ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 249/C din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1806 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 3121/118/2009, în contradictoriu cu intimații reclamanți M.I. și M.M. Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3121/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții M.I. și M.M. au formulat contestație împotriva refuzului nejustificat de a le fi restituit imobilul situat în Constanța, strada A.I., solicitând obligarea pârâților la înaintarea propunerii de acordare de despăgubiri reprezentând valoarea actualizată a terenului în suprafață de 266 m.p.

situat în Constanța, strada A.I. și construcțiilor demolate amplasate pe acest teren la momentul expropierii către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că autoarea T.M. a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. T din 31 iulie 1956 la Grefa Fostului Tribunal Popular Constanța dreptul de proprietate asupra imobilului, format din teren în suprafață de 266 m.p. și construcțiile amplasate pe acesta. Imobilul a fost expropriat în anul 1980, terenul a trecut în proprietatea statului, iar construcțiile predate spre demolare la ICRAL prin proces-verbal din 14 mai 1981, ulterior fiind demolate, iar pe teren au fost edificate blocuri.

Decretul de expropriere nu a fost niciodată publicat în Buletinul Oficial al României. În urma decesului autoarei în anul 2006 au rămas ca moștenitori reclamanții cu o cotă de ½ fiecare. În baza prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 autoarea a formulat notificare adresată unității deținătoare înregistrată sub nr. N din 31 mai 2001 la Biroul executorului judecătoresc R.A., dar prin adresa din 18 decembrie 2007 Primăria Constanța a comunicat faptul că trebuie să depună la notificare actele de identitate în copie fără alt impediment. Deși prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului Constanța sub nr. PP din 10 ianuarie 2008 s-au conformat acestei solicitări, notificarea nu a fost soluționată.

Soluționând cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 1806 din 10 noiembrie 2010, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar. Au fost obligați pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar să emită propunerea privind acordarea către reclamanți a despăgubirilor aferente imobilului din Constanța, strada A.I., compus din teren în suprafață de 266 m.p. și construcții demolate amplasate pe teren la momentul exproprierii. S-a dispus înaintarea documentației referitoare la acest imobil către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Constanța, strada A.I., județul Constanța, preluat abuziv de la autoarea lor T.M., conform Legii nr. 10/2001. Întrucât imobilul în litigiu nu este liber, instanța a obligat pârâții să propună acordarea de despăgubiri către reclamanți pentru imobilul în litigiu, compus din teren în suprafață de 266 m.p. și construcții, care ulterior preluării abuzive au fost demolate. S-a dispus înaintarea documentației referitoare la acest imobil către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1806 din 10 noiembrie 2010 au declarat apel pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța reprezentat prin Primar, apreciat de instanța de apel ca fiind nefondat, pentru următoarele motive: În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, T.M. a declanșat procedura administrativă, notificând prin Biroul executorului judecătoresc R.A., unitatea deținătoare, conform notificării cu nr. NN din 31 mai 2001 în baza căruia a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu. Intervenind decesul autoarei T.M. la data de 14 iulie 2006, reclamanții în calitate de moștenitori legali, calitate dovedită cu certificatul de moștenitor nr. KK din 6 decembrie 2007 emis de Biroul Notarial Public B.C., au solicitat Primăriei Municipiului Constanța, conform adresei cu nr. XX/2007 soluționarea notificării formulată de autoarea lor.

Ca răspuns la adresa formulată, Primăria Municipiului Constanța la data de 18 decembrie 2007 - sub nr. XX/2007 au înaintat către reclamanți o adresă în baza căruia au solicitat să depună în completare, copie după cartea de identitate a reclamanților. Reclamanții intimați s-au conformat și au depus: copie după cartea de identitate; copie certificat de moștenitor nr. KK/2007 emis de Biroul Notarial Public B.C.; act de proprietate din 7 iulie 1956, în baza căruia s-a făcut dovada că imobilul a fost dobândit în proprietate de către autoarea reclamanților, T.M. În baza Decretului din 5 septembrie 1980, imobilul în litigiu proprietatea lui T.M. a fost expropriat în vederea demolării și construirii de locuințe - în zona Faleză Sud-Constanța.

De la data depunerii actelor doveditoare - sfârșitul anului 2007 - decembrie - unitatea deținătoare, în termen de 60 de zile - trebuia să emită dispoziție sau decizie motivată cu privire la notificarea formulată, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001. Unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a răspuns la notificarea formulată, deși reclamanții au depus actele solicitate de Primăria Municipiului Constanța, pentru a răspunde la notificare. Constatând refuzul pârâților de a răspunde la notificarea formulată la aproximativ doi ani de la depunerea actelor solicitate de către aceștia, reclamanții s-au adresat Tribunalului Constanța, solicitând obligarea la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.

Având în vedere că reclamanții și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege - respectiv au depus actele doveditoare pentru soluționarea notificării - și unitatea deținătoare a refuzat să soluționeze notificarea, instanța de fond a apreciat corect că reclamanții în calitate de moștenitori - în mod corect s-au adresat justiției. A considera că o astfel de cerere este inadmisibilă și a o respinge ca atare, ar însemna nesocotirea caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001. Astfel, persoanele îndreptățite să-și redobândească imobilele preluate abuziv ar fi împiedicate să-și exercite accesul liber la justiție, iar partea care nu și-a îndeplinit obligațiile în termenul stabilit de lege ar fi încurajată să persiste în această atitudine.

Lipsa răspunsului persoanei juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, ce trebuie cenzurat de către instanțele de judecată, acestea având plenitudine de jurisdicție în această materie. Refuzul dă dreptul notificantului să apeleze la justiție pentru ca aceasta să hotărască în privința drepturilor cu caracter civil al persoanei în cauză, caracterul lacunar în acest domeniu al Legii nr. 10/2001 fiind complinit prin art. 21 din Constituție și art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. În baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, reclamanții au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, acesta fiind expropriat conform Decretului din 5 septembrie 1980 în vederea demolării și ridicării unor locuințe - Faleză Sud.

Deși apelanții susțin că preluarea imobilului s-a făcut în baza unui titlu, exproprierea intervenind pentru o cauză de utilitate publică, preluarea este considerată aprioric abuzivă în lipsa unor despăgubiri echitabile, deși despăgubirile calculate sunt în sumă de 56.954 RON (teren și construcție) conform procesului-verbal încheiat la 20 februarie 1981, dar nu s-a făcut dovada că au fost achitate către cel îndreptățit. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin Primar, criticând-o pentru următoarele considerente: 1. Nerespectarea dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a emite decizie sau dispoziție, se datorează culpei exclusive a reclamanților care nu au depus în termen legal documentația pentru a răspunde la notificarea formulată.

Prin urmare, uniunea deținătoare nu a refuzat să soluționeze notificarea formulată. 2. Reclamanții nu au făcut dovada uneia din condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, respectiv dovada preluării în mod abuziv a imobilului situat în Constanța, strada A.I., județul Constanța. Acest imobil a fost preluat cu titlu valabil, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri, ei fiind despăgubiți cu prilejul preluării acestui imobil de către stat. 3. Totodată, reclamanții M.I. și M.M. nu au făcut dovada faptului că au notificat unitatea deținătoare. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Instanța de apel a reținut ca situație de fapt, ce nu poate fi reapreciată în recurs din perspectiva art. 304 C. proc.

civ., că reclamnații intimați, ca răspuns la adresa formulată de Primăria Municipiului Constanța, s-au conformat și au depus actele solicitate pentru a li se răspunde la notificare. În condițiile în care în mod nejustificat nu s-a soluționat notificarea, se constată că în cauză s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea deținătoare să o soluționeze în termen de 60 de zile de la primirea documentației. 2. În ceea ce privește titlul de prelure a imobilului de stat, s-a reținut în cauză că în baza Decretului din 5 septembrie 1980 imobilul în litigiu, proprietatea lui T.M., a fost expropriat în vederea demolării și construirii de locuințe - în zona Faleză Sud-Constanța.

Pe lângă faptul că în materia expropierii, reglementată de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, nu se distinge în privința valabilității titlului de preluare, toate imobilele expropriate fiind considerate ca preluate în mod abuziv în accepțiunea legii, în cauză s-a reținut de instanța de apel că nu s-a făcut dovada că au fost achitate despăgubiri către cel îndreptățit. Oricum, și pentru ipoteza plății de despăgubiri la data preluării, art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 prevede că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea imobilului expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6) din lege.

3. Nu era nevoie să se facă o notificare de către reclamanți, întrucât aceștia figurează în litigiu în calitate de moștenitori ai fostului proprietar , care a declanșat procedura administrativă, dar care a decedat ulterior, la data de 14 iulie 2006. Calitatea lor este dovedită cu certificatul de moștenitor cu nr. KK din 6 decembrie 2007 emis de Biroul Notarial Public B.C., iar aceștia au solicitat Primăriei Municipiului Constanța, cu adresa nr. XX/2007, soluționarea notificării formulată de autoarea lor - elemente reținute de instanța de apel și necontestate. În considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., dipunând în consecință. Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., vor fi obligați recurenții pârâți la plata sumei de 620 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți M.I. și M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiului Constanța prin Primar împotriva deciziei civile nr. 249/C din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenții pârâți la plata sumei de 620 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații reclamanți M.I. și M.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.