ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4684/2005

Examinând recursul de față constată

:

Prin sentința penală nr. 493 din 5

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

inculpata S.A. a fost condamnată, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest și conform

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 24

martie 2004 la zi.

În fapt, s-a reținut că, în urma

denunțului făcut de martorul I.P., inculpata S.A. a fost surprinsă de poliție, la

data de 24 martie 2004, având asupra sa, în ciorapul de pe piciorul stâng, 13

punguțe cu heroină, precum și suma de 600.000 lei primită de la martor pentru

cele două doze de heroină pe care i le vânduse.

Instanța a înlăturat susținerea

inculpatului că drogurile găsite asupra sa aparțineau soțului ei, S.D. care

este consumator de droguri reținând că această apărare este infirmată de

probele administrate în cauză.

S-a reținut că fapta inculpatei

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat,

prin decizia penală nr. 410/ A din 23 mai 2005, apelul declarat de inculpată

împotriva sentinței reținând că situația de fapt, încadrarea juridică și

vinovăția inculpatei au fost corect stabilite pe baza probelor administrate în

cauză.

S-a mai reținut că pedeapsa a fost

just individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind aptă să

atingă scopul educativ și preventiv al sancțiunii.

Inculpata a declarat recurs, în

motivarea căruia a susținut că nu se face vinovată de comiterea faptei, astfel

încât, se impune achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece drogurile găsite aparțineau soțului

ei.

S-a mai susținut, în subsidiar că

pedeapsa este prea aspră.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., dar nu

este fondat.

Din analiza actelor dosarului

rezultă cu certitudine comiterea faptei și vinovăția inculpatei.

Astfel, din coroborarea

declarațiilor martorilor I.P. și B.L. cu procesul verbal de prindere în

flagrant și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică,

rezultă fără dubiu că, la data de 24 martie 2004, inculpata a vândut martorului

I.P. 2 doze de heroină cu suma de 600.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei

ale căror serii figurează enumerate în procesul verbal din 24 martie 2003 de la

fila 5 a dosarului de urmărire penală.

Rezultă, de asemenea, că la percheziția

corporală efectuate s-au găsit, în ciorapul inculpatei, 13 pliculețe cu

heroină, asemănătoare celor vândute martorului I.P.

În raport cu toate aceste probe în

mod corect a fost înlăturată susținerea inculpatei că nu se face vinovată de

comiterea faptei și nu a fost avută în vedere declarația soțului acesteia care

a pretins că el îi dăduse suma  banii și odată cu aceasta și cele 13 pliculețe cu

droguri fără a-i spune ce conțin.

Declarația martorului este evident nesinceră

fiind contrazisă de celelalte probe administrate. De altfel, este neverosimil

că inculpata nu știa ce conțin pliculețele atâta timp cât, potrivit

susținerilor sale și ale soțului său, acesta din urmă este consumator de

heroină de patru ani și că deși nu cunoștea conținutul lor le-a ascuns în

ciorapii pe care îi purta.

Pe de altă parte nici inculpata și

nici soțul său nu au putut să explice cum au ajuns bancnotele înseriate asupra

acesteia.

În consecință, Curtea reține că

inculpata se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnată.

Curtea apreciază că nu este fondat

nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei, în condițiile în

care fata comisă prezintă o gravitate deosebită, inculpata a dat dovadă de

nesinceritate pe tot parcursul procesului, iar pedeapsa a fost stabilită, ca

efect al reținerii unor circumstanțe atenuante, sub minimul special prevăzut de

lege.

Constatând că nu există nici motive

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge

recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi arestarea preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata S.A. împotriva deciziei penale nr. 410/ A din 23 mai 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2004 la 17

august 2005.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2005.