ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4684/2005

Examinând recursul de față constată : Prin sentința penală nr. 493 din 5 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpata S.A. a fost condamnată, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. S-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 martie 2004 la zi. În fapt, s-a reținut că, în urma denunțului făcut de martorul I.P., inculpata S.A.

a fost surprinsă de poliție, la data de 24 martie 2004, având asupra sa, în ciorapul de pe piciorul stâng, 13 punguțe cu heroină, precum și suma de 600.000 lei primită de la martor pentru cele două doze de heroină pe care i le vânduse. Instanța a înlăturat susținerea inculpatului că drogurile găsite asupra sa aparțineau soțului ei, S.D. care este consumator de droguri reținând că această apărare este infirmată de probele administrate în cauză. S-a reținut că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 410/ A din 23 mai 2005, apelul declarat de inculpată împotriva sentinței reținând că situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite pe baza probelor administrate în cauză.

S-a mai reținut că pedeapsa a fost just individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind aptă să atingă scopul educativ și preventiv al sancțiunii. Inculpata a declarat recurs, în motivarea căruia a susținut că nu se face vinovată de comiterea faptei, astfel încât, se impune achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece drogurile găsite aparțineau soțului ei. S-a mai susținut, în subsidiar că pedeapsa este prea aspră. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Din analiza actelor dosarului rezultă cu certitudine comiterea faptei și vinovăția inculpatei.

Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor I.P. și B.L. cu procesul verbal de prindere în flagrant și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, rezultă fără dubiu că, la data de 24 martie 2004, inculpata a vândut martorului I.P. 2 doze de heroină cu suma de 600.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei ale căror serii figurează enumerate în procesul verbal din 24 martie 2003 de la fila 5 a dosarului de urmărire penală. Rezultă, de asemenea, că la percheziția corporală efectuate s-au găsit, în ciorapul inculpatei, 13 pliculețe cu heroină, asemănătoare celor vândute martorului I.P. În raport cu toate aceste probe în mod corect a fost înlăturată susținerea inculpatei că nu se face vinovată de comiterea faptei și nu a fost avută în vedere declarația soțului acesteia care a pretins că el îi dăduse suma banii și odată cu aceasta și cele 13 pliculețe cu droguri fără a-i spune ce conțin.

Declarația martorului este evident nesinceră fiind contrazisă de celelalte probe administrate. De altfel, este neverosimil că inculpata nu știa ce conțin pliculețele atâta timp cât, potrivit susținerilor sale și ale soțului său, acesta din urmă este consumator de heroină de patru ani și că deși nu cunoștea conținutul lor le-a ascuns în ciorapii pe care îi purta. Pe de altă parte nici inculpata și nici soțul său nu au putut să explice cum au ajuns bancnotele înseriate asupra acesteia. În consecință, Curtea reține că inculpata se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnată. Curtea apreciază că nu este fondat nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei, în condițiile în care fata comisă prezintă o gravitate deosebită, inculpata a dat dovadă de nesinceritate pe tot parcursul procesului, iar pedeapsa a fost stabilită, ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante, sub minimul special prevăzut de lege.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.A. împotriva deciziei penale nr. 410/ A din 23 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2004 la 17 august 2005. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.