ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4607/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4607/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra

recursurilor de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 20 noiembrie 1998 la Tribunalul Constanța, secția civilă,

reclamantele D.L., D.M.M., T.I. și G.E. au chemat în judecată pe pârâții:

Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român

reprezentat prin Ministerul Finanțelor București, D.G.F.P.S. Constanța și R.A.T.C.

Constanța, Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Direcția pentru Sport a județului

Constanța și S.C. Fortuna, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se

dispună:

- Obligarea

pârâților să lase în deplină proprietate si netulburată posesie terenul în suprafață

totală de 96.692,50 mp, teren situat în Constanța, pe latura de vest a străzii;

- În subsidiar, obligarea pârâților

să le lase în deplină proprietate și netulburată posesie partea liberă din

terenul susmenționat, iar pentru partea ocupată în prezent, să li se atribuie

teren echivalent cu aceleași caracteristici urbanistice, edilitare si

funcționale, în intravilanul municipiului Constanța.

În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că sunt

moștenitoarele foștilor proprietari A., A. și A.D., care au fost proprietarii

terenului revendicat, cumpărat în anul 1919 de la Primăria Constanța conform

actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 611/1919 teren în suprafață de

69.256,90 mp și actul transcris sub nr. 1620 din 30 iulie 1920, teren în

suprafața de 27.436 mp.

Reclamantele au arătat că întreaga suprafață de teren a

trecut în proprietatea Statului, însă din actele depuse la dosar rezultă că

suprafața de 5800 mp tern a fost naționalizat conform Legii nr. 119/1948,

pentru restul suprafeței neexistand titlu valabil.

Din construcțiile inițiale mai există doar una, celelalte

fiind demolate, iar terenul este ocupat în cea mai mare parte de baza R.A.T.C.

Constanța, F.G.P.A.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1072/1999 a

admis în parte acțiunea reclamantelor și a obligat pârâții să lase

reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de

43.669 mp situată în intravilanul Municipiului Constanța compusă din 29.731 mp

în folosința R.A.T.C. Constanța și 13.938 mp în posesia Municipiului Constanța

și a Direcției pentru Sport a județului Constanța, potrivit raportului de

expertiză întocmit de expert G.L.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că

pentru terenul de 5.800 mp aferent fostei fabrici de cărămida naționalizată în

1948 în baza Legii nr. 119/1948, aceasta lege a constituit un mod de dobândire

a dreptului de proprietate și, deoarece nu s-a dovedit că s-a aplicat abuziv

față de autorii reclamantelor, a operat transferul dreptului de proprietate la

stat.

Suprafața de 90.892 mp teren s-a reținut că a fost afectată

de lucrări de sistematizare a căror beneficiară este R.A.T.C. Constanța care

are în folosință 78.786 mp și care, potrivit înscrisurilor de la dosar își

poate restrânge folosința terenului cu 29.731 mp, fără a afecta activitatea de

exploatare a troleibuzelor.

S-a admis acțiunea în revendicare si pentru suprafața de

13.938 mp aflată în posesia Municipiului Constanța și a Direcției pentru Sport

a județului Constanța.

S-a constatat că suprafața de 49.055 mp este afectată de

lucrări de interes public (clădiri, alei de acces, platforme betonate pentru

parcarea troleibuzelor, canale subterane cu cabluri electrice de forță, rețele

de apă instalații telefonice, care potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

și art. 135 alin. (5) din Constituție nu pot fi restituite.

Cererea de acordare a unui teren în intravilanul

Municipiului Constanța în locul terenului inclus în domeniul public a fost

respinsă, ca nefondată, deoarece aceasta ar echivala cu schimbarea obiectului

acțiunii in revendicare, dintr-o acțiune reală, în una personală.

Curtea de Apel Constanța prin decizia civila nr. 259 din 31

octombrie 2000 a admis apelurile declarate de reclamante și pârâții Consiliul

Local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, a schimbat

în parte hotărârea Tribunalului Constanța sensul că a obligat pârâții la

restituirea prin echivalent, către reclamante, a suprafeței de 51.417 mp teren

compus din diferența neatribuită de 47.223 mp plus 4149 mp P.C.E. Restul

dispozițiilor hotărârii de fond au fost menținute.

S-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecată în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.S.

Constanța și s-a respins apelul acestuia.

Apelul declarat de R.A.T.C. Constanța a fost respins ca

nefondat.

Curtea de Apel a reținut că, din suprafața de 13.938 mp

teren, 4194 mp este ocupată de patinoar, care aparține domeniului public și

care nu poate fi restituită decât prin acordarea unui echivalent bănesc sau

prin atribuirea unei suprafețe de teren echivalentă, în compensare. Diferența

de teren de 51.417 mp este ocupată de diferite instalații publice.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele D.L.,

D.M.M., T.I. și G.E. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța,

Municipiul Constanța prin Primar si R.A.T.C. Constanța.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia

civila nr. 4264/2001 a admis recursurile declarate și a trimis cauza instanței

de apel spre rejudecare.

După casare, cauza a fost înregistrata la nr. 147/C/2002 la

Curtea de Apel Constanța, sectia civilă, și s-au administrat probe cu

înscrisuri, s-a efectuat o nouă expertiză și au fost audiati martori.

Prin decizia nr. 33/C din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, s-au admis apelurile

declarate de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin

Primar și de reclamantele D.L., D.M.M., T.I. și G.E. și s-a schimbat, în parte,

sentința nr. 1072 din 21 decembrie 1999 a Tribunalului Constanța, secția civilă,

în sensul că au fost obligați pârâții la restituirea unor suprafețe de teren,

potrivit anexelor raportului de expertiză efectuat de inginer C.C. astfel :

- R.A.T.C. Constanța 78.786 mp,

identificată din anexa II;

- Inspectoratul Școlar județean

Constanța 4.194 mp, identificată în anexa II S3. 1 și S3. 2 ( fostul patinoar);

SC M. SRL, SC F. SA prin lichidator

1.731 mp, identificată în anexa II S4;

Direcția pentru Sport a Județului

Constanța 1342 mp, identificată în anexa 2 S5;

Primăria Municipiului Constanța 7.301,

56 mp, identificată în anexa 5 SR și suprafața de 1.636 mp, identificată în

anexa 2 S6.

S-a respins, ca nefondat, capătul de

cerere privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1.404 mp ce aparține

domeniului public, aflată în administrarea Primăriei Municipiului Constanța și

s-a luat act de declarația reclamantelor privind renunțarea la judecată față de

Statul Roman.

Pentru a pronunța această decizie

Curtea a reținut că, în raport de probele administrate, respectiv,

certificatele de moștenitor, reclamantele au dovedit calitatea procesual

activă, în sensul că sunt moștenitoarele fam. D., proprietară a terenului în

suprafață de 96.692,50 mp, în baza contractelor de vânzare-cumpărare

autentificate la nr. 978 din 3 iulie 1919 și respectiv nr. 2108 din 30 iulie 1920.

S-a mai reținut că terenul

revendicat a fost preluat de stat fără titlu, neidentificându-se nici un act

normativ sau alt înscris care să servească drept titlu de dobândire a dreptului

de proprietate asupra terenului de către pârâți, motiv pentru care s-a apreciat

că nu este cazul analizării folosirii terenului conform destinației date

printr-un decret de expropriere cum au susținut pârâții.

Prin încheierea nr. 99/C din 3

februarie 2004 Curtea a admis în parte, cererea de îndreptare a erorilor

materiale strecurate în dispozitivul deciziei, formulată de reclamante în

temeiul art. 281 C. proc. civ., în sensul că s-a dispus a se trece SC F. SA

prin lichidator SC M. SRL, în loc de SC M. SRL prin lichidator SC F. SA.

De asemenea, prin încheierea nr. 372/C

din 14 aprilie 2004 s-a admis altă cerere de îndreptare a erorii materiale,

formulată tot de reclamante, și s-a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 33/C/2004 în sensul că:

La alin. (7) se va trece în mod

corect: „ obligă pe pârâți la restituirea suprafeței de teren după cum urmează:

Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar suprafața de

7.301,56 mp „în loc de „obligă pe pârâți la restituirea suprafeței de teren

după cum urmează: Primăria Municipiului Constanța, suprafața de 7.301,56 mp cum

din eroare s-a trecut;

Alin. (8) din același dispozitiv va

cuprinde: „respinge ca nefondat capătul de cerere privind acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de 1.400 mp ce aparține domeniului public aflat în

administrarea Consiliului Local Constanța si Municipiului Constanța prin

Primar”, în loc de „aflată în administrarea Primăriei Municipiului Constanța”

cum din eroare s-a trecut.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel au declarat recurs pârâții SC F. SA prin administrator unic Ș.A.C., R.A.T.C.

Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiului Constanța prin Primar.

Pârâta SC F. SA prin administrator

unic Ș.A.C., și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.

proc. civ. susținând nelegalitatea și netemeinicia deciziei față de împrejurarea

că este proprietara terenului în suprafață de 1.738 mp, conform certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 2235

din 24 octombrie1998, eliberat de Ministerul Agriculturii și că acest teren nu

este liber fiind ocupat de construcții, proprietatea SC C. SA, solicitând

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului

față de Fortuna.

Curtea constată că pârâta SC F. SA a

declarat recurs la data de 2 martie 2004 deși decizia atacată i-a fost

comunicată la 11 februarie 2004 deci recursul a fost declarat cu depășirea

termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și, în

consecință, se va dispune respingerea recursului, ca tardiv declarat.

Recurenta-pârâta R.A.T.C. Constanța

a invocat drept temei juridic al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ., susținând, în esență, următoarele: față de considerentele deciziei

de casare instanța de apel avea obligația să lămurească o serie de probleme și,

în special, dacă exproprierea și-a atins scopul de utilitate publică, adică

folosește prin obiectul ei activității transportului public din Municipiul

Constanța. Expertiza efectuată în cauză a demonstrat că pe terenul administrat

de pârâtă, s-au edificat construcții, platforme și alte utilități necesare

autovehiculelor care asigură transportul de persoane în municipiul Constanța.

În

speță, considerentele deciziei recurate dovedesc că aceasta fie nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, fie că aceste motive sunt contradictorii, ori

străine de natura pricinii (potrivit pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.); de

asemenea, arată că pe parcursul procesului și-a manifestat disponibilitatea de

a-și restrânge activitatea pe o suprafață de aproximativ 35.000 mp.

În raport de aceste motive solicită admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Constanța.

Curtea

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs

invocate, constată că instanța de apel a dat o interpretare corectă actului

dedus judecății, fără a schimba natura ori înțelesul acestuia (potrivit pct. 8

al art. 304 C. proc. civ.); de asemenea, considerentele deciziei criticate

permit să se constate că elementele de fapt necesare pentru justificarea

aplicării legii se regăsesc în cauză, iar legea aplicabilă speței nu a fost

încălcată în litera și spiritul ei , interpretată eronat sau aplicată greșit.

De altfel, recurenta nici nu a criticat decizia prin prisma ipotezelor

relevate, acestea fiind indicate circumstanțial, criticile formulate vizând în

special temeinicia hotărârii cu referire la probatoriul administrat și critica

adusă expertizei în cauză, care în opinia acestei pârâte a denaturat

realitatea, însă, în calea extraordinară de atac a recursului critica hotărârii

poate viza numai aspecte de nelegalitate și nu aspecte de netemeinicie. Cu

toate acestea, trebuie observat că instanța de apel s-a străduit și a reușit să

lămurească problemele indicate prin decizia de casare, contrar susținerilor

pârâtei. În mod judicios s-a apreciat că nu este cazul analizării folosirii

terenului, conform destinației date printr-un act de expropriere, câtă vreme s-a

constatat că întregul teren revendicat a fost preluat de stat, fără titlu, iar

pârâtele deținătoare ale terenului nu au produs nici un act care să reprezinte

un titlu legal de proprietate pentru terenul în litigiu. Referitor la problema

ridicată de pârâtă în legătură cu afectarea activității de transport în comun

în Municipiul Constanța, și care reprezintă exclusiv motive de temeinicie este

de observat că expertiza întocmită în apel a relevat că retrocedarea terenului

nu afectează această activitate.

În concluzie, recursul declarat de R.A.T.C. Constanța

este nefondat și urmează a se dispune respingerea lui.

Recursurile declarate de Consiliul Local Constanța și

Munici- piul Constanța, prin primar, critică, în esență, decizia pentru

aplicarea greșită a legii. susținându-se că instanța de apel trebuia să aplice

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a Normelor Metodologice de aplicare a acestei

legi chiar dacă părțile au optat pentru continuarea revendicării începute pe

dreptul comun și solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii,

ca nefondată.

Reclamantele au învestit instanța în anul 1998, cu o

acțiune în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.

Chiar și după apariția Legii nr. 10/2001, potrivit

principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamantele au

optat pentru continuarea acțiunii în revendicare, în baza temeiului de drept

invocat inițial.

Instanța nu poate substitui voința procesuală a

părții decât prin încălcarea principiului disponibilității, precizat, ceea ce

evident este nelegal.

De asemenea, trebuie observat că Legea nr. 10/2001 nu

a exclus continuarea judecății acțiunilor întemeiate pe dreptul comun,

introduse anterior apariției acestui act normativ, prin art. 47 prevăzându-se

expres dreptul persoanei de a alege fie continuarea judecății, ca în cazul în

speță, fie suspendarea judecății acțiunii întemeiate pe dreptul comun și

utilizarea procedurii stipulată de Legea nr. 10/2001.

Se mai critică decizia și cu privire la împrejurarea

că terenurile sunt ocupate cu construcții și deci nu pot fi restituite în

natură potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, însă nu se aplică în cauză

aceste dispoziții pentru considerentele arătate mai sus.

Problematica deținerii diferitelor suprafețe de teren

în parte și nelegalitatea măsurii de restituire a acestora, în opinia

pârâților, a fost analizată detaliat în considerentele deciziei recurate,

instanța de apel stabilind în mod corect situația de fapt și încadrarea

juridică ce a determinat soluția adoptată și în consecință recursurile sunt

nefondate.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că recursurile

declarate de Consiliul Local Constanța, Primăria Constanța și R.A.T.C.

Constanța sunt nefondate și urmează a dispune respingerea lor, potrivit art. 312

pct. 1 C. proc. civ., iar recursul declarat de SC F. va fi respins, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca fiind tardiv, recursul declarat de pârâta SC F.

SA prin administrator unic S.A.C. împotriva deciziei nr. 33/C din 12 ianuarie 2004

a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva

aceleiași decizii de pârâții R.A.T.C. Constanța, Consiliul Local Constanța și

Municipiului Constanța prin primar, în contradictoriu cu reclamantele D.M.M., D.L.,

T.I. și G.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.