ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra cererii de recurs de
față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că, prin decizia nr. 12 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
s-a respins apelul formulat de SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE și s-a admis apelul
declarat de reclamnata S.P. BAIA MARE împotriva sentinței civile nr. 829 din 5
septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș pe care a schimbat-o în
parte în sensul că a obligat pârâta SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE și la plata sumei
de 98.627.594 lei penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2004 –
iunie 2005 precum și 335,3 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de control judiciar a reținut că apelul declarat de
reclamantă este întemeiat având în vedere calculul penalităților și precizarea
acesteia că înțelege să solicite penalități conform art. 4 pct. 3 din Legea nr.
469/2002.
Apelul declarat de pârâtă a
fost respins, ca nefondat, cu precizarea că, deși se solicită admiterea cererii
reconvenționale, în realitate pârâta formulează o singură critică referitoare
la modul de soluționare a cererii privind recunoașterea dreptului de retenție.
Criticile formulate de pârâtă cu privire la modul de soluționare a acțiunii
introductive au fost apreciate, ca neîntemeiate, deoarece pârâta nu poate opune
cu bună, credință ca motiv de respingere a cererii privind rezilierea
contractului lipsa notificării prevăzute de art. 8 din contract, în condițiile
în care într-un litigiu între părți, pârâta având calitatea de reclmanată, a
solicitat și ea rezilierea contractului de asociere. Critica referitoare la
lipsa unui mod de calcul pe baza unei lucrări de specialitate s-a apreciat a fi
neîntemeiată deoarece la dezbaterile în fond, dar nici în apel, pârâta nu a
solicitat administrarea acestei probe.
Nefondată a fost considerată
și critica referitoare la inadmisibilitatea cererii în evacuare în condițiile
în care contractul este valabil până la 30 aprilie 2009, întrucât părțile au
prevăzut clauze de reziliere, iar reclamanta a solicitat, iar instanța a
acordat eficiență acestor clauze.
Critica potrivit căreia
instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra capătului cererii reconvenționale
privitor la dreptul de retenție a fost respinsă de instanța de apel deoarece
din dispozitivul și din considerentele hotărârii rezută contrariul.
Împotriva deciziei mai sus
menționate a formulat recurs pârâta.
Recurenta a solicitat
admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii
reclamantei cu cheltuieli de judecată invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
art 46 – art. 55 C. civ. și art. 1169 C. civ.
În dezvoltarea motivului de
recurs invocat, recurenta a susținut că instanțele de fond și de apel au admis
o cerere prin care reclamanata pretindea o sumă contestată de către pârâtă.
Reclamantei îi revenea sarcina probei, dar instanțele, în baza rolului activ
trebuiau să îi pună în vedere acesteia că are sarcina probei.
Înalta Curte va respinge, ca
nefondat, recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
Curtea găsește nefondat
motivul de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de fond ar
fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat
greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu
totul eronat. Analizând hotărârea atacată se constată că instanța de apel a făcut
o corectă interpretare și aplicare a legii în raport de situația de fapt
temeinic stabilită în baza probelor administrate în cauză. Din actele dosarului
nu se suțin în nici un fel afirmațiile recurentei. Dimpotrivă, nici în fața
instanței de fond și nici în fața instanței de apel, pârâta nu a contestat
sumele și calculul acestora și nici nu a solicitat o probă în acest sens.
Probatoriul administrat a fost unul pertinent, concludent și util cauzei,
reclamanta și-a probat susținerile, iar instanțele nu au inversat în cauză
sarcina probei. Pârâta contestă, așadar, o sumă pe deplin dovedită și nu doar
pretisă de către reclamantă.
Pentru considerentele de
fapt și de drept reținute mai sus, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat
de pârâta SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 12 din 26 ianuarie 2006
pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, recursul declarat
de pârâta SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 12 din 26 ianuarie 2006
pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică azi 1 noiembrie 2006