ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2007 recurentul M.C. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 828 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., solicitând următoarele: anularea hotărârii în ce privește examenul susținut de recurent, în calitate de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (consilier juridic) și repunerea în situația anterioară susținerii acestuia; anularea hotărârii în ce privește examenul susținut de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor; anularea regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, cu modificările și completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea nr. 581 din 14 septembrie 2006 a C.S.M.

și obligarea C.S.M. la emiterea unui nou regulament și constatarea inexistenței obligației de a susține examenul. În motivarea recursului, recurentul arată că în anexa 2, poziția 72 a hotărârii se ia act că, susținând examenul de capacitate al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor în perioada 27 octombrie - 27 noiembrie 2007, a obținut media generală 6,69, sub media 7 necesară promovării examenului. Consecința acestei hotărâri o constituie pierderea calității sale de consilier juridic în cadrul Biroului Juridic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde funcționează în prezent.

Recurentul precizează că atât în perioada stagiului, cât și în cursul desfășurării examenului, personalul de specialitate juridică, din rândul căruia și el face parte, a fost discriminat în ceea ce privește exercitarea dreptului de pregătire profesională și stabilirea unui profil profesional specific în pregătirea și desfășurarea examenului de capacitate, în sensul că, spre deosebire judecători și procurori, nu a avut acces la nici o formă de pregătire profesională prin I.N.M. În același timp, subiectele la probele scrise și orale nu au fost diferențiate în funcție de specificul activității, iar baremele aplicate au fost identice, la judecători, procurori și personalul asimilat.

De asemenea, recurentul susține că nici nu avea obligația de a susține examenul de capacitate, deoarece a susținut concursul de ocupare a postului de consilier juridic debutant în luna septembrie 2004, sub regimul Legii nr. 18 8/1999 privind Statutul funcționarilor publici, fiind admis și numit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004. În drept au fost invocate art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată; art. 1, art. 2, art. 3, art. 6 și art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată; Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată; art. 14 din C.E.A.D.O. L.F. Alăturat recursului au fost atașate Hotărârile nr. 828 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., nr. 310 din 28 noiembrie 2007 a C.S.M.

- secția procurori și nr. 581 din 14 septembrie 2006 a C.S.M., privind examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari. Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, invocând, în principal, excepția inadmisibilității recursului cu motivarea că, potrivit art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, pot fi atacate direct cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor; în subsidiar a fost invocată excepția nulității recursului, față de împrejurarea că acesta a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu „la Instanța a cărei hotărâre se atacă", potrivit art. 302 C. proc.

civ. Analizând cu prioritate excepția de procedură invocată de intimat, respectiv inadmisibilitatea recursului întemeiat pe art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține ca fiind fondate susținerile intimatului, cu următoarele precizări: Într-adevăr art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. stabilesc că hotărârile plenului privind cariera și drepturilor judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Textul menționat trebuie privit ca instituind o excepție de la regula generală, potrivit căreia actele administrative pot fi atacate potrivit procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar excepțiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationi).

Prin urmare, din moment ce textul de lege se referă expres și limitativ la „judecători" și „procurori", el nu poate fi extins și la alte categorii de personal, chiar dacă este vorba de personal asimilat magistraților, adică de personal căruia art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 îi conferă drepturi și îndatoriri similare cu cele ale judecătorilor și procurorilor pe durata îndeplinirii funcției; această extindere nu se poate face deoarece Legea nr. 317/2004, respectiv art. 29 pct. 5 și pct. 7, nu stabilește drepturi și îndatoriri ce țin de statutul funcției, ci norme de procedură (căi de contestare), privind actele emise de C.S.M. Este de presupus că legiuitorul a intenționat astfel să acorde o importanță mai mare anumitor hotărâri ale C.S.M., în considerarea faptului că acestea au un impact direct asupra organizării actului de justiție.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte nu va retine calificarea în drept a cererii ca fiind recurs întemeiat pe art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004, ci va califica această cerere ca o acțiune în contencios administrativ, de competența - în primă instanță - a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Constatând că nu este competentă material să soluționeze cauza, Înalta Curte își va declina competența în favoarea Curții de Apel București în baza art. 158 C. proc. civ., soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă, propusă de intimată, nefiind corectă, deoarece ar restrânge accesul la justiție al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetentă materială invocată din oficiu. Trimite cauza privind pe M.C. și C.S.M. la Curtea de Apel București spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.