ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2520/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1604

din 16 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

condamnat-o pe inculpata C.C.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 243/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe timp de 3 ani. S-a făcut aplicațiunea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a

menținut starea de arest a inculpatei, și a fost dedusă prevenția de la 16

iulie 2004, la zi.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut, în baza probelor administrate atât în faza urmăririi

penale cât și în instanță că, la 15 iulie 2005, în urma unui denunț a fost

identificată în locuința sa inculpata care vânduse două doze de heroină

denunțătorului S.D.M. Asupra inculpatei a fost găsită suma de 500.000 lei

contravaloarea drogurilor încasată de la același denunțător.

Apelul declarat de inculpată

pentru reducerea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 120

din 21 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.

424/2005.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, nemotivat, inculpata C.C. care în fața instanței a

cerut reducerea pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare.

Critica este neîntemeiată,

iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatei, tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art.

72 C. pen. (periculozitatea deosebită a faptei, frecvența mare a acestui gen de

infracțiune, riscul proliferării consumului prin oferirea de către inculpată a

drogurilor de mare risc). În același timp s-a dat eficiență prevederilor art. 74

– art. 76 C. pen., atunci când s-a redus pedeapsa la jumătate din cea prevăzută

de textul incriminator și când s-a avut în vedere că inculpata, infractor

primar, a avut o atitudine cooperantă atât în cursul urmăririi penale cât și al

judecății. Astfel fiind, sentința tribunalului ca și decizia curții de apel

sunt legale și temeinice, în cauză nejustificându-se o altă reducere a

pedepsei, pedeapsa aplicată fiind de natură a realiza scopul preventiv-educativ

prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de considerentele ce

preced, instanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata C.C.C. împotriva deciziei penale nr. 120 din 21

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2004 la 14 aprilie 2005.

Obligă pe recurentă să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2005.