ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1818/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2007, la Curtea de Apel Timișoara M.C. și D.R.V.T. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 295 din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, solicitând modificarea hotărârii recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică. M.C. a susținut că sentința atacată este criticabilă, pentru încălcarea sau aplicarea greșită a legii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel deși prima instanță a dispus anularea procesului - verbal încheiat la 17 aprilie 2006 la comisia de soluționare a contestațiilor la concursul de promovare pentru posturile vacante, organizat în data de 11 - 12 aprilie 2006, în cadrul D.G.V.T.

datorită neconstituirii legale a comisiei în componența stabilită prin Ordinul nr. 4911 din 30 martie 2006 al A.N.A.F. a lăsat nerezolvate celelalte capete de acțiune. În acest sens nu s-a pronunțat în privința obligațiilor ce revin comisiei în aceste condiții, obligații ce se regăsesc în petițiile 2-4 ale acțiunii. S-a mai susținut că potrivit art. 312 alin. (2) - (4) C. proc. civ., combinat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea recurată este casabilă dacă nu a fost analizat fondul cauzei. Sub acest aspect s-a susținut că instanța de fond a rezolvat acțiunea pe cale de excepție, fără a fi preocupată de fondul cauzei, care implica examinarea întrebărilor adresate de comisie și calitatea răspunsurilor în raport cu acestea, gradul lor de apreciere și de notare, activitatea profesională desfășurată de recurentă.

A.N.A.F. a susținut că instanța de fond s-a aflat în eroare în ceea ce privește participarea membrilor comisiei la analizarea contestațiilor. S-a mai precizat că nu s-a avut în vedere că fiecare membru al comisiei a avut independența de apreciere, iar media notărilor efectuate s-a regăsit în soluționarea contestației de comisie. Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 295 din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de M.C., împotriva pârâtelor A.N.V.B. și D.R.V.T. S-a anulat procesul verbal al comisiei de soluționare a contestațiilor la concursul din 11 - 12 aprilie 2006, în vederea promovării în grad profesional superior de funcționar public din direcția pârâtă, cu consecința nesoluționării contestației reclamantei în competența legală a comisiei.

Instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 2982/ CA din 10 mai 2005, și precizată ulterior, reclamanta M.C. a chemat în judecată A.N.V.B. și D.R.V.T., solicitând în contradictoriu cu acestea anularea procesului verbal încheiat la 17 aprilie 2006 al comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul D.R.V.T. la concursul organizat în perioada 11 - 12 aprilie 2006, în baza ordinului nr. 4911 din 30 martie 2006 al pârâtei A.N.V.B. S-a mai făcut precizarea că petenta a solicitat obligarea comisiei de concurs în componența desemnată prin Ordinul nr. 4911/2006 și cu prevederile instituite de H.G. nr. 1209/2003 și Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor să reaprecieze răspunsurile formulate de reclamantă la proba „interviu" și să o declare admisă la această probă precum și pentru postul de „inspector vamal principal 2„.

Instanța de fond a reținut că acțiunea petentei este parțial întemeiată și anume în privința excepției de nulitate a soluției pronunțată de Comisia de contestații, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. Astfel deși Comisia de soluționare a contestațiilor a fost legal constituită, așa cum prevede art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1209/2003, respectiv prin desemnarea a 5 membri, la analizarea contestației, finalizată prin procesul verbal încheiat la 17 aprilie 2006, nu au participat decât 4 membri. De altfel doar cei 4 membri au și semnat procesul-verbal prin care, i se acordă reclamantei 51 puncte la proba interviu și i se respinge contestația. Verificându-se actele cauzei, în raport de sentința pronunțată și în raport de motivele de recurs formulate în cauză, Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată că hotărârea atacată este legală și temeinică astfel încât recursurile declarate vor fi respinse.

Instanța de fond a apreciat potrivit art. 137 C. proc. civ., că se soluționează mai întâi excepțiile de procedură și de fond care fac de prisos, în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii. În cauză Comisia de soluționare a contestațiilor a lucrat în compunerea de „4" persoane în loc de „5" așa cum prevede H.G. nr. 1209/2003 și dispozițiile Ordinului nr. 4911/2006, privind constituirea Comisiei de soluționare a contestațiilor, întocmind un act administrativ nul respectiv procesul verbal al comisiei de soluționare a contestațiilor pentru concursul organizat la 11 - 12 aprilie 2006, act care în mod corect a fost anulat de instanță. Nu se poate susține că acest act nul nu a vătămat-o pe recurenta-reclamantă, și întrucât soluționarea contestației s-a făcut de o comisie în compunere nelegală este necesară o nouă verificare a temeiniciei și legalității contestației și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Așa fiind nu se poate susține că nu a fost soluționat corect petitul cererii, celelalte pretenții ale reclamantei înscrise în petitul cererii presupunând legala soluționare a contestației de legala comisie constituită în acest scop. Deci sunt neîntemeiate susținerile recurenților că instanța de fond nu a soluționat „fondul cauzei", instanța de contencios administrativ neputându-se substitui comisiei de concurs și ulterior comisiei de soluționare a contestațiilor în analiza și notarea participantului la concurs instanța de judecată neputând să procedeze la modificarea unor punctaje neavând calitatea de membru al comisiei de concurs sau de contestație. Deci în mod corect instanța de fond a constatat că deși Comisia de soluționare a contestațiilor a fost legal constituită, așa cum cer prevederile art. 2 alin. (4) din H.G.

nr. 1209/2003 respectiv prin desemnarea a 5 membri cu respectarea alin. (1) – (3), privind autoritatea competentă, în numirea membrilor, iar în privința acestora din urmă cu observarea calității cerute de lege, la analizarea contestației finalizată prin procesul verbal încheiat la 17 aprilie 2006, nu au participat decât 4 membrii. Se va reface deci procedura de soluționare a contestației așa cum a stabilit și instanța de fond. Ambele recursuri declarate fiind neîntemeiate vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.C. și de D.R.V.T. în interesul A.N.V.B., împotriva sentinței civile nr. 285 din 16 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.