ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2665/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2006, reclamanta O.A. a solicitat anularea hotărârii din 7 decembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și recunoașterea dreptului său de a nu susține examenul de capacitate, pentru că se încadrează în prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 1 septembrie 1997 a fost angajată expert la Institutul Național al Magistraturii, cu statut de funcționar public, iar în iulie 2003, a obținut prin concurs calitatea de expert asimilat magistraților.

Reclamanta a învederat că a solicitat să i se aplice hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus susținerea examenului de capacitate numai de personalul asimilat magistraților din Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie și Institutul Național al Magistraturii, conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, care va fi angajat după data intrării în vigoare a acestei legi. Reclamanta a precizat că, atât secția pentru judecători, cât și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârile din 30 noiembrie 2006 și din 7 decembrie 2006, i-au respins cererea și respectiv, contestația formulată, vătămând dreptul său de a beneficia de prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 3133 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația, fără să se pronunțe pe fondul obligației reclamantei de a susține sau nu examenul de capacitate, în condițiile în care secția pentru judecători a considerat că nu este admisibilă plângerea împotriva hotărârii comisiei de organizare a examenului, în sensul că este lipsită de interes, datorită admiterii cererii de înscriere.

Instanța de fond a avut în vedere că reclamanta s-a înscris și a fost admisă la examenul de capacitate, considerând că aceasta își poate retrage cererea de înscriere la examen și poate invoca hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru stabilirea drepturilor sale, iar în cazul respingerii cererii, are posibilitatea să exercite recursul administrativ și jurisdicțional pentru ocrotirea dreptului vătămat. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii, în sensul anulării actului administrativ contestat și obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a nu mai susține examenul de capacitate.

Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit obiectul cererii de chemare în judecată și a considerat că este lipsită de interes contestația formulată, fără a analiza probele administrate, prin care a dovedit că a renunțat la data de 8 decembrie 2006 la cererea de participare la examenul de capacitate, solicitând să i se aplice prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006. Recurenta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dreptul său vătămat prin actul administrativ contestat și anume, dreptul de a beneficia de indemnizația salarială acordată magistraților care au susținut examenul de capacitate.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurenta nu a solicitat să i se aplice prevederile hotărârii din 16 noiembrie 2006, astfel încât nu poate obține recunoașterea dreptului de a nu susține examenul de capacitate prin anularea hotărârii din 7 decembrie 2006, care a avut ca obiect numai contestația privind participarea la examenul de capacitate. De asemenea, intimatul a arătat că nu se poate reține vătămarea unui drept de natură salarială al recurentei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a exercitat căile de atac împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 27/2006. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Recurenta O.A.

îndeplinește de la data de 1 septembrie 1997 funcția de expert la Institutul Național al Magistraturii și începând cu data de 1 iulie 2003, în baza Ordinului Ministrului Justiției din 3 iulie 2003, ocupă postul de expert asimilat magistraților, ca urmare a promovării concursului organizat în perioada 26 mai - 13 iunie 2003. Recurenta a fost admisă pe lista candidaților care îndeplinesc condițiile de participare la examenul de capacitate, publicată la data de 22 noiembrie 2006, dar prin adresa din 29 noiembrie 2006 a Institutului Național al Magistraturii s-a solicitat să se aprecieze dacă, în conformitate cu hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta va mai susține acest examen, avându-se în vedere că a fost angajată anterior datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004.

Potrivit art. 1 din această hotărâre, s-a dispus a se aplica susținerea examenului de capacitate personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie și din Institutul Național al Magistraturii, conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, care va fi angajat după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Sesizat să se pronunțe asupra aplicării în timp a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, intimatul a reținut în hotărârea sus-menționată că, în temeiul principiului neretroactivității legii civile, consacrat ca principiu constituțional, aceste reglementări, fiind ale unei legi civile noi, sunt aplicabile numai personalului asimilat (încadrat, numit) după intrarea în vigoare a legii noi.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2006 secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația recurentei, constatând că, prin admiterea cererii sale de înscriere la examenul de capacitate, nu a fost prejudiciată în raport cu hotărârea din 16 noiembrie 2006, în condițiile în care are opțiunea de a-și retrage cererea de înscriere. Față de dispozițiile art. 19 alin. (1) din Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, aprobat prin hotărârea nr. 581/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a reținut că pot formula contestațiile împotriva hotărârilor comisiei de organizare numai candidații care au fost respinși datorită neîndeplinirii condițiilor de participare la examen.

Cu aceeași motivare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația recurentei împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2006 a secției pentru judecători și în acest sens, a adoptat hotărârea din 7 decembrie 2006. Acțiunea formulată de recurenta-reclamantă pentru anularea acestei hotărâri și pe cale de consecință, recunoașterea dreptului pretins, a fost greșit respinsă de instanța de fond, ca urmare a unei interpretări eronate date atât obiectului cererii de chemare în judecată, cât și actului juridic dedus judecății. Astfel, instanța de fond a preluat apărările formulate de intimatul-pârât și considerentele actului atacat, în sensul că, recurenta-reclamantă nu are interes să conteste înscrierea sa la examenul de capacitate, în condițiile în care cererea sa a fost admisă, iar în raport cu hotărârea din 16 noiembrie 2006, nu este prejudiciată, pentru că își poate retrage cererea de înscriere, prin valorificarea dispozițiilor acestei hotărâri.

Concluzia instanței de fond și motivarea actului administrativ contestat nu corespund situației de fapt și de drept expuse de recurenta-reclamantă și în consecință, nu reprezintă o soluționare a cererii formulate de aceasta pentru stabilirea corectă a statutului său profesional. Din adresa din 29 noiembrie 2006 a Institutului Național al Magistraturii rezultă că s-a solicitat expres intimatului-pârât să aprecieze dacă, în conformitate cu art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, recurenta-reclamantă va susține examenul de capacitate, avându-se în vedere că a fost angajată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004. Deși a fost adoptată ca urmare a acestei sesizări, hotărârea din 30 noiembrie 2006 a secției pentru judecători nu a clarificat situația recurentei - reclamante, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006 și exceptării sale de la obligația susținerii examenului de capacitate.

Contestând această hotărâre la data de 5 decembrie 2006, recurenta-reclamantă a solicitat de asemenea în mod expres să i se aplice prevederile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, dar contestația sa a fost respinsă ca lipsită de interes, pentru că a fost înscrisă să participe la examenul de capacitate. Instanța de fond a considerat în mod greșit că este legal actul administrativ contestat și a respins acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă, fără a se pronunța asupra dreptului pentru recunoașterea căruia aceasta a exercitat în condițiile prevăzute de lege căile de atac din procedura administrativă și judiciară. În raport de obiectul cererii adresate intimatului-pârât și de obiectul acțiunii în justiție, astfel cum au fost expuse anterior, se dovedesc a fi neîntemeiate apărările formulate prin întâmpinarea depusă în recurs.

Astfel, intimatul-reclamant a susținut fără temei că hotărârea din 7 decembrie 2006 a avut ca obiect doar contestația privind participarea recurentei-reclamante la examenul de capacitate, fără a observa că nu s-a formulat o asemenea contestație, solicitându-se în mod expres recunoașterea dreptului de a nu susține examenul de capacitate prin aplicarea prevederilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006. De asemenea, intimatul-pârât a susținut neîntemeiat că solicitarea recurentei-reclamante tinde la realizarea unui drept de natură salarială, dat fiind că nu s-a contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, ci determinarea corectă a statutului profesional, cu toate consecințele care rezultă sub aspectul încadrării în funcție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond și pe fond, va admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă și va anula hotărârea din 7 decembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Pe fondul cauzei, se constată că este întemeiată cererea recurentei-reclamante de a beneficia de prevederile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, avându-se în vedere că angajarea acesteia în funcția de expert asimilat magistraților la Institutul Național al Magistraturii este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, astfel încât nu i se aplică dispozițiile art. 87 alin. (1) din noua reglementare cu privire la obligația de a susține examenul de capacitate.

Din actele dosarului rezultă în mod necontestat că recurenta-reclamantă, în calitate de expert asimilat magistraților din iulie 2003 la Institutul Național al Magistraturii face parte din categoria de persoane care beneficiază de prevederile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, prin exceptarea lor de la aplicarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată. De altfel, intimatul-pârât nu a contestat acest drept, reținând în considerentele hotărârii din 7 decembrie 2006 că recurenta-reclamantă poate valorifica dispozițiile art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, în condițiile retragerii cererii de înscriere la examenul de capacitate. Această cerință excede prevederilor hotărârii din 16 noiembrie 2006 și cu toate că a fost îndeplinită de recurenta-reclamantă prin petiția depusă la 8 decembrie 2006, se constată că în mod nejustificat a fost respinsă cererea sa privind exceptarea de la obligația susținerii examenului de capacitate.

În consecință, se va dispune obligarea intimatului-pârât să recunoască recurentei-reclamante beneficiul prevederilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul exceptării acesteia de la susținerea examenului de capacitate pentru personalul asimilat judecătorilor și procurorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.O. împotriva sentinței civile nr. 3133 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea. Anulează hotărârea din 7 decembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască beneficiul prevederilor art. 1 din hotărârea din 16 noiembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul exceptării ei de la susținerea examenului de capacitate pentru personalul asimilat judecătorilor și procurorilor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.