ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 372 din 28

septembrie 2006, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

T.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., având ca obiect solicitarea de

daune morale în sumă de 500.000 lei, urmare a atitudinii adoptate de A.N.A.F.

față de memoriile sale adresate la 17 ianuarie 2006, în sensul rezolvării

acestora prin delegarea competenței chiar autorităților reclamate și întemeiată

în drept pe prevederile Legii contenciosului administrativ și ale O.G. nr.

27/2002.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că de fapt reclamantul, deși s-a adresat Instanței de

contencios administrativ, nu a solicitat anularea vreunui act administrativ și

nici recunoașterea vreunui drept sau interes legitim, rezultând de altfel din

chiar cuprinsul plângerii prealabile că problemele invocate nu-l privesc

personal ci vizează fapte ce țin mai degrabă de prestigiul instituției.

Așa fiind Instanța de Fond a

apreciat că acțiunea reclamantului nu întrunește condițiile cerute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a putea fi primită.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat recurs succint motivat, reclamantul, criticând-o în esență,

pentru nemotivare și pentru greșita apreciere a obiectului cererii sale.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de prevederile legale incidente, prin prisma criticilor

formulate de recurenta ca și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că sentința de fond este legală și temeinică

astfel că urmează a fi menținută pentru următoarele considerațiuni.

Recurentul -

reclamant a formulat o plângere prealabilă împotriva răspunsului nr. 217 din 3

iulie 2006 al D.G.F.P. Cluj la memoriul său adresat A.N.A.F., reclamând lipsa

verificărilor ce ar fi trebuit întreprinse de această autoritate față de

ilegalitățile și abuzurilor semnalate, a iregularităților privind aplicarea

unitară a procedurii de executare silită și în general a celor reclamate.

Prin acțiunea

adresată Instanței, reclamantul, invocând prevederile Legii nr. 554/2004

privind contenciosului administrativ și pe cele ale O.G. nr. 27/2002, solicită

numai acordarea de daune morale, fără însă a asocia o astfel de pretenție unei

cereri de anulare a unui act administrativ ce i-ar fi produs o vătămare sau de

recunoașterea vreunui drept sau a unui interes legitim.

Cum în cauză

nu s-au dovedit vătămările produse reclamantului de autoritatea pârâtă

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri, astfel cum se

prevede în art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect Instanța de Fond a

respins acțiunea reclamantului, reținând cu justețe și împrejurarea că faptul

nesoluționării în termenul legal al memoriului transmis nu este de natură a

conduce la admiterea acțiunii, câtă vreme aspectele semnalate vizează

preponderent activitatea și prestigiul instituției și pentru rezolvarea cărora

sunt prevăzute alte căi și proceduri de rezolvare.

În fine,

corect a apreciat Instanța de Fond și că în ceea ce privește O.G. nr. 27/2002,

indicată ca temei legal al acțiunii judiciare, aceasta se aplică în completarea

prevederilor Legii cadru a contenciosului administrativ nr. 554/2004, față de

obiectul cererii de acordare de daune morale, astfel că și sub acest aspect

criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Față de cele

arătate urmează așadar ca în baza art. 312 C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 372/2006

din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 februarie 2007.