ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 189 din 25 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română București, a anulat decizia emisă de această autoritate, sub nr. 1030/499 din 2 iulie 2004 și a recunoscut dreptul reclamantului de a participa la examenul de promovare în funcția de expert gradul I. Prin aceeași hotărâre a fost anulat examenul/concursul din data de 12 iulie 2004, organizat pentru funcția de expert gradul I din cadrul Serviciului Autorizări Material Rulant și Înmatriculări Specialitatea Material Rulant.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, învestită în urma casării unei sentințe anterioare de respingere a cererii reclamantului, de către secția litigii de muncă a Tribunalului București,a reținut, în esență, că prin decizia contestată, emisă de directorul general al autorității pârâte, a fost respinsă cererea reclamantului de înscriere la examenul de promovare în funcția de expert I, motivat de faptul că a fost scos la concurs un post într-un alt serviciu, decât cel în care este el încadrat, respectiv Serviciul Elaborare, Norme, Studii și Reglementări, în cadrul căruia nici nu există de altfel posturi de expert I. Instanța de fond a apreciat că sunt lipsite de suport legal, susținerile autorității pârâte, în ceea ce privește neîndeplinirea condiției referitoare la încadrarea într-un post, în chiar serviciul în care s-a scos un post la concurs, precum și cea vizând omiterea unei trepte ierarhice, deoarece reclamantul era încadrat pe funcția de expert gradul II, actul administrativ contestat încălcând cel puțin două principii fundamentale înscrise în Codul muncii, respectiv libera alegere a locului de muncă [art. 3 alin. (2)] și egalitatea de șanse și de tratament [art. 39 alin. (1) lit. d)]. În aceste condiții,

instanța de fond a apreciat că reclamantului trebuia să îi fie recunoscut dreptul de a participa la examenul de promovare în funcția de expert gradul I și a constatat că examenul ce a avut loc pe data de 12 iulie 2004, este, de asemenea, nelegal, impunându-se anularea lui. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, autoritatea pârâtă, Autoritatea Feroviară Română București, criticând-o pentru nelegalitate și pentru greșita aplicare și interpretare a legii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-recurentă a menționat că în mod greșit, instanța de fond a făcut constant trimiteri la prevederile Codului muncii, apreciind că acestea au fost încălcate, și cu precădere la art. 30 alin. (2), ignorând faptul că acesta se referă la „posturile vacante”, în vreme ce la data de 12 iulie 2004, Autoritatea Feroviară Română București nu a organizat concurs pentru angajare de personal, ci un examen de promovare în funcție. Examenul de promovare pentru postul de expert I în cadrul Serviciului Autorizări Material Rulant și Înmatriculări s-a organizat, nu prin suplimentarea de posturi, ci, datorită specificului acestui serviciu, prin transformarea unui post de expert II, într-unul de expert I, ceea ce nu atrage aplicarea art. 30 C. muncii, ce vizează o ipoteză diferită.

Recurenta a mai arătat că reclamantul-intimat, încadrat cu contract de muncă, în care este stipulat expres și locul muncii, respectiv un alt serviciu, decât cel în care s-a organizat examenul, a făcut o cerere de schimbare a locului de muncă, din serviciul său, în cadrul Serviciului Autorizări Material Rulant și Înmatriculări, însă aceasta nu i-a fost aprobată de conducerea Autorității Feroviare Române București. În fine, s-a mai arătat că instanța greșit a reținut îndeplinirea de către intimatul-reclamant, a condițiilor de vechime și a celorlalte, impuse pentru participarea la acest examen, concurs, câtă vreme el lucra în cadrul Autorității Feroviare Române București, de 3 ani și 3 luni, și nu de 8 ani, condiția de parcurgere a unor trepte ierarhice pentru funcția de expert, de asemenea nu este impusă arbitrar, ci prin contractul colectiv de muncă al Autorității Feroviare Române București, ca și prin H.G.

nr. 626/1998. De altfel, recurenta a menționat și faptul că la data de 19 septembrie 2005, independent de litigiul de față, reclamantul-intimat a participat în cadrul serviciului său, Serviciul Elaborare Norme, Studii și Reglementări, la un examen de promovare pentru funcția de expert II, pe care l-a trecut cu succes, aceasta fiind o dovadă, contrar celor reținute în motivarea instanței de fond, în sensul că există în cadrul serviciului în care lucrează intimatul, posibilități de promovare și este respectat principiul egalității de tratament și de șanse. Examinând criticile recurentei-pârâte, în raport cu actele și lucrările dosarului și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate, impunându-se, astfel, conform art. 312 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamantului-intimat, pentru următoarele considerațiuni. Înalta Curte reține, în acord și cu susținerile recurentei, de altfel, că în mod greșit, instanța de fond, în fundamentarea considerentelor sale, s-a raportat și a avut în vedere exclusiv prevederile Codului muncii, ignorând total, atât prevederile cuprinse în legea specială privind organizarea și funcționarea Autorității Feroviare Române București, respectiv H.G. nr. 626/1998, potrivit cu care Autoritatea Feroviară Română București este o instituție publică finanțată integral din venituri extrabugetare și O.G.

nr. 85/1998, privind înființarea unor instituții publice, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transporturilor, cât și cele pentru reglementarea carierei și salarizării personalului bugetar, respectiv H.G. nr. 281/1993. Conform art. 29 din acest din urmă act normativ, rezultă fără echivoc că prevederile H.G. nr. 281/1993 se aplică și instituțiilor publice a căror finanțare se face din mijloace extrabugetare, cum este și cazul Autorității Feroviare Române București (art. 3 din H.G. nr. 626/1998. Stabilind, așadar, că prevederile H.G.

nr. 281/1993 sunt aplicabile și în cazul personalului Autorității Feroviare Române București și, deci, și intimatului-reclamant, instanța de fond ar fi trebuit să rețină că art. 4 și 5 din acest act normativ prevăd expres principiul avansării și promovării în „gradul sau treapta profesională imediat superioară”, ceea ce conduce la concluzia că nu se poate face nici un salt peste trepte, astfel cum a solicitat și susținut reclamantul-intimat.

Ca urmare, este legal și logic, totodată, ca prin raportare la prevederile legale menționate, Înalta Curte să rețină că, independent de transferul de la un serviciu la altul, reclamantul-intimat, în prezent încadrat ca expert grad III, nu putea concura direct pentru postul de expert I, ci doar pentru un post de expert II în cadrul Autorității Feroviare Române București, presupunând că un asemenea post ar fi fost vacant și scos la concurs, ceea ce nu reprezintă o discriminare, astfel cum s-a reținut, ci aplicarea corectă a principiului avansării „din treaptă în treaptă”. De altfel, Înalta Curte nu poate să nu menționeze faptul că însuși reclamantul-intimat, prin întâmpinarea depusă în faza soluționării recursului, a recunoscut incidența prevederilor H.G.

nr. 281/1993, modificată și în cazul său, urmare a prevederilor exprese din art. 29 al acestui act normativ, făcând, însă, referiri trunchiate la Anexa nr. 12, privind angajarea prin concurs și avansarea în funcții, și neglijând principiul exprimat în art. 5 din același act normativ, referitor la „treapta sau gradul imediat superior”. Reținând, astfel, în raport cu textele indicate, că refuzul autorității recurente, de înscriere a reclamantului-intimat, la examenul din luna iulie 2004, nu a fost nici nelegal și nici discriminatoriu, conform prevederilor Codului muncii, Înalta Curte urmează să admită recursul de față și, constatând incidența art. 304 pct. 9 și a art. 304 1 C. proc. civ., să modifice în tot sentința atacată, în sensul că pe fond se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Feroviară Română București împotriva sentinței civile nr. 189 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului S.M., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.