ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2501/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 5875 din 17 iulie 2002, Primăria Municipiului Craiova, a respins cererea formulată de S.M., în calitate de mandatar al lui E.A., privind restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al mandantului și nici a calității de reprezentant al persoanei care, în numele acestuia, a formulat notificarea. La 13 august 2002, S.M. și S.G. au contestat dispoziția, solicitând instanței anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului, compus din construcții (8 camere și dependințe) și teren în suprafață de 531,11 mp.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 485 din 26 noiembrie 2002, a anulat cererea, reținând că aceasta nu a fost semnată nici de persoana îndreptățită și nici de inițiatorii demersului judiciar precum și că, aceștia din urmă, nu și-au dovedit calitatea de procuratori ai lui E.A. Apelul declarat de S.M. și S.G., în numele lui E.A., a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 113 din 23 mai 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare. Aceeași instanță, prin decizia nr. 392 din 28 noiembrie 2003, a admis acțiunea și anulând dispoziția a obligat pârâta să-i restituie reclamantului în natură imobilul din Craiova, județul Dolj.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamantul a făcut dovada identității sale, a mandatului de reprezentare dat procuratorului, precum și a faptului că a fost proprietarul imobilului preluat abuziv de stat. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta Primăria Municipiului Craiova care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 din același cod, susțin în esență că hotărârea a fost dată urmare aplicării greșite a legii, după cum urmează: - s-a reținut greșit calitatea procesuală pasivă a Primăriei, în condițiile în care restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a Primarului.

- reclamanții S.M. și G. nu au prezentat documente legale care să ateste calitatea lor de reprezentanți ai pretinsei persoane îndreptățite, procura exhibată de aceștia fiind anterioară celei aflate la dosarul de notificare, care a fost dată societății E.O.L. Recursul este fondat, urmând a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 1552 pct. 1 și respectiv art. 1555 C. civ., mandatul se stinge prin revocarea mandatarului iar numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere, cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi. În speță, din actele cauzei rezultă că, într-adevăr, la 6 noiembrie 1994, E.A. a împuternicit-o pe S.M. să „revendice” imobilul în litigiu și să semneze în numele său actele de vânzare ale acestuia (fila 13 – dosar 6968/2002 al Tribunalului Dolj, secția civilă).

Ulterior însă, la 18 aprilie 1996, E.A. împuternicește societatea E.O.L. să-l reprezinte în cadrul tuturor cererilor de restituire a proprietăților avute în România sau în vederea acordării despăgubirilor, procura făcând o trimitere expresă la imobilul situat în Craiova. Cu toate acestea, la 12 iunie 2001, S.M. este cea care formulează, în numele lui E.A., notificare în vederea restituirii în natură a imobilului iar ulterior, la 13 august 2002, inițiază împreună cu S.G., acesta din urmă, neavând niciodată calitatea de mandatar, demersul judiciar vizând anularea dispoziției nr. 5875 din 17 iulie 2002. Or, cum la data de 18 aprilie 1996, E.A. a dat o altă împuternicire unei persoane juridice, S.M.

nu mai avea calitatea de mandatar, mandatul emis în favoarea acesteia, fiind implicit revocat. Tot astfel, potrivit art. 133 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea. În speță, această cerință imperativă a legii nu a fost complinită nici la fond și nici în cursul judecării căilor de atac exercitate în cauză, deși neregularitatea procedurală a fost semnalată atât de prima instanță cât și în apel, unde s-a dispus semnarea cererii introductive.

În ce privește motivul de recurs vizând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Craiova, acesta se privește ca nefondat în condițiile în care, din întreaga economie a Legii nr. 10/2001, rezultă că raporturile juridice se creează între persoana îndreptățită și entitatea investită cu soluționarea notificării, în speță Primăria, împrejurarea că măsurile reparatorii se stabilesc prin „dispoziția motivată” a primarului art. 20 alin. (5) din lege, nefiind de natură să schimbe părțile raportului juridic, în condițiile în care primarul nu emite actul administrativ în nume propriu, ci în numele instituției și în considerarea calității acesteia de pretins deținător al imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea.

Așa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecința casării celor două decizii, date în apel și a menținerii hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 392 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia civilă nr. 113 din 23 mai 2003 și decizia civilă nr. 392 din 28 noiembrie 2003 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 485 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.