ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3124/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173

din 8 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus

condamnarea inculpatei D.A. la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani.

În sfârșit în baza art. 17

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 6.150.000 lei

consemnată la C.E.C.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 19 octombrie 2004, nepotul

inculpatei a formulat denunț, împotriva acesteia, în sensul că se ocupă cu

traficul de droguri, respectiv heroină.

În urma flagrantului

organizat, organele de poliție au găsit asupra inculpatei 8 doze de heroină în

cantitate de 0,36 grame și suma de 7.150.000 lei.

Fiind comparate seriile cu

cele consemnate în procesul verbal s-a stabilit că o bancnotă de 500.000 lei și

5 bancnote de 100.000 lei au seriile identice.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpata a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

solicitând să se constate nulitatea absolută a încheierii din 22 octombrie 2000

prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, că pedeapsa aplicată

este prea aspră și în sfârșit, greșita confiscare a sumei de 6.150.000 lei,

întrucât la flagrant a fost folosită doar suma de un milion lei.

Instanța de control judiciar,

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 180 din 14 aprilie

2005, a admis apelul inculpatei și desființat parțial sentința penală, a

înlăturat doar dispoziția de confiscare a sumei de 6.150.000 lei.

Și împotriva acestei

hotărâri inculpata a declarat recurs solicitând reducerea cuantumului pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că instanțele au reținut corect situația

de fapt, dând încadrarea judiciară corectă, făcând totodată și o justă

individualizare a pedepsei.

Având în vedere

împrejurările concrete ale săvârșirii faptei cât și datele ce concretizează

persoana inculpatei, că, aceasta nu are antecedente penale, a avut o poziție

procesuală sinceră, iar prin reținerea circumstanțelor atenuante pedeapsa a

fost scăzută sub minimul special prevăzut de lege, o reapreciere mai largă a

circumstanței atenuante ar fi în contradicție cu scopul prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni, încât o reducere a pedepsei este nejustificată.

Pentru aceste considerente,

Curtea, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2004 la

zi.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.A. împotriva deciziei penale nr. 180 din 14

martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatei de la 22 octombrie 2004 la 18 mai 2005.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 mai 2005.