ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

La data de 8

februarie 2011, pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul A.I., în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva domnului procuror

O.O. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

plângerii, petiționarul a apreciat că persoana susmenționată se face vinovată

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor,

fals intelectual, împiedicarea participării la proces, omisiunea de a înștiința

organele judiciare, nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și

executorii.

Examinând plângerea

petiționarului, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen. pentru considerentele ce vor fi

expuse în cele ce urmează:

Petiționarul A.I. a

formulat, la data de 7 decembrie 2010, înregistrată cu nr. 20930, plângere la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva domnului

procuror O.O.

Prin adresa nr. 20930/4601/VIII/1/2010,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, a restituit plângerea petiționarului întrucât nu

cuprinde toate elementele prevăzute de art. 222 C. proc. pen., respectiv codul

numeric al petiționarului și descrierea mijloacelor de probă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea

plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art.

278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și

împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.

Din interpretarea

literală și rațională a prevederilor art. 278

1

C. proc. pen.,

rezultă că introducerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale la procurorul ierarhic superior ori, după caz, la procurorul

general al parchetului de pe lângă curtea de apel, constituie o condiție

prealabilă, prevăzută de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii

reglementate de textul de lege invocat. O atare condiționare apare ca

justificată de împrejurarea că, exercitând un control de legalitate și

temeinicie a soluției de netrimitere în judecată, procurorul ierarhic superior

poate constata el însuși caracterul fondat al plângerii și poate dispune

măsurile legale ce se impun, ipoteză în care sesizarea instanței și declanșarea

unei proceduri judiciare nu se mai justifică.

Or, în cauza de față,

petiționarul nu s-a conformat obligației procedurale susmenționate, optând

pentru a sesiza direct instanța de judecată competentă.

În aceste condiții,

în cauză devin incidente dispozițiile art. 278

1

alin. (13) C. proc.

pen. potrivit cărora „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar

competent”, în speță Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispoziții legale care

sunt de strictă și imediată aplicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de

petiționarul A.I. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de urmărire penală și criminalistică, pentru competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 aprilie 2011.