 62/A din 10 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.