ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 504 din 27 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2184/2006, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții I.N., B.A.T., L.N.T., I.I.M., I.E.D. și I.(C.)M. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța, obligând pe pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților imobilul situat în Constanța, mai puțin parterul corpului P + 1 E deținut în proprietate de familia P.R. și L. Cu privire la această parte din imobil, pârâtul Primarul municipiului Constanța a fost obligat să emită dispoziție motivată, care să cuprindă propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanți, potrivit deciziei nr. 321/c din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța. Pentru a adopta această soluție, instanțele anterioare au reținut că imobilul în litigiu a aparținut autoarei reclamanților, M.I., fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950, iar reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite conform certificatului de moștenitor nr. 342/1998. Reclamanții au depus notificare în anul 2001, nesoluționată în termenul imperativ de 60 de zile și, în tăcerea legii, nimic nu împiedică persoana îndreptățită să solicite în instanță măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere că până în anul 2006, data introducerii acțiunii acestora nu li s-a dat nici un răspuns la notificarea adresată.

S-a mai reținut că identificarea imobilului s-a făcut conform raportului de expertiză efectuat de ing. B.D. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții pârâți. În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este prezentat istoricul cauzei, după care sunt invocate următoarele critici: - Instanța nu a răspuns la primul motiv de apel referitor la lipsa calității procesual pasive a Primarului și Consiliului local Constanța. - Acțiunea a fost admisă cu încălcarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 care prevede o cale de atac împotriva dispoziției emise în faza administrativă, în lipsa dispoziției acțiunea fiind inadmisibilă; În speță, nu este vorba de un refuz nejustificat, întrucât reclamanții nu au depus dosarul complet, așa cum rezultă din documentație.

- Reclamanții nu au făcut dovada identității între bunul pretins ca fiind al titularului și cel revendicat, nici dovada preluării nelegale de către stat și nu au probat clar, concludent arborele genealogic, existând neconcordanțe de prenume. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat. - Instanța de apel a răspuns motivului de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a primarului și a consiliului loca, apreciind că în regimul Legii nr. 10/2001 aceștia reprezintă unitatea deținătoare „Primăria care, conform art. 23 alin. 1 (...) este obligată să răspundă prin dispoziție la notificare”, obligație neîndeplinită în prezenta cauză și care justifică formularea acțiunii.

Aprecierea instanței anterioare nu va fi analizată de instanța de control judiciar, întrucât nu face obiectul criticilor invocate prin motivele de recurs. - Susținerea recurenților, în sensul că nesoluționarea notificării în termenul prescris de lege nu ar reprezenta un refuz nejustificat din partea acestora, ci este rezultatul culpei reclamanților care nu au depus „dosarul complet, așa cum rezultă din documentație”, reprezintă o simplă afirmație făcută de circumstanță. Pârâții nu au depus întâmpinare în primă instanță, respectiv nu au formulat apărări în sensul celor de mai sus și, reprezentați fiind de avocat, la solicitarea instanței, s-au obligat să înainteze documentația anexată notificării, obligație neîndeplinită deși le revenea sarcina probatorie de a demonstra că, în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ar fi solicitat petenților necesitatea completării dosarului.

Astfel, ipoteza susținută în recurs nu se confirmă. În aceste condiții, cum obligația cu caracter civil prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1072001, republicată, nu este o obligație potestativă, lăsată de legiuitor la latitudinea arbitrară, discreționară a entității notificate, nesocotirea acesteia deschide persoanelor îndreptățite, titulare ale notificării, calea accesului la justiție pentru valorificarea dreptului la măsurile reparatorii prevăzute în actul normativ analizat. - Contrar afirmației recurenților, în cauză s-a stabilit identitatea dintre imobilul solicitat și cel preluat din patrimoniul antecesoarei reclamanților, M.I., conform raportului de expertiză întocmit în primă instanță, cu privire la care apărătorul pârâților a arătat la termenul de dezbateri că nu are obiecțiuni de formulat.

Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, încadrându-se în categoria imobilelor preluate abuziv, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, modul de preluare, modul de preluare fiind atestat tocmai de către unitatea administrativ teritorială chemată în judecată, potrivit adreselor aflate la filele 49 – 50 din dosarul Tribunalului Constanța și listei anexă a Decretului nr. 92/1950, poziția 384 (fila 53 dosar tribunal). Calitatea reclamanților de succesori ai proprietarului deposedat abuziv rezultă, astfel cum corect au reținut și instanțele anterioare, din certificate de calitate de moștenitor nr. 342/1998, 857/1992 și 634/1998. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul local al municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 321/C din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.