ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3993/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

P.M. și C.D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar,

obligarea acestora la soluționarea Dosarului nr. 42701/CC, în sensul emiterii

deciziei conținând titlul de despăgubiri și a emiterii titlului de plată,

respectiv plata acestora; să se dispună plata sumelor datorate conform

raportului de evaluare cu plata coeficienților de devalorizare a monedei

naționale, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la data

plății efective.

Totodată, au cerut

obligarea pârâtelor și la plata unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de

întârziere, în baza art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 actualizată, până

la emiterea deciziei de despăgubire, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că la data de 21 mai 2007 a fost emisă de către Primarul

General al Municipiului București, Dispoziția nr. X în baza Legii nr. 10/2001,

prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str.

H.G., București, împreuna cu terenul aferent în suprafață de 80,00 mp, vândut

în baza Legii nr. 112/1995 conform, contractelor de vânzare-cumpărare nr.

Y/1998.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a solicitat respingerea acțiunii, ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

instanțe

Prin Sentința nr.

4343 din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință

a pârâtei Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și în consecință

a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei

persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință; a admis excepția

prematurității cererii privind obligarea pârâților Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

la emiterea titlului de plată și respectiv plata despăgubirilor, respingând

aceste capete de cerere ca prematur formulate.

Prin aceeași

sentință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conținând

titlul de despăgubiri, în favoarea reclamanților, pentru imobilul situat în

str. H.G., București și teren aferent de 80 mp conform raportului de evaluare

întocmit de evaluator P.F.A. S.M.R. în Dosar nr. 42701/CC.

Totodată, a respins

ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtelor Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la plata penalităților de 100 RON pentru fiecare zi de

întârziere, obligând pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 304,3 RON,

constând în taxă de timbru, timbre judiciare și onorariu avocat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar, prima instanță a reținut că, potrivit art. 2

1

alin. (1) lit. d) introdus prin art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 1068/2007, această

direcție este o structură a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, iar atribuția acordării despăgubirilor în numerar, revine

acestei din urmă autorității, în calitate de entitate cu personalitate

juridică.

Referitor la excepția

prematurității cererii de emitere a titlului de plată și a plății solicitate de

reclamanți, prima instanță a avut în vedere faptul că reclamanții nu sunt

titulari ai titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru a se efectua plata despăgubirilor bănești.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită reclamanților decizia conținând titlul de despăgubire,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au solicitat, în baza Legii

nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

București, str. H.G., iar prin Dispoziția nr. X/2007, Primăria Municipiului

București a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat,

dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și înregistrat sub nr. 42701/CC.

Prima instanță a

constatat că reclamanții au început procedura de recuperare a bunului lor sau a

contravalorii acestuia prin formularea unei notificări conform legii,

autoritatea locală, cu competență în materie, emițând dispoziția în data de 21

mai 2007.

Având în vedere că a

trecut o perioadă îndelungată, fără ca în perioada respectivă autoritățile

abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanță a

apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a

încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință,

judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de

natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului

reclamanților și încălcării obligației statului de a respecta dreptul de

proprietate al acestora.

În ce privește

cererea reclamanților de obligare a pârâtelor Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

la plata penalităților de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, prima

instanță a reținut că nu s-au administrat probe în sensul temeiniciei

cuantumului penalităților cerute, iar în situația neexecutării obligației de

către autoritatea publică, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei

hotărâri, aceștia pot uza de dispozițiile art. 24 alin. (2) dar și de cele ale

art. 19 din Legea nr. 554/2004, actualizată.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o în privința obligării la plata cheltuielilor de judecată, invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a arătat, în esență, că a fost obligată în mod greșit la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 304,3 RON, întrucât, prin întâmpinarea

depusă la dosar la prima zi de înfățișare a arătat că dosarul de despăgubire al

reclamanților urma să fie aprobat în următoarea ședință a Comisiei Centrale,

fiind incidente astfel prevederile art. 275 C. proc. civ.

Totodată,

recurenta-pârâtă a arătat că reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează

aplicarea Titlului VII al Legii nr. 247/2005, astfel că, neavând buget propriu,

nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată.

În subsidiar,

recurenta-pârâtă a solicitat micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată,

în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că, în speță,

pentru soluționarea cauzei au fost necesare două termene de judecată și fără a

se administra probe.

Prin întâmpinare,

intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs

Intimații-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul

emiterii deciziei privind titlul de despăgubire în cadrul procedurii de

stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în

București, str. H.G.

Criticile sentinței

atacate se rezumă practic la apărări în sensul că, în speță, a fost urmată

procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind emisă decizia

prevăzută de acest act normativ.

Prevederile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, au fost corect

aplicate de prima instanță care, admițând acțiunea, a obligat pârâta la plata

cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală constând în nederularea

procedurii înăuntrul unui termen rezonabil.

Potrivit

dispozițiilor art. 275 din același cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi

de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

Din actele dosarului

se constată că pârâta și-a executat obligația dispusă prin sentința recurată,

după înregistrarea demersului judiciar al reclamanților, prin întâmpinare

susținând doar că urmează să fie emisă decizia în litigiu, și după trecerea

unui termen de trei ani de la emiterea dispoziției, prin care s-a recunoscut

dreptul reclamanților la măsuri reparatorii, și primirii dosarului aferent

acestei dispoziții, rezultând astfel cu evidență că recurenta se află în culpă

procesuală.

Nici ignorarea

prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi reproșată instanței

de fond, pentru că onorariul de avocat care compune cheltuielile de judecată

acordate reclamanților nu poate fi socotit disproporționat de mare față de

complexitatea pricinii și a demersurilor efectuate pentru recunoașterea

dreptului subiectiv al părții.

În fine, deși nu are

personalitate juridică, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor stă

în proces în virtutea capacității sale administrative, constând în aptitudinea

de a emite operațiuni și acte administrative în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și, în plus, reprezintă Statul

Român în litigiile în această materie, fiind în mod corect obligată să suporte

cheltuielile de judecată.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 4343 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.