ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 8 februarie 2011, pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul A.I., în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva domnului procuror O.O. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii, petiționarul a apreciat că persoana susmenționată se face vinovată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, împiedicarea participării la proces, omisiunea de a înștiința organele judiciare, nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii.

Examinând plângerea petiționarului, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Petiționarul A.I. a formulat, la data de 7 decembrie 2010, înregistrată cu nr. 20930, plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva domnului procuror O.O. Prin adresa nr. 20930/4601/VIII/1/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a restituit plângerea petiționarului întrucât nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 222 C. proc. pen., respectiv codul numeric al petiționarului și descrierea mijloacelor de probă.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.

Din interpretarea literală și rațională a prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., rezultă că introducerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior ori, după caz, la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, constituie o condiție prealabilă, prevăzută de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate de textul de lege invocat. O atare condiționare apare ca justificată de împrejurarea că, exercitând un control de legalitate și temeinicie a soluției de netrimitere în judecată, procurorul ierarhic superior poate constata el însuși caracterul fondat al plângerii și poate dispune măsurile legale ce se impun, ipoteză în care sesizarea instanței și declanșarea unei proceduri judiciare nu se mai justifică.

Or, în cauza de față, petiționarul nu s-a conformat obligației procedurale susmenționate, optând pentru a sesiza direct instanța de judecată competentă. În aceste condiții, în cauză devin incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. potrivit cărora „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent”, în speță Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispoziții legale care sunt de strictă și imediată aplicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul A.I. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pentru competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.