ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2235/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2235/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul
Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța împotriva
deciziei nr.35 C din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția
civilă.
La apelul nominal s-a prezentat
intimata-reclamantă S.A.V., prin avocat I.S., lipsind recurenții-pârâți
Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța și
intimații-pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.
Constanța și R.A.E.D.P.P. Constanța.
Procedura completă.
Avocat I.S. solicită
respingerea recursului, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului Constanța la 17 aprilie 2000, reclamanta S.A.V. a chemat
în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul
Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța, pentru ca prin sentința ce
instanța va pronunța să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și
liniștită posesie imobilul situat în Constanța, str.D.A. Sturza nr.16 (B-dul
Revoluției din decembrie 1989) și compensarea suprafeței de teren, în natură
dacă acesta este afectat în total sau în parte de construcții.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că este singura moștenitoare a defunctului său tată A.C.,
legitimându-se procesual cu certificatul de moștenitor nr.S 471/17 decembrie
1958, acesta din urmă dobândind imobilul mai sus individualizat prin contractul
de vânzare-cumpărare 23568/13 iulie 1912 de la dr.M.M. S.
De asemenea, aceeași
reclamantă a arătat că deși acest imobil nu figurează în anexele Decretului
92/1950, ca imobil naționalizat în Constanța, acesta a fost demolat
(construcție) pentru lucrări de utilitate publică, fiind în parte ocupat ca
urmare a edificării pe teren a blocului de locuințe L 10.
Prin sentința civilă
nr.1560 din 14 iulie 2000, Tribunalul Constanța, Secția civilă a admis acțiunea
reclamantei în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța, prin Primar și
Consiliul Local Constanța, a obligat pârâții menționați să lase reclamantei în
deplină proprietate și liniștită posesie – în compensare – un lot de teren în
suprafață de 287 m.p. (aceeași zonă, aceeași evaluare, avându-se în vedere și
propunerea expertului A.Ș., respectiv lotul ABCDEF din str.Revoluției din
decembrie 1989 .
Prin aceeași sentință,
instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Constanța și R.A. Exploatarea
Domeniului Public și Privat Constanța, reținând în esență că terenurile
preluate în domeniul privat sunt supuse reglementărilor de drept comun, și din
probele administrate – înscrisuri și expertiza tehnică imobiliară, rezultă că
terenul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, iar un lot în suprafață de
133 m.p. este neafectat de construcții, astfel că în compensare a atribuit
reclamantei suprafața de 287 mp situată în imediata apropiere a terenului
revendicat.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel pârâții Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local
Constanța, înregistrat la 2 august 2000 (fila 3 dosar nr.4670/2000
al Curții de Apel Constanța).
La termenul din 21
februarie 2001, Curtea de Apel Constanța, Secția civilă a suspendat pricina în
temeiul art.242 pct.2 din C.proc.civ., constatând că nici una din părți nu s-a
înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea apelului în
lipsă.
Cum la 31
ianuarie 2002 apelanții au solicitat repunerea pe rol a pricinii, aceasta a
fost repusă pe rolul instanței acordându-se termen la 26 februarie 2002.
La acest termen, din
oficiu instanța a invocat excepțiile nemotivării apelului și nesemnării
declarației de apel, iar prin decizia civilă nr.35/C din 26 februarie 2002 a
constatat nulitatea apelului declarat de pârâții Municipiul Constanța, prin
Primar și Consiliul Local Constanța.
Pentru a hotărî astfel
instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.287 din C.proc.civ.,
cererea de apel trebuie să cuprinsă în mod obligatoriu, mențiunile prevăzute de
art.287 pct.1-5, iar în temeiul prevederilor expres stipulate în textul
procedural invocat în alin.(2) „Cerințele de la pct.2 și 5 sunt prevăzute sub
sancțiunea nulității, iar cele de la pct.3 și 4, sub pedeapsa decăderii”.
Aceste cerințe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare,
iar lipsa semnăturii, în condițiile prevăzute de art.133 alin.(2).
Ca atare, instanța de
control judiciar ordinar a apreciat că nu au fost îndeplinite cerințele expres
prevăzute la pct.2, (arătatea hotărârii care se atacată) și pct.5 (semnătura).
Împotriva acestei
decizii au exercitat calea de atac a recursului Municipiul Constanța, prin
Primar și Consiliul Local Constanța.
Astfel s-a indicat în
motive de recurs, că în mod nejustificat instanța a reținut neîmplinirea
cerinței prevăzută de pct.2 al art.287 din C.proc.civ., întrucât este arătată
hotărârea care se atacă, respectiv sentința civilă nr.560/14 iulie 2000 a
Tribunalului Constanța, Secția civilă – a se vedea declarația de apel – fila 3
dosar nr.4670/2000 al Curții de Apel Constanța.
De asemnea a fost
invocată greșita apreciere a instanței și cu privire la lipsa semnăturii. În
realitate declarația de apel este semnată de către viceprimarul S. F., căruia i
s-au delegat prin dispozițiile art.42 pct.1 și 2 din Legea 69/1991 atribuții
privind activitatea de justiție.
Prin prisma motivelor
de recurs invocate, recursul se vădește a fi fondat, pentru considerentele ce
vor fi expuse mai jos.
Decizia pronunțată în
apel este nelegală, instanța omițând a se pronunța cu privire la motivarea
excepției invocate, referitoare la nemotivarea căii de atac a apelului.
Singura excepție
analizată în lumina considerentelor din decizia nr.35/C pronunțată la 26
februarie 2002 este aceea ce vizează nerespectarea cerințelor prevăzute de
art.287 pct.2 și 5 din C.proc.civ., cu sancțiunile legale stipulate în textul
de lege procedural.
Astfel, deși instanța
a invocat din oficiu două excepții: nemotivarea apelului și nesemnarea declarației
de apel inserate în practicaua deciziei menționate – fila 39 dosar apel), în
considerente a motivat numai excepția nesemnării declarației de apel, nefăcând
nici un fel de referire la nemotivarea apelului.
Această omisiune de a
analiza excepția nemotivării apelului, îndrituiește instanța de recurs la
casarea deciziei cu consecința trimiterii apelului spre rejudecare aceleiași
instanțe, în temeiul art.312 alin.(2) și art.313 teza primă din C.proc.civ.
Cu ocazia rejudecării,
instanța de trimitere va corecta, în limitele în care este investită ca
instanță de control judiciar aspectele referitoare la consecința nemotivării
apelului, în lumina dispozițiilor art.292 alin.(2) din C.proc.civ., precum și
la oportunitatea complinirii lipsei semnăturii, în măsura în care în limitele
investirii este indezirabilă sau dimpotrivă, lipsită de eficiență, în cazul
concret, dedus judecății cerința prevăzută de art.287 pct.5 în lumina
reglementării art.133 alin.(2) din C.proc.civ.
De asemenea vor fi
analizate în concordanță cu prevederile art.315 (1) din C.proc.civ. orice
aspect ce vizează lămurirea condițiilor de formă ale apelului, inserate în
motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul
Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța împotriva deciziei 35/C din
26 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă.
Casează decizia recurată și
trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 mai 2003.