ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 189 din

25 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Feroviară Română București, a anulat decizia emisă de

această autoritate, sub nr. 1030/499 din 2 iulie 2004 și a recunoscut dreptul

reclamantului de a participa la examenul de promovare în funcția de expert gradul

I. Prin aceeași hotărâre a fost anulat examenul/concursul din data de 12 iulie

2004, organizat pentru funcția de expert gradul I din cadrul Serviciului Autorizări

Material Rulant și Înmatriculări Specialitatea Material Rulant.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond, învestită în urma casării unei sentințe anterioare de

respingere a cererii reclamantului, de către secția litigii de muncă a

Tribunalului București,a reținut, în esență, că prin decizia contestată, emisă

de directorul general al autorității pârâte, a fost respinsă cererea

reclamantului de înscriere la examenul de promovare în funcția de expert I,

motivat de faptul că a fost scos la concurs un post într-un alt serviciu, decât

cel în care este el încadrat, respectiv Serviciul Elaborare, Norme, Studii și

Reglementări, în cadrul căruia nici nu există de altfel posturi de expert I.

Instanța de fond a apreciat că sunt

lipsite de suport legal, susținerile autorității pârâte, în ceea ce privește

neîndeplinirea condiției referitoare la încadrarea într-un post, în chiar serviciul

în care s-a scos un post la concurs, precum și cea vizând omiterea unei trepte

ierarhice, deoarece reclamantul era încadrat pe funcția de expert gradul II,

actul administrativ contestat încălcând cel puțin două principii fundamentale

înscrise în Codul muncii, respectiv libera alegere a locului de muncă [art. 3 alin.

(2)] și egalitatea de șanse și de tratament [art. 39 alin. (1) lit. d)].

În aceste condiții, instanța de fond

a apreciat că reclamantului trebuia să îi fie recunoscut dreptul de a participa

la examenul de promovare în funcția de expert gradul I și a constatat că

examenul ce a avut loc pe data de 12 iulie 2004, este, de asemenea, nelegal,

impunându-se anularea lui.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs, autoritatea pârâtă, Autoritatea Feroviară Română

București, criticând-o pentru nelegalitate și pentru greșita aplicare și

interpretare a legii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâta-recurentă a menționat că în mod greșit, instanța de fond a făcut

constant trimiteri la prevederile Codului muncii, apreciind că acestea au fost

încălcate, și cu precădere la art. 30 alin. (2), ignorând faptul că acesta se referă

la „posturile vacante”, în vreme ce la data de 12 iulie 2004, Autoritatea

Feroviară Română București nu a organizat concurs pentru angajare de personal, ci

un examen de promovare în funcție.

Examenul de promovare pentru postul

de expert I în cadrul Serviciului Autorizări Material Rulant și Înmatriculări

s-a organizat, nu prin suplimentarea de posturi, ci, datorită specificului

acestui serviciu, prin transformarea unui post de expert II, într-unul de expert

I, ceea ce nu atrage aplicarea art. 30 C. muncii, ce vizează o ipoteză diferită.

Recurenta a mai arătat că

reclamantul-intimat, încadrat cu contract de muncă, în care este stipulat expres

și locul muncii, respectiv un alt serviciu, decât cel în care s-a organizat examenul,

a făcut o cerere de schimbare a locului de muncă, din serviciul său, în cadrul

Serviciului Autorizări Material Rulant și Înmatriculări, însă aceasta nu i-a fost

aprobată de conducerea Autorității Feroviare Române București.

În fine, s-a mai arătat că instanța

greșit a reținut îndeplinirea de către intimatul-reclamant, a condițiilor de

vechime și a celorlalte, impuse pentru participarea la acest examen, concurs,

câtă vreme el lucra în cadrul Autorității Feroviare Române București, de 3 ani

și 3 luni, și nu de 8 ani, condiția de parcurgere a unor trepte ierarhice

pentru funcția de expert, de asemenea nu este impusă arbitrar, ci prin

contractul colectiv de muncă al Autorității Feroviare Române București, ca și

prin H.G. nr. 626/1998.

De altfel, recurenta a menționat și

faptul că la data de 19 septembrie 2005, independent de litigiul de față,

reclamantul-intimat a participat în cadrul serviciului său, Serviciul Elaborare

Norme, Studii și Reglementări, la un examen de promovare pentru funcția de

expert II, pe care l-a trecut cu succes, aceasta fiind o dovadă, contrar celor

reținute în motivarea instanței de fond, în sensul că există în cadrul

serviciului în care lucrează intimatul, posibilități de promovare și este

respectat principiul egalității de tratament și de șanse.

Examinând criticile

recurentei-pârâte, în raport cu actele și lucrările dosarului și prin prisma

prevederilor legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate, impunându-se, astfel,

conform art. 312 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței atacate și pe

fond, respingerea acțiunii reclamantului-intimat, pentru următoarele

considerațiuni.

Înalta Curte reține, în acord și cu

susținerile recurentei, de altfel, că în mod greșit, instanța de fond, în

fundamentarea considerentelor sale, s-a raportat și a avut în vedere exclusiv

prevederile Codului muncii, ignorând total, atât prevederile cuprinse în legea specială

privind organizarea și funcționarea Autorității Feroviare Române București,

respectiv H.G. nr. 626/1998, potrivit cu care Autoritatea Feroviară Română

București este o instituție publică finanțată integral din venituri

extrabugetare și O.G. nr. 85/1998, privind înființarea unor instituții publice,

cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transporturilor, cât și

cele pentru reglementarea carierei și salarizării personalului bugetar,

respectiv H.G. nr. 281/1993.

Conform art. 29 din acest din urmă

act normativ, rezultă fără echivoc că prevederile H.G. nr. 281/1993 se aplică și

instituțiilor publice a căror finanțare se face din mijloace extrabugetare, cum

este și cazul Autorității Feroviare Române București (art. 3 din H.G. nr. 626/1998.

Stabilind, așadar, că prevederile

H.G. nr. 281/1993 sunt aplicabile și în cazul personalului Autorității Feroviare

Române București și, deci, și intimatului-reclamant, instanța de fond ar fi

trebuit să rețină că art. 4 și 5 din acest act normativ prevăd expres

principiul avansării și promovării în „gradul sau treapta profesională imediat

superioară”, ceea ce conduce la concluzia că nu se poate face nici un salt

peste trepte, astfel cum a solicitat și susținut reclamantul-intimat.

Ca urmare, este legal și logic,

totodată, ca prin raportare la prevederile legale menționate, Înalta Curte să

rețină că, independent de transferul de la un serviciu la altul, reclamantul-intimat,

în prezent încadrat ca expert grad III, nu putea concura direct pentru postul

de expert I, ci doar pentru un post de expert II în cadrul Autorității Feroviare

Române București, presupunând că un asemenea post ar fi fost vacant și scos la concurs,

ceea ce nu reprezintă o discriminare, astfel cum s-a reținut, ci aplicarea corectă

a principiului avansării „din treaptă în treaptă”.

De altfel, Înalta Curte nu poate să

nu menționeze faptul că însuși reclamantul-intimat, prin întâmpinarea depusă în

faza soluționării recursului, a recunoscut incidența prevederilor H.G. nr. 281/1993,

modificată și în cazul său, urmare a prevederilor exprese din art. 29 al

acestui act normativ, făcând, însă, referiri trunchiate la Anexa nr. 12, privind angajarea prin concurs și avansarea în funcții, și neglijând principiul

exprimat în art. 5 din același act normativ, referitor la „treapta sau gradul

imediat superior”.

Reținând, astfel, în raport cu textele

indicate, că refuzul autorității recurente, de înscriere a

reclamantului-intimat, la examenul din luna iulie 2004, nu a fost nici nelegal

și nici discriminatoriu, conform prevederilor Codului muncii, Înalta Curte urmează

să admită recursul de față și, constatând incidența art. 304 pct. 9 și a art. 304

1

C. proc. civ., să modifice în tot sentința atacată, în sensul că pe fond se va

respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta Autoritatea Feroviară Română București împotriva sentinței

civile nr. 189 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția VIII-a

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului S.M., ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2006.