ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1214/2011

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 1971/P/2007 din 5 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 și art. 91 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv a amenzii în sumă de 1.000 lei. Totodată, au fost stabilite cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei în sarcina aceleiași persoane. S-a reținut că învinuitul P.R., în calitate de administrator al SC E.C.

SRL a publicat, în perioada 2003-2007 un număr de 3 antologii de poezii care conțineau și poezii ale scriitorului V.V. și T.A., fără a avea acordul titularilor drepturilor de autor, respectiv ale numiților V.A.C. și A.M.D. și s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni aducându-se o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege. Prin ordonanța nr. 1857/II/2/2008 din 23 iulie 2008 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul V.A.C., apreciindu-se că soluția de scoatere de sub urmărire penală atacată este legală și temeinică în raport cu persoana și conduita învinuitului P.R., cu împrejurările în care a fost comisă fapta și cu scopul urmărit de legea penală.

Împotriva soluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală, petiționarul V.A.C. a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., care a fost admisă prin încheierea din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, care a dispus, potrivit art. 278 1 alin. (8) din același cod, desființarea ordonanțelor, numai cu privire la respectivul petiționar și reținerea cauzei spre rejudecare pentru infracțiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen. S-a apreciat că faptele reclamate sunt prevăzute de textul de lege arătat, că în anii 2003, 2004 și 2007, SC E.C. SRL reprezentată prin administrator P.R. a publicat cărți literare – antologii, în cuprinsul cărora se regăsesc textele aparținând scriitorilor V.V.

și T.A., fără a avea consimțământului titularului recunoscut de lege. Prin sentința penală nr. 163 din 4 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, s-a pronunțat achitarea inculpatului P.R. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. coroborat cu art. 18 1 C. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 lei potrivit art. 18 1 alin. (3) raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la 10.000 lei daune morale, dispunându-se publicarea hotărârii în trei ziare de mare tiraj.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul a publicat în culegeri de texte literare – antologii, în anii 2004 și 2007 texte aparținând scriitorului V.V. fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor de autor, dar că fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, aducându-se o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, fiind suficientă aplicarea unei amenzi administrative. Referitor la fapta din anul 2003 s-a considerat că a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale. S-a mai apreciat că pentru prejudiciul suferit, părții vătămate îi sunt cuvenite daune morale de 10.000 lei. Prin decizia penală nr. 202 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul P.R., de partea civilă V.A.C.

și de partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat ca nefondate criticile formulate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, în sensul că faptele ar fi fost dezincriminate și că suma acordată drept despăgubiri nu se justifică și de partea civilă în sensul că trebuia aplicată o pedeapsă cu amenda penală pentru îndreptarea inculpatului. S-a considerat că faptele imputate inculpatului sunt prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 – care nu au fost dezincriminate, că soluția de achitare este legală și temeinică și că daunele morale au fost just stabilite. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă V.A.C., inculpatul P.R.

și partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL. În recursul declarat de partea civilă s-a susținut că soluția de achitare a inculpatului este greșită și că pentru infracțiunea săvârșită trebuia aplicată o pedeapsă. Referitor la latura civilă a susținut că se impunea majorarea daunelor morale la 20.000 lei. În recursurile inculpatului și ale părții responsabile civilmente s-a susținut, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 17 2 C. proc. pen. că decizia atacată ca și hotărârile anterioare ale tribunalului nu sunt legale și că instanțele, ajungând la această concluzie, ca și parchetul care a dispus aplicarea unei amenzi administrative, trebuiau să mențină ordonanța de scoatere de sub urmărire penală.

Referitor la suma acordată cu titlu de daune morale s-a susținut că aceasta nu se justifică neexistând nici un prejudiciu moral. Examinând decizia atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiate recursurile declarate de inculpatul P.R. și de partea responsabilă civilmente, așa cum se va arăta în continuare și nefondat recursul declarat de partea civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 18 1 alin. (1) C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, în aprecierea gradului de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din analiza actelor dosarului, se constată că, procurorul, prin ordonanța nr. 1971/P/2007 din 5 iunie 2008, menținută de procurorul ierarhic superior prin ordonanța nr. 1857/II/2/2008 din 24 iulie 2008 a reținut că recurentul inculpat P.R., în calitate de administrator al SC E.C. SRL a publicat în anii 2003, 2004 și 2007 un număr de 3 antologii în care a inserat poezii ale scriitorilor V.V. și T.A., fără a avea acordul titularilor drepturilor de autor, respectiv ale numiților V.A.C. și A.M.D., fapte care se încadrează în dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.

Având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă, scopul urmărit – acela de a reda generației actuale „cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor”, ținând seama de persoana și conduita general bună a făptuitorului, se constată că în mod justificat s-a apreciat de către procuror că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen., că fapta, prin atingerea minimă a valorilor ocrotite de lege nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni care să impună aplicarea unei pedepse. Ca urmare, soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea amenzii administrative sunt conforme cu dispozițiile legale evocate. De altfel, instanțele anterioare au ajuns la aceeași concluzie după reținerea cauzei spre judecare.

Față de considerentele arătate, constatând că măsura amenzii administrative era suficientă, instanțele aveau toate argumentele să mențină soluția procurorului și să respingă plângerea petiționarului. Întrucât nu au procedat astfel, soluțiile au fost pronunțate cu încălcarea legii, ceea ce constituie caz de casare conform art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 17 2 C. proc. pen. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) cu referire la art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de inculpatul P.R. și de partea responsabilă civilmente, a casa decizia atacată, sentința tribunalului și încheierea din 21 ianuarie 2009 a aceluiași tribunal. Rejudecând cauza, Înalta Curte va dispune respingerea plângerii formulate de partea vătămată V.A.C.

împotriva ordonanței nr. 1971/P/2007 din 5 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pe care o va menține. Față de soluția care se va decide, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă V.A.C., cu obligarea acestuia, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatul R.P. și de partea responsabilă civilmente E.C. împotriva deciziei penale nr. 202 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată, sentința penală nr. 163 din 4 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și încheierea din 21 ianuarie 2009 a aceluiași tribunal și rejudecând: Respinge plângerea formulată de partea vătămată V.A.C. împotriva ordonanței nr. 1971/P/2007 din 5 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pe care o menține. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă V.A.C. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2011.