ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2501/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 5875 din 17

iulie 2002, Primăria Municipiului Craiova, a respins cererea formulată de S.M.,

în calitate de mandatar al lui E.A., privind restituirea în natură a imobilului

situat în Craiova, pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate

al mandantului și nici a calității de reprezentant al persoanei care, în numele

acestuia, a formulat notificarea.

La 13 august 2002, S.M. și S.G. au

contestat dispoziția, solicitând instanței anularea acesteia și restituirea în

natură a imobilului, compus din construcții (8 camere și dependințe) și teren

în suprafață de 531,11 mp.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 485 din 26 noiembrie 2002, a

anulat cererea, reținând că aceasta nu a fost semnată nici de persoana îndreptățită

și nici de inițiatorii demersului judiciar precum și că, aceștia din urmă, nu

și-au dovedit calitatea de procuratori ai lui E.A.

Apelul declarat de S.M. și S.G., în

numele lui E.A., a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care,

prin decizia nr. 113 din 23 mai 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre

rejudecare.

Aceeași instanță, prin decizia nr. 392

din 28 noiembrie 2003, a admis acțiunea și anulând dispoziția a obligat pârâta

să-i restituie reclamantului în natură imobilul din Craiova, județul Dolj.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamantul a făcut dovada

identității sale, a mandatului de reprezentare dat procuratorului, precum și a

faptului că a fost proprietarul imobilului preluat abuziv de stat.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta Primăria

Municipiului Craiova care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 9 și

10 din același cod, susțin în esență că hotărârea a fost dată urmare aplicării

greșite a legii, după cum urmează:

- s-a reținut greșit calitatea

procesuală pasivă a Primăriei, în condițiile în care restituirea în natură sau

prin echivalent se face prin dispoziția motivată a Primarului.

- reclamanții S.M. și G. nu au

prezentat documente legale care să ateste calitatea lor de reprezentanți ai

pretinsei persoane îndreptățite, procura exhibată de aceștia fiind anterioară

celei aflate la dosarul de notificare, care a fost dată societății E.O.L.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis în limitele și pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 1552

pct. 1 și respectiv art. 1555 C. civ., mandatul se stinge prin revocarea mandatarului

iar numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere, cuprinde în sine

revocarea mandatului dat celui dintâi.

În speță, din actele cauzei rezultă

că, într-adevăr, la 6 noiembrie 1994, E.A. a împuternicit-o pe S.M. să

„revendice” imobilul în litigiu și să semneze în numele său actele de vânzare

ale acestuia (fila 13 – dosar 6968/2002 al Tribunalului Dolj, secția civilă).

Ulterior însă, la 18 aprilie 1996, E.A.

împuternicește societatea E.O.L. să-l reprezinte în cadrul tuturor cererilor de

restituire a proprietăților avute în România sau în vederea acordării

despăgubirilor, procura făcând o trimitere expresă la imobilul situat în

Craiova.

Cu toate acestea, la 12 iunie 2001, S.M.

este cea care formulează, în numele lui E.A., notificare în vederea restituirii

în natură a imobilului iar ulterior, la 13 august 2002, inițiază împreună cu S.G.,

acesta din urmă, neavând niciodată calitatea de mandatar, demersul judiciar

vizând anularea dispoziției nr. 5875 din 17 iulie 2002.

Or, cum la data de 18 aprilie 1996, E.A.

a dat o altă împuternicire unei persoane juridice, S.M. nu mai avea calitatea

de mandatar, mandatul emis în favoarea acesteia, fiind implicit revocat.

Tot astfel, potrivit art. 133 alin.

(1) și (2) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele

reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată

nulă.

Dacă pârâtul invocă lipsa de

semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de

înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în

care a fost invocată nulitatea.

În speță, această cerință imperativă

a legii nu a fost complinită nici la fond și nici în cursul judecării căilor de

atac exercitate în cauză, deși neregularitatea procedurală a fost semnalată

atât de prima instanță cât și în apel, unde s-a dispus semnarea cererii

introductive.

În ce privește motivul de recurs

vizând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Craiova,

acesta se privește ca nefondat în condițiile în care, din întreaga economie a

Legii nr. 10/2001, rezultă că raporturile juridice se creează între persoana

îndreptățită și entitatea investită cu soluționarea notificării, în speță

Primăria, împrejurarea că măsurile reparatorii se stabilesc prin „dispoziția

motivată” a primarului art. 20 alin. (5) din lege, nefiind de natură să schimbe

părțile raportului juridic, în condițiile în care primarul nu emite actul

administrativ în nume propriu, ci în numele instituției și în considerarea

calității acesteia de pretins deținător al imobilului în legătură cu care s-a

formulat notificarea.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite, cu consecința casării celor două decizii, date în apel și a menținerii

hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 392 din 28

noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia civilă nr. 113 din 23

mai 2003 și decizia civilă nr. 392 din 28 noiembrie 2003 pronunțate de Curtea

de Apel Craiova, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat împotriva

sentinței civile nr. 485 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 martie 2006.