ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2235/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2235/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul

Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța împotriva

deciziei nr.35 C din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția

civilă.

La apelul nominal s-a prezentat

intimata-reclamantă S.A.V., prin avocat I.S., lipsind recurenții-pârâți

Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța și

intimații-pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Constanța și R.A.E.D.P.P. Constanța.

Procedura completă.

Avocat I.S. solicită

respingerea recursului, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța la 17 aprilie 2000, reclamanta S.A.V. a chemat

în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul

Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța, pentru ca prin sentința ce

instanța va pronunța să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul situat în Constanța, str.D.A. Sturza nr.16 (B-dul

Revoluției din decembrie 1989) și compensarea suprafeței de teren, în natură

dacă acesta este afectat în total sau în parte de construcții.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este singura moștenitoare a defunctului său tată A.C.,

legitimându-se procesual cu certificatul de moștenitor nr.S 471/17 decembrie

1958, acesta din urmă dobândind imobilul mai sus individualizat prin contractul

de vânzare-cumpărare 23568/13 iulie 1912 de la dr.M.M. S.

De asemenea, aceeași

reclamantă a arătat că deși acest imobil nu figurează în anexele Decretului

92/1950, ca imobil naționalizat în Constanța, acesta a fost demolat

(construcție) pentru lucrări de utilitate publică, fiind în parte ocupat ca

urmare a edificării pe teren a blocului de locuințe L 10.

Prin sentința civilă

nr.1560 din 14 iulie 2000, Tribunalul Constanța, Secția civilă a admis acțiunea

reclamantei în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța, prin Primar și

Consiliul Local Constanța, a obligat pârâții menționați să lase reclamantei în

deplină proprietate și liniștită posesie – în compensare – un lot de teren în

suprafață de 287 m.p. (aceeași zonă, aceeași evaluare, avându-se în vedere și

propunerea expertului A.Ș., respectiv lotul ABCDEF din str.Revoluției din

decembrie 1989 .

Prin aceeași sentință,

instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Constanța și R.A. Exploatarea

Domeniului Public și Privat Constanța, reținând în esență că terenurile

preluate în domeniul privat sunt supuse reglementărilor de drept comun, și din

probele administrate – înscrisuri și expertiza tehnică  imobiliară, rezultă că

terenul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, iar un lot în suprafață de

133 m.p. este neafectat de construcții, astfel că în compensare a atribuit

reclamantei suprafața de  287 mp situată în imediata apropiere a terenului

revendicat.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel pârâții Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local

Constanța, înregistrat la            2 august 2000 (fila 3 dosar nr.4670/2000

al Curții de Apel Constanța).

La termenul din 21

februarie 2001, Curtea de Apel Constanța, Secția civilă a suspendat pricina în

temeiul art.242 pct.2 din C.proc.civ., constatând că nici una din părți nu s-a

înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea apelului în

lipsă.

Cum la 31

ianuarie 2002 apelanții au solicitat repunerea pe rol a pricinii, aceasta a

fost repusă pe rolul instanței acordându-se termen la 26 februarie 2002.

La acest termen, din

oficiu instanța a invocat excepțiile nemotivării apelului și nesemnării

declarației de apel, iar prin decizia civilă nr.35/C din 26 februarie 2002 a

constatat nulitatea apelului declarat de pârâții Municipiul Constanța, prin

Primar și Consiliul Local Constanța.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.287 din C.proc.civ.,

cererea de apel trebuie să cuprinsă în mod obligatoriu, mențiunile prevăzute de

art.287 pct.1-5, iar în temeiul prevederilor expres stipulate în textul

procedural invocat în alin.(2) „Cerințele de la pct.2 și 5 sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității, iar cele de la pct.3 și 4, sub pedeapsa decăderii”.

Aceste cerințe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare,

iar lipsa semnăturii, în condițiile prevăzute de art.133 alin.(2).

Ca atare, instanța de

control judiciar ordinar a apreciat că nu au fost îndeplinite cerințele expres

prevăzute la pct.2, (arătatea hotărârii care se atacată) și pct.5 (semnătura).

Împotriva acestei

decizii au exercitat calea de atac a recursului Municipiul Constanța, prin

Primar și Consiliul Local Constanța.

Astfel s-a indicat în

motive de recurs, că în mod nejustificat instanța a reținut neîmplinirea

cerinței prevăzută de pct.2 al art.287 din C.proc.civ., întrucât este arătată

hotărârea care se atacă, respectiv sentința civilă nr.560/14 iulie 2000 a

Tribunalului Constanța, Secția civilă – a se vedea declarația de apel – fila 3

dosar nr.4670/2000 al Curții de Apel Constanța.

De asemnea a fost

invocată greșita apreciere a instanței și cu privire la lipsa semnăturii. În

realitate declarația de apel este semnată de către viceprimarul S. F., căruia i

s-au delegat prin dispozițiile art.42 pct.1 și 2 din Legea 69/1991 atribuții

privind activitatea de justiție.

Prin prisma motivelor

de recurs invocate, recursul se vădește a fi fondat, pentru considerentele ce

vor fi expuse mai jos.

Decizia pronunțată în

apel este nelegală, instanța omițând a se pronunța cu privire la motivarea

excepției invocate, referitoare la nemotivarea căii de atac a apelului.

Singura excepție

analizată în lumina considerentelor din decizia nr.35/C pronunțată la 26

februarie 2002 este aceea ce vizează nerespectarea cerințelor prevăzute de

art.287 pct.2 și 5 din C.proc.civ., cu sancțiunile legale stipulate în textul

de lege procedural.

Astfel, deși instanța

a invocat din oficiu două excepții: nemotivarea apelului și nesemnarea declarației

de apel inserate în practicaua deciziei menționate – fila 39 dosar apel), în

considerente a motivat numai excepția nesemnării declarației de apel, nefăcând

nici un fel de referire la nemotivarea apelului.

Această omisiune de a

analiza excepția nemotivării apelului, îndrituiește instanța de recurs la

casarea deciziei cu consecința trimiterii apelului spre rejudecare aceleiași

instanțe, în temeiul art.312 alin.(2) și art.313 teza primă din C.proc.civ.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de trimitere va corecta, în limitele în care este investită ca

instanță de control judiciar aspectele referitoare la consecința nemotivării

apelului, în lumina dispozițiilor art.292 alin.(2) din C.proc.civ., precum și

la oportunitatea complinirii lipsei semnăturii, în măsura în care în limitele

investirii este indezirabilă sau dimpotrivă, lipsită de eficiență, în cazul

concret, dedus judecății cerința prevăzută de art.287 pct.5 în lumina

reglementării art.133 alin.(2) din C.proc.civ.

De asemenea vor fi

analizate în concordanță cu prevederile art.315 (1) din C.proc.civ. orice

aspect ce vizează lămurirea condițiilor de formă ale apelului, inserate în

motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul

Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța împotriva deciziei 35/C din

26 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă.

Casează decizia recurată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 mai 2003.