ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2007

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 754

din 27 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen.,

a condamnat pe inculpata C.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a

interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 12 mai 2005 până la 27 iunie 2006.

A dispus confiscarea și

distrugerea cantității de 8,75 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de

laborator.

Inculpata a fost obligată la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 12 mai 2005, inculpata a fost prinsă

în flagrant în timp ce vindea 8,75 gr. heroină către denunțătorul C.A.C.

S-a constata că inculpata a

fost sinceră pe parcursul întregului proces penal, declarațiile sale

coroborându-se cu cele ale denunțătorului și cu procesele verbale de constatare

a flagrantului și cu constatarea tehnico – științifică.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C.M.

Parchetul a criticat soluția

pentru greșita reținere de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub

minimul special prevăzută de lege, mai ales că acestea nu au fost motivate de

instanța de fond. De asemenea, s-a dedus greșit pedeapsa reținerii și arestării

preventive de la data de 12 mai 2005 la data de 13 ianuarie 2006.

Inculpata a arătat că a

formulat denunțuri care se află în lucru la D.I.C.O.T., că are un loc de muncă,

un copil minor în îngrijire, motive pentru care a solicitat prin apelul său

schimbarea modalității de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere,

chiar dacă aceasta va fi majorată până la 4 ani închisoare.

Verificând sentința atacată

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat apelurile

fondate, cu următoarele precizări:

Chiar dacă instanța de fond nu

a făcut o amplă motivare a circumstanțelor atenuante, acestea au fost corect

reținute, inculpata fiind fără antecedente penale, având o atitudine sinceră

constată și colaborând cu organele de anchetă și de judecată, având un copil

minor în îngrijire și obținând venituri din muncă, după punerea în libertate.

Instanța fondului a dat însă

o prea mare eficiență acestor împrejurări, aplicând o pedeapsă la care nu a

avut în vedere și celelalte circumstanțe reale, respectiv, cantitatea mare de

droguri deținute în vederea vânzării, prinderea în flagrant și pericolul social

ridicat al faptei.

Astfel, reținând în

continuare și individualizând circumstanțele atenuate a admis apelul

parchetului și a majorat corespunzător art. 72 C. pen., pedeapsa între aceleași

limite legale.

Apelul inculpatei a fost

admis numai în ceea ce privește restituirea telefonului ridicat cu ocazia

percheziției și a deducerii perioadei de arestare preventivă, dispoziții ce

rezultă din înscrisuri aflate la dosar.

Pentru motivele expuse,

Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 794/ A din

20 noiembrie 2006, a dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de apelanta intimată inculpată C.M. împotriva sentinței

penale nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 22700/3/2005.

A desființat, în parte

sentința penală și în fond, rejudecând:

A majorat pedeapsa

închisorii de la 3 ani la 5 ani cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 mai 2005 la

data de 13 ianuarie 2006.

A dispus restituirea către

inculpată a telefonului mobil marca Nokia6610.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs inculpata C.M.

Prin motivele de recurs

susținute oral de apărătorul desenat din oficiu, inculpata a criticat

hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia.

În drept, inculpata și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

În cauză, în raport de mențiunea

conținută chiar în actul de sesizare a instanței întocmit de D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial București nr. 1812/D/P/2005 în care se arată că inculpata a formulat

un denunț față de numiții I.A. (dos. nr. 1834/D/2005) și I.O. (dos.nr. 1931/D/P/2005),

cauze care se aflau în curs de cercetare Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București să comunice stadiul

acestor cercetări.

D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial București a comunicat că prin rezoluția nr. 1931/D/P/2005 din 4

ianuarie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.O. sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar,

prin ordonanța nr. 1834/D/P/2005 din 12 octombrie 2006 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de I.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și scoaterea de sub urmărire penală

față de aceeași persoană sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei amenzi

administrative.

În raport de această împrejurare,

recursul este fondat, urmând ca în favoarea recurentei inculpate să fie aplicate

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 16 din Legea nr.

143/2000 persoana care a comis una din infracțiunile prevăzută în art. 2 – art.

10 din aceasta, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penale a altor persoane care au

săvârșit infracțiunile legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În cauză se constată că

recurenta, pentru a putea beneficia de prevăzută art. 16 din Legea nr. 143/2000

la data de 23 mai 2005 a făcut două denunțuri cu privire la două persoane care

ar fi implicate în traficul de droguri.

Prin ordonanța din 12

octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1834/D/P/2005, D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial București a dispus în temeiul art. 249 C. proc. pen., cu referire la

art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen., art. 18

1

C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală față de I.A. pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum

propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și aplicarea unei amenzi administrative, reținându-se în fapt că acesta a

deținut 33 de comprimate de methadonă pentru consum propriu.

Din adresa parchetului

rezultă că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 16 din Legea nr. 143/2000

respectiv inculpata în timpul urmăririi penale a denunțat, a facilitat

identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a

săvârșit o infracțiune legată de droguri.

Împrejurarea că în cauză nu

s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei împotriva căreia recurenta a

formulat denunț nu are relevanță asupra reținerii cauzei de reducere a pedepsei

în favoarea inculpatei.

Astfel, în sarcina numitului

I.A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, însă organul de urmărire penală a constatat că deținerea de

către acesta a 33 de comprimate de methadonă, fără drept, pentru consum propriu,

prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul său

concret, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni comise și

a făcut aplicarea art. 18

1

C. pen.

În consecință, va reține

pentru recurentă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Având în vedere că în

favoarea inculpatei prima instanță a reținut și circumstanțe atenuante prevăzută

de art. 74 C. pen., în raport de faptul că inculpata este infractoare primară

și a avut o atitudine procesuală corespunzătoare ajutând la aflarea adevărului

în cauză, Înalta Curte va reduce pedeapsa stabilită de instanța de apel,

într-un cuantum care să corespundă scopului educativ și coercitiv al

sancțiunii, astfel cum este prevăzută de art. 52 C. pen.

Însă, în raport de gravitatea

faptei comise, trafic de droguri de mare risc, cantitatea relativ mare de

droguri, urmările socialmente periculoase ale infracțiunii, Înalta Curte

apreciază reeducarea recurentei se poate realiza numai prin privarea acesteia

de libertate.

Simpla aplicare a pedepsei nu

poate constitui, în cauză, o garanție că inculpata nu va mai săvârși alte

infracțiuni.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul inculpatei C.M. va casa în parte hotărârile

pronunțate în cauză sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000

și a reducerii pedepsei.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 12 mai 2005 la 13

ianuarie 2006.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata C.M. împotriva deciziei penale nr. 794 din 20 noiembrie 2006 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează sentința penală nr. 754

din 27 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și decizia

penală atacată cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Face aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 mai 2005 la 13

ianuarie 2006.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2007.