ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus trimiterea plângerii formulate de numitul R.A. împotriva numiților P.E. și I.E., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, spre competentă soluționare. Prin adresa nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, i-a fost comunicat petentului faptul că plângerea sa a fost trimisă Ia Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, spre competentă soluționare. Examinând plângerea formulată, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu”. Din interpretarea dispoziției legale susmenționate rezultă că plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, precum și actele procedurale, și anume, rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.

De altfel, prin Decizia în interesul Legii nr. 57 din data de 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, - s-a decis admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 1 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. În considerentele deciziei susmenționate s-a arătat că „…din moment ce prin dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere in judecata, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că in cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Așa fiind în măsura în care nu sunt vizate prevederile art. 278 1 C. proc. pen., orice alte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate în baza dispoziției sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege”. În cauză, prin rezoluția nr. 3515/VIII/1/2011 din 9 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procurorul a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de numitul R.A.

împotriva adresei cu nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu motivarea că, în cauză, nu au aplicabilitate prevederile art. 278 alin. (2) C. proc. pen. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că rezoluția adoptată de procuror este legală și temeinică, plângerea petiționarului neavând caracterul unei plângeri penale în înțelesul prevederilor art. 222 C. proc. pen. Pentru ca plângerea penală să fie considerată mijloc de sesizare a organelor de urmărire penală, ea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, precum și mijloacele de probă de care înțelege să se folosească, ceea ce nu este cazul în plângerea formulată de petiționar.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a reținut, analizând conținutul plângerii petiționarului, că aceasta are un caracter inform. În raport de cele de mai sus, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva adresei cu nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost exercitată cu nerespectarea cerințelor legale deoarece prin actul procedural atacat nu a fost dispusă niciuna din soluțiile de netrimitere în judecată prevăzute în mod expres și limitativ în dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și anume: neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, așa încât plângerea se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu îl îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.

În consecință, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției susmenționate se va respinge, ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 martie 2014.