ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8052/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Cluj sub nr. 7200/2004 reclamanții P.D., T.S.I. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca

și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr.

2506 din 14 iunie 2004 de respingere a notificării lor, să se

constate că imobilul situat în Cluj-Napoca, teren și

construcție, înscris în C.F. Cluj Napoca a fost preluat în mod abuziv de

stat, să se dispună restituirea în natură a părții

libere din terenul preluat precum și a construcției existente pe

teren, să se dispună rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului

de proprietate al Statului și întabularea dreptului de proprietate în

favoarea reclamanților.

În motivarea cererii

reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut

reclamantului P.D. și antecesoarei V.E. și a intrat în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata de despăgubiri.

Solicitarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 le-a fost respinsă

în mod nelegal întrucât preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv.

Prin sentința civilă nr.

1108 din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis în

parte cererea reclamanților, s-a anulat dispoziția nr. 2506/2004

emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și s-a stabilit dreptul

reclamanților la restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu. S-a

stabilit valoarea măsurilor reparatorii în echivalent la suma de

1.623.407.775 lei, din care suma de 748.907.775 lei este aferentă terenului

iar suma de 874.500.000 lei construcției.

A fost obligat Primarul municipiului

Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție în sensul de

acordare a măsurilor reparatorii către reclamanți. A fost

respinsă cererea formulată împotriva Comisiei de aplicare a Legii nr.

10/2001 în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului din strada B., imobil care a fost

preluat abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974.

Ulterior preluării imobilul a fost parcelat, o parcelă de teren în

suprafață de 300 mp reînscriindu-se în vechea C.F. , iar o

parcelă de teren în suprafață de 100 mp și construcția

existentă fiind transferată în C.F. nr. 136224 Cluj. Această din

urmă parcelă împreună cu construcția au fost vândute

foștilor chiriași, contractul de vânzare-cumpărare fiind și

în prezent în vigoare.

S-a constatat că din cauza

configurației și afectațiunii actuale a imobilului, acesta nu

poate fi restituit în natură, reclamanții urmând a beneficia de

măsuri reparatorii după restituirea despăgubirilor încasate la

plata preluării, în cuantum de 68.823 lei, actualizate.

S-a reținut că pârâta

comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu are calitate procesuală pasivă

întrucât Legea nr. 10/2001 conferă o astfel de calitate primarului, ca

organ emitent al dispoziției prin care se soluționează

notificarea.

Pârâtul primarul municipiului

Cluj-Napoca a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în

cauză, susținând că dispoziția atacată a fost

emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, și a H.G.

nr. 498/2003, întrucât preluarea în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata

despăgubirilor legale nu este o preluare abuzivă.

Prin decizia civilă nr. 62/A

din 10 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj apelul a fost

respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că, prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998, Decretul nr. 223/1974 nu poate fi socotit ca valorând titlul valabil,

apt să transmită proprietatea, dispozițiile acestui act normativ

fiind contrare și prevederilor naționale și internaționale

care ocrotesc dreptul de proprietate privată a persoanei, stipulate

și prin art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Fiind o preluare fără

titlu valabil preluarea imobilului în litigiu este o preluare abuzivă.

Această decizie a fost

atacată cu recurs de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că dispoziția nr. 2506/2004 a fost emisă cu

respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost ea

modificată și completată , și a H.G. nr. 498/2003;

preluarea în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu plata despăgubirilor

legale nu este o preluare abuzivă, în conformitate cu dispozițiile

art. 1, pct. 1.4, lit. B) din H.G. nr. 498/2003, persoana fiind

îndestulată rezonabil prin prețul primit.

Intimații-reclamanți au

formulat întâmpinare, prin care combat susținerile recurentului și

solicită respingerea recursului ca nefondat.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

Este adevărat că prin art.

1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate

prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 publicată în M. Of. nr. 324 din 14

mai 2003 în ceea ce privește imobilele preluate de stat în baza Decretului

223/1974 în cazul în care persoana îndreptățită a făcut

cererea de plecare definitivă din țară și a înstrăinat

locuința sa către stat urmează a se considera că preluarea

nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin

prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil

dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea

intenției de a părăsi definitiv țara. În acest caz

soluționarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde

îndreptățită va fi respingerea motivată a cererii.

Aceste dispoziții sunt contrare

prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispozițiile pct. 1.4 lit.

B) din normele menționate se înlătură de la beneficiul normelor

reparatorii anumite categorii de persoane ale căror imobile au fost

preluate de stat în baza Decretului 223/1974, deși prin art. 1 din Legea

nr. 10/2001 este instituit principiul potrivit căruia beneficiază de

măsuri reparatorii toate persoanele ale căror imobile au fost luate

de stat conform art. 2 din aceeași lege, indiferent dacă titlul

statului a fost sau nu valabil, astfel că în raport de ierarhia actelor

normative este evident faptul că precizatele dispoziții din normele

metodologice sunt inaplicabile.

Potrivit Constituției României,

hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor,

iar potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele

normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit

normelor care le ordonă.

Prin urmare, dispozițiile

constituționale, care stabilesc o anumită ierarhie a actelor

normative și o limită determinată a conținutului

reglementărilor interzic modificări sau completări ale

dispoziției unei legi printr-un act normativ de rang inferior.

Dispozițiile normelor

metodologice menționate sunt nelegale, adăugând la legea pentru

executarea căreia au fost edictate.

Ca atare, instanțele care s-au

pronunțat anterior în cauză au făcut o corectă aplicare a

legii, contrar susținerilor recurentului.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în

cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 62/A din 10

februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.