ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3572/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 iunie 2004, reclamanta

B.V. a chemat în judecată Consiliul

Local al municipiului Cluj-Napoca contestând procesul-verbal de divergență

încheiat la data de 19 mai 2004 și susținând că suma la care s-a evaluat

terenul și construcția din Cluj-Napoca, a căror restituire a solicitat-o

conform Legii nr. 10/2001, est sub nivelul prețului de piață și nu s-a precizat

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 2281 din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei și

în consecință a stabilit valoarea terenului în suprafață de 1043 mp din Cluj

Napoca, la suma de 2.432.068.000 lei iar a construcției de la aceea adresă la

suma de 2.223.000.000 lei.

A fost respinsă cererea pentru precizarea

modalității de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

În pronunțarea acestei hotărâri,

tribunalul a reținut că prin procesul-verbal de divergență din data de 19 mai

2004, s-a propus de Comisia de evaluare internă pentru aplicarea Legii nr.

10/2001 din cadrul Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca suma de 46.539

Euro (1.890.228.024 lei) pentru imobilul din Cluj-Napoca, compus din teren în

suprafață de 1043 mp și construcții aferente expropriate prin Decretul nr.

378/1973 și nr. 22/1974 de la reclamantă.

Valoarea menționată în procesul

verbal nu a fost acceptată de reclamantă care a formulat prezenta contestație.

Pentru stabilirea valorii de piață a

terenului și construcției în litigiu, ce a fost demolată, s-a efectuat o

expertiză pentru evaluarea terenului de către inginer I.M. și o expertiză

pentru evaluarea construcțiilor de către inginer M.E.F.

Din concluziile celor două expertize

a rezultat valoarea de piață a terenului de 1043 mp la 2.432.068.000 lei, iar

valoarea de piață a construcției la suma de 2.223.000.000 lei.

În raport de prevederile art. 31 din

Legea nr. 10/2001 tribunalul a considerat admisibilă în parte acțiunea

reclamantei constatând că valoarea terenului și construcției în litigiu este

cea stabilită de expertize.

Cererea privind modalitatea de

acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost respinsă deoarece prin

acțiune reclamanta nu a optat pentru una din măsurile reparatorii prin

echivalent și are încă posibilitatea să opteze în cadrul concilierii cu unitatea

deținătoare a imobilului.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de Primarul municipiului Cluj Napoca a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 178/A din 16 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Totodată apelantul a fost obligat să

plătească intimatei-reclamante suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în

apel.

Instanța de apel a considerat

nefondat motivul de apel al pârâtului că nu și-a putut preciza punctul de

vedere cu privire la cele două expertize efectuate în cauză deoarece din actele

dosarului a rezultat că cele două lucrări au fost comunicate apelantului la

data de 7 octombrie 2004, iar cauza a fost judecată la data de 10 noiembrie

2004, dată până la care putea depune la dosar obiecțiunile formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la data de 31 martie 2005

(anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă din Legea nr.

219/2005) invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

În esență, recurentul susține că la

instanța de fond procesul a fost judecat fără prezența reprezentantului

Consiliului local care a fost în imposibilitate de a depune obiecțiunile la

rapoartele de expertiză efectuate în cauză datorită grevei declanșate de 120 de

instituții publice din țară, așa cum rezultă din comunicatul sindicatului C.

din data de 3 noiembrie 2004.

Mai mult, i-a fost încălcat dreptul

la apărare prin respingerea cererii ca cei doi experți să răspundă la

obiecțiunile anexate motivelor de apel, cerere respinsă de Curtea de Apel Cluj.

Recursul declarat este fondat numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din practicaua deciziei atacate

rezultă că a fost respinsă cererea apelantului-pârât ca experții să răspundă la

obiecțiunile formulate, atașate motivelor de apel.

Această cerere evocă administrarea

unei completări la rapoartele de expertiză efectuate la instanța de fond prin

care experții să răspundă la obiecțiunile apelantului-pârât, probă respinsă de

instanța de apel fără nici o motivare.

Din obiecțiunile depuse la dosar

rezultă că expertul Ioan Morar, pentru evaluarea terenului în litigiu,

folosește pentru coeficientul privind gradul de ocupare, Go= favorabil arhitectural

valoarea de 13,0 ce nu este în concordanță cu nici o prevedere legală, aceasta

fiind cuprinsă între 0,70%-1, ajungând astfel să supraevalueze terenul.

Cu privire la evaluarea clădirii în

litigiu, expertul M.E.F. nu a respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a

H.G. nr. 498/2003, astfel că pentru construcția demolată a stabilit o valoare a

despăgubirilor mult superioară față de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001.

Potrivit art. 129

alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

Cum apelul este o cale

de atac devolutivă în care potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ. instanța

va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate, la prima

instanță, în mod nelegal, în cauză, instanța de apel a respins cererea de

completare a expertizelor pentru ca experții să răspundă la obiecțiunile

pârâtului ce vizează chiar încălcarea actelor normative în temeiul cărora

aceștia au făcut evaluarea imobilului.

Întrucât această

probă nu poate fi administrată în recurs și considerând că este concludentă

cauzei, în baza art. 312 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursului pârâtului, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 178/A din 16 februarie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru

minori și familie, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.