ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1452

din 1 aprilie 2005, Tribunalul

București a

respins ca nefondată acțiunea reclamantului M.

C.L. în contradictoriu cu R.A.A.R.

S.T.A.B. pentru anularea

deciziei nr. 385 din 28 septembrie 2004, prin care s-a dispus trecerea sa din

funcția de „meteorolog aeronautic previzionist cl. a II-a" în funcția de

meteorolog aeronautic prognozist - meteorolog „stagiar".

În timpul soluționării

recursului declarat de M.C.L., împotriva acestei sentințe, la termenul din 7

decembrie 2005, acesta a invocat excepția de nelegalitate a documentului emis

de A.A.C., susținând că aceasta nu are calitatea să emită reglementări

aplicabile aviației civile,

această

competență aparținând exclusiv M.L.P.T.L.; că nu s-a emis un ordin de către

minister care să facă aplicabil documentul

; că acesta încalcă

dispozițiile Codului Muncii și ale Constituției, desființând principiul

drepturilor câștigate; în situația când valabilitatea licenței unei persoane,

care are certificat de calificare de meteorolog aeronautic a expirat conform

notei

M.L.P.T.L. nr. 231/2003, persoana

respectivă nu trebuie calificată din

nou și în fine, că nu există o

normă europeană prin care meteorologia să fie licențiată și nici descalificată.

Prin sentința

civilă nr. 653 din 16 martie  2006, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, investită cu

soluționarea

acestei excepții a respins-o, reținând în esență că actul

a fost emis în

condiții de legalitate de către autoritatea administrativă competentă, conform

atribuțiilor

prevăzute de H.G. nr. 405/1993

și Legea nr. 139/2000.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs M.C.L., recurs respins de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, cu decizia civilă nr. 2501

din 28 iunie 2006.

În temeiul

dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., M.C.L. a formulat împotriva

acestei decizii

contestație în anulare

motivată prin aceea că instanța de recurs nu a

ținut cont de argumentele aduse prin motivele de casare referitoare

la:

neconstituționalitatea documentului care prin prevederile sale aduce atingere

principiului drepturilor câștigate; la încălcarea normelor internaționale I.C.A.O.

și O.U.V.; la încălcarea dispozițiilor Codului Muncii, în sensul că prin acest

document se induce o modificare unilaterală a contractului de muncă și în fine

la faptul că prin acest act nu se respectă

ierarhia legilor superioare.

Reținând

motivele contestației în anulare, astfel cum au fost

expuse în scris, urmează a se constata că acestea nu corespund nici

unuia

din temeiurile pentru care legiuitorul a stabilit expres posibilitatea de

retractare a unei hotărâri irevocabile, astfel cum rezultă din enunțul

dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

De fapt, prin motivele contestației se reiau motivele de casare

ale sentinței civile nr. 613/2006, pronunțată

de Curtea de Apel București și se critică decizia civilă nr. 2501/2006 sub

aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Nici susținerile formulate prin notele scrise depuse cu prilejul

soluționării

contestației nu pot fi apreciate ca îndeplinind cerințele

art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Faptul că în

cauză a fost introdusă R.A. R. nu

echivalează

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare

la competență

(art. 317 alin. (2)), după cum nici lipsa de procedură cu o altă parte decât

contestatorul nu este tot una cu lipsa de procedură pe care o are în vedere art.

317 alin. (1) C. proc. civ.

În

fine, nici omisiunea de cercetare a vreunui motiv de casare

nu se justifică, din analiza considerentelor

deciziei

pronunțate în recurs de Curtea de

Apel București (decizia nr. 2501/

2006), rezultând dimpotrivă o analiză

punctuală acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

M.C.L., împotriva deciziei nr. 2501 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.