ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3124/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 8 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatei D.A. la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În sfârșit în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 6.150.000 lei consemnată la C.E.C. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 19 octombrie 2004, nepotul inculpatei a formulat denunț, împotriva acesteia, în sensul că se ocupă cu traficul de droguri, respectiv heroină. În urma flagrantului organizat, organele de poliție au găsit asupra inculpatei 8 doze de heroină în cantitate de 0,36 grame și suma de 7.150.000 lei. Fiind comparate seriile cu cele consemnate în procesul verbal s-a stabilit că o bancnotă de 500.000 lei și 5 bancnote de 100.000 lei au seriile identice. Împotriva acestei hotărâri, inculpata a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând să se constate nulitatea absolută a încheierii din 22 octombrie 2000 prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, că pedeapsa aplicată este prea aspră și în sfârșit, greșita confiscare a sumei de 6.150.000 lei, întrucât la flagrant a fost folosită doar suma de un milion lei.

Instanța de control judiciar, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 180 din 14 aprilie 2005, a admis apelul inculpatei și desființat parțial sentința penală, a înlăturat doar dispoziția de confiscare a sumei de 6.150.000 lei. Și împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat recurs solicitând reducerea cuantumului pedepsei. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea judiciară corectă, făcând totodată și o justă individualizare a pedepsei.

Având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei cât și datele ce concretizează persoana inculpatei, că, aceasta nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră, iar prin reținerea circumstanțelor atenuante pedeapsa a fost scăzută sub minimul special prevăzut de lege, o reapreciere mai largă a circumstanței atenuante ar fi în contradicție cu scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, încât o reducere a pedepsei este nejustificată. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2004 la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.A. împotriva deciziei penale nr. 180 din 14 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatei de la 22 octombrie 2004 la 18 mai 2005. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2005.