ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 804 din 25 martie 2004 a Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea SC I. SRL Baia Mare și în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Baia Mare s-a constatat rezilierea contractului din 26 octombrie 1999 încheiat între părți, reziliere intervenită la 28 august 2001. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 402 din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

În esență, s-a reținut în argumentarea soluției, apărările pe care pârâta le-a făcut într-un alt litigiu ce privea plata unor penalități în executarea aceluiași contract, în sensul că au încetat raporturile contractuale, statuându-se irevocabil, prin decizia nr. 3003 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, momentul încetării contractului, respectiv 29 august 2001. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru greșita interpretare și aplicare a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta prezintă obiectul celuilalt litigiu la care instanța de apel face referire în considerentele deciziei, apreciind că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ., acțiunea reclamantei în constatarea rezilierii fiind inadmisibilă, partea având la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, instanțele soluționând greșit excepția invocată de ea sub acest aspect, ca și cea privind autoritatea lucrului judecat. Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Prin contract reclamanta, în calitate de antreprenor, și-a asumat obligația executării unor lucrări în favoarea pârâtei. Deși în acțiunea inițială reclamanta ceruse instanței să constate imposibilitatea continuării lucrărilor, pe parcursul soluționării la fond aceasta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită a se constata reziliat contractul, prin voința părților, începând cu 28 august 2001, invocând în drept dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., raportat la art. 1020 și art. 1021 C. civ. Această precizare s-a datorat și poziției pârâtei în întâmpinare care a recunoscut imposibilitatea continuării lucrărilor motiv pentru care instanțele au pronunțat soluția în raport de mutuus disensus intervenit între părți. Chiar dacă pârâta a invocat în apel încălcarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., instanțele și-au argumentat soluțiile nu pe aceste dispoziții ci pe cele ale art. 1020 și art. 1021 C. civ. și pe consensul părților în desființarea contractului. Din acest considerent, critica recurentei este nefondată ca de altfel și sub aspectul neanalizării excepției autorității lucrului judecat (în legătură cu data încetării raporturilor contractuale), decizia din apel probând contrariul.

În consecință, criticile recurentei nu pot fi primite fiind neîntemeiate, motiv pentru care recursul său va fi respins. Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nefondată, ea nedepunând la dosar dovezi în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 402 din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 7506/2004, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatei, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.