ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2008

HOTĂRÂRE
25.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 504 din 27

februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2184/2006, Tribunalul Constanța,

secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții I.N., B.A.T., L.N.T.,

I.I.M., I.E.D. și I.(C.)M. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului

Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța, obligând pe

pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților

imobilul situat în Constanța, mai puțin parterul corpului P + 1 E deținut în

proprietate de familia P.R. și L.

Cu privire la această parte din

imobil, pârâtul Primarul municipiului Constanța a fost obligat să emită

dispoziție motivată, care să cuprindă propunerea de acordare de măsuri

reparatorii în echivalent constând în despăgubiri.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanți, potrivit deciziei

nr. 321/c din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele anterioare au reținut că imobilul în litigiu a aparținut autoarei

reclamanților, M.I., fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950, iar

reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite conform

certificatului de moștenitor nr. 342/1998.

Reclamanții au depus notificare în

anul 2001, nesoluționată în termenul imperativ de 60 de zile și, în tăcerea

legii, nimic nu împiedică persoana îndreptățită să solicite în instanță

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere că până în

anul 2006, data introducerii acțiunii acestora nu li s-a dat nici un răspuns la

notificarea adresată.

S-a mai reținut că identificarea

imobilului s-a făcut conform raportului de expertiză efectuat de ing. B.D.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs apelanții pârâți.

În motivarea cererii de recurs,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este prezentat

istoricul cauzei, după care sunt invocate următoarele critici:

- Instanța nu a răspuns la primul

motiv de apel referitor la lipsa calității procesual pasive a Primarului și

Consiliului local Constanța.

- Acțiunea a fost admisă cu

încălcarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 care prevede o cale de atac împotriva

dispoziției emise în faza administrativă, în lipsa dispoziției acțiunea fiind

inadmisibilă;

În speță, nu este vorba de un refuz

nejustificat, întrucât reclamanții nu au depus dosarul complet, așa cum rezultă

din documentație.

- Reclamanții nu au făcut dovada

identității între bunul pretins ca fiind al titularului și cel revendicat, nici

dovada preluării nelegale de către stat și nu au probat clar, concludent

arborele genealogic, existând neconcordanțe de prenume.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.

- Instanța de apel a răspuns

motivului de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a primarului

și a consiliului loca, apreciind că în regimul Legii nr. 10/2001 aceștia

reprezintă unitatea deținătoare „Primăria care, conform art. 23 alin. 1 (...)

este obligată să răspundă prin dispoziție la notificare”, obligație neîndeplinită

în prezenta cauză și care justifică formularea acțiunii.

Aprecierea instanței anterioare nu

va fi analizată de instanța de control judiciar, întrucât nu face obiectul

criticilor invocate prin motivele de recurs.

- Susținerea recurenților, în sensul

că nesoluționarea notificării în termenul prescris de lege nu ar reprezenta un

refuz nejustificat din partea acestora, ci este rezultatul culpei reclamanților

care nu au depus „dosarul complet, așa cum rezultă din documentație”,

reprezintă o simplă afirmație făcută de circumstanță.

Pârâții nu au depus întâmpinare în

primă instanță, respectiv nu au formulat apărări în sensul celor de mai sus și,

reprezentați fiind de avocat, la solicitarea instanței, s-au obligat să

înainteze documentația anexată notificării, obligație neîndeplinită deși le

revenea sarcina probatorie de a demonstra că, în conformitate cu normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ar fi solicitat petenților

necesitatea completării dosarului.

Astfel, ipoteza susținută în recurs

nu se confirmă.

În aceste condiții, cum obligația cu

caracter civil prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1072001,

republicată, nu este o obligație potestativă, lăsată de legiuitor la

latitudinea arbitrară, discreționară a entității notificate, nesocotirea

acesteia deschide persoanelor îndreptățite, titulare ale notificării, calea

accesului la justiție pentru valorificarea dreptului la măsurile reparatorii

prevăzute în actul normativ analizat.

- Contrar afirmației recurenților,

în cauză s-a stabilit identitatea dintre imobilul solicitat și cel preluat din

patrimoniul antecesoarei reclamanților, M.I., conform raportului de expertiză

întocmit în primă instanță, cu privire la care apărătorul pârâților a arătat la

termenul de dezbateri că nu are obiecțiuni de formulat.

Imobilul a fost preluat de stat în

baza Decretului nr. 92/1950, încadrându-se în categoria imobilelor preluate

abuziv, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, modul de preluare,

modul de preluare fiind atestat tocmai de către unitatea administrativ

teritorială chemată în judecată, potrivit adreselor aflate la filele 49 – 50

din dosarul Tribunalului Constanța și listei anexă a Decretului nr. 92/1950,

poziția 384 (fila 53 dosar tribunal).

Calitatea reclamanților de succesori

ai proprietarului deposedat abuziv rezultă, astfel cum corect au reținut și

instanțele anterioare, din certificate de calitate de moștenitor nr. 342/1998,

857/1992 și 634/1998.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța și

Consiliul local al municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 321/C din 15

octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2012
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Constanța, strada A.I., județul Constanța, preluat abuziv de la autoarea lor T.M., co
ÎCCJ 2007-02-08
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3383/2003, reclamantul C.D.M. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Constanța, prin Primar și Primarul o
ÎCCJ 2011-11-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8072/2011
2007 cu privire la intenția fostului proprietar de a revendica imobilul. Judecătoria Constanța prin Sentința civilă nr. 18830 din 27 octombrie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, constatând
ÎCCJ 2007-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4327/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la 20 aprilie 2006, reclamantele A.M. și G.V. au chemat în judecată pe pârâtul primarul municipiului Con
ÎCCJ 2008-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2200/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A.R. la data de 28 iunie 2001 sub nr. 144 și adresată Primăriei Municipiului Constanța,
Sursă