ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2007

recurentul M.C. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 828 din 28 noiembrie

2007 a Plenului C.S.M., solicitând următoarele: anularea hotărârii în ce

privește examenul susținut de recurent, în calitate de personal de specialitate

juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (consilier juridic) și

repunerea în situația anterioară susținerii acestuia; anularea hotărârii în ce

privește examenul susținut de personalul de specialitate juridică asimilat

judecătorilor și procurorilor; anularea regulamentului privind examenul de

capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, cu modificările și

completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea nr. 581 din 14 septembrie 2006

a C.S.M. și obligarea C.S.M. la emiterea unui nou regulament și constatarea

inexistenței obligației de a susține examenul.

În motivarea recursului,

recurentul arată că în anexa 2, poziția 72 a hotărârii se ia act că, susținând

examenul de capacitate al personalului de specialitate juridică asimilat

judecătorilor sau procurorilor în perioada 27 octombrie - 27 noiembrie 2007, a

obținut media generală 6,69, sub media 7 necesară promovării examenului.

Consecința acestei hotărâri o constituie pierderea calității sale de consilier

juridic în cadrul Biroului Juridic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, unde funcționează în prezent.

Recurentul precizează că atât în

perioada stagiului, cât și în cursul desfășurării examenului, personalul de

specialitate juridică, din rândul căruia și el face parte, a fost discriminat

în ceea ce privește exercitarea dreptului de pregătire profesională și

stabilirea unui profil profesional specific în pregătirea și desfășurarea

examenului de capacitate, în sensul că, spre deosebire judecători și

procurori, nu a avut acces la nici o formă de

pregătire profesională

prin I.N.M. În același timp, subiectele la

probele scrise și orale nu au fost diferențiate în funcție de specificul

activității, iar baremele aplicate au fost identice, la judecători, procurori

și personalul asimilat.

De asemenea,

recurentul susține că nici nu avea obligația de

a susține examenul de capacitate, deoarece a susținut concursul de

ocupare a postului de consilier juridic debutant în luna septembrie

2004,

sub regimul Legii nr. 18 8/1999 privind Statutul funcționarilor publici, fiind

admis și numit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004.

În drept au fost invocate art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată; art. 1, art. 2,

art. 3, art. 6 și art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată; Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată; art. 14

din C.E.A.D.O.

L.F.

Alăturat recursului au fost

atașate Hotărârile nr. 828 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., nr. 310 din

28 noiembrie 2007 a C.S.M. - secția procurori și nr. 581 din 14 septembrie 2006

a C.S.M., privind examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor

stagiari.

Intimatul C.S.M. a formulat

întâmpinare, invocând, în principal, excepția inadmisibilității recursului cu

motivarea că, potrivit art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004

privind C.S.M., republicată, pot fi atacate direct cu recurs la secția de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

numai hotărârile Plenului C.S.M. privind

cariera

și drepturile judecătorilor și procurorilor; în subsidiar a fost

invocată

excepția nulității recursului, față de împrejurarea că acesta a fost depus

direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu „la Instanța a cărei

hotărâre se atacă", potrivit art. 302 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția

de procedură invocată de intimat, respectiv inadmisibilitatea recursului

întemeiat pe art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte

reține ca fiind fondate susținerile intimatului, cu următoarele precizări:

Într-adevăr art. 29 pct. 5 și pct.

7 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. stabilesc că hotărârile plenului

privind cariera și drepturilor judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu

recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Textul menționat trebuie privit

ca instituind o excepție de la regula generală, potrivit căreia actele

administrative pot fi atacate potrivit procedurii reglementate de Legea

contenciosului

administrativ nr. 554/2004,

iar excepțiile sunt de strictă interpretare

(exceptio est strictissimae

interpretationi).

Prin urmare, din moment ce

textul de lege se referă expres și limitativ la „judecători" și

„procurori", el nu poate fi extins și la alte categorii de personal, chiar

dacă este vorba de personal asimilat magistraților, adică de personal căruia

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 îi conferă drepturi și îndatoriri

similare cu cele ale judecătorilor și procurorilor pe durata îndeplinirii

funcției; această extindere nu se poate face deoarece Legea nr. 317/2004,

respectiv art. 29 pct. 5 și pct. 7, nu stabilește drepturi și îndatoriri ce țin

de

statutul funcției, ci norme de procedură

(căi de contestare), privind

actele emise de C.S.M. Este de presupus că

legiuitorul a intenționat astfel să acorde o importanță mai mare anumitor

hotărâri ale C.S.M., în considerarea faptului că acestea au un impact direct

asupra organizării actului de justiție.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte nu va retine calificarea în drept a cererii ca fiind

recurs întemeiat pe art. 29 pct. 5 și pct. 7 din Legea nr. 317/2004, ci va

califica această cerere ca o acțiune în contencios administrativ, de competența

- în primă instanță - a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Constatând că nu este competentă

material să soluționeze cauza, Înalta Curte își va declina competența în

favoarea Curții de Apel București în baza art. 158 C. proc. civ., soluția de

respingere a cererii ca inadmisibilă, propusă de intimată, nefiind corectă,

deoarece ar restrânge accesul la justiție al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetentă

materială invocată din oficiu.

Trimite cauza privind pe M.C. și

C.S.M. la Curtea de Apel București spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 martie 2008.