ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3241/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 249/C din 18 aprilie 2011,

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți

Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, împotriva

sentinței civile nr. 1806 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. 3121/118/2009, în contradictoriu cu intimații

reclamanți M.I. și M.M.

Pentru a dispune în acest

sens, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 3121/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții M.I. și M.M.

au formulat contestație împotriva refuzului nejustificat de a le fi restituit imobilul

situat în Constanța, strada A.I., solicitând obligarea pârâților la înaintarea propunerii

de acordare de despăgubiri reprezentând valoarea actualizată a terenului în suprafață

de 266 m.p. situat în Constanța, strada A.I. și construcțiilor demolate amplasate

pe acest teren la momentul expropierii către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a

arătat că autoarea T.M. a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub

nr. T din 31 iulie 1956 la Grefa Fostului Tribunal Popular Constanța dreptul de

proprietate asupra imobilului, format din teren în suprafață de 266 m.p. și construcțiile

amplasate pe acesta. Imobilul a fost expropriat în anul 1980, terenul a trecut în

proprietatea statului, iar construcțiile predate spre demolare la ICRAL prin

proces-verbal din 14 mai 1981, ulterior fiind demolate, iar pe teren au fost edificate

blocuri. Decretul de expropriere nu a fost niciodată publicat în Buletinul Oficial

al României. În urma decesului autoarei în anul 2006 au rămas ca moștenitori reclamanții

cu o cotă de ½ fiecare.

În baza prevederilor

art. 21 din Legea nr. 10/2001 autoarea a formulat notificare adresată unității deținătoare

înregistrată sub nr. N din 31 mai 2001 la Biroul executorului judecătoresc R.A.,

dar prin adresa din 18 decembrie 2007 Primăria Constanța a comunicat faptul că trebuie

să depună la notificare actele de identitate în copie fără alt impediment.

Deși prin adresa înregistrată

la Primăria Municipiului Constanța sub nr. PP din 10 ianuarie 2008 s-au conformat

acestei solicitări, notificarea nu a fost soluționată.

Soluționând cauza, Tribunalul

Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 1806 din 10 noiembrie 2010, prin care

a admis acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.M. în contradictoriu cu pârâții

Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar.

Au fost obligați pârâții

Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar să emită propunerea

privind acordarea către reclamanți a despăgubirilor aferente imobilului din Constanța,

strada A.I., compus din teren în suprafață de 266 m.p. și construcții demolate amplasate

pe teren la momentul exproprierii.

S-a dispus înaintarea

documentației referitoare la acest imobil către Comisia Centrală de Stabilire a

Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea

nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite

la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Constanța, strada A.I., județul

Constanța, preluat abuziv de la autoarea lor T.M., conform Legii nr. 10/2001.

Întrucât imobilul în litigiu

nu este liber, instanța a obligat pârâții să propună acordarea de despăgubiri către

reclamanți pentru imobilul în litigiu, compus din teren în suprafață de 266 m.p.

și construcții, care ulterior preluării abuzive au fost demolate.

S-a dispus înaintarea

documentației referitoare la acest imobil către Comisia Centrală de Stabilire a

Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea

nr. 247/2005.

În termen legal, împotriva

sentinței civile nr. 1806 din 10 noiembrie 2010 au declarat apel pârâții Primarul

Municipiului Constanța și Municipiul Constanța reprezentat prin Primar, apreciat

de instanța de apel ca fiind nefondat, pentru următoarele motive:

În baza art. 22 din Legea

nr. 10/2001, T.M. a declanșat procedura administrativă, notificând prin Biroul

executorului judecătoresc R.A., unitatea deținătoare, conform notificării cu

nr. NN din 31 mai 2001 în baza căruia a solicitat restituirea în natură a imobilului

în litigiu.

Intervenind decesul autoarei

T.M. la data de 14 iulie 2006, reclamanții în calitate de moștenitori legali, calitate

dovedită cu certificatul de moștenitor nr. KK din 6 decembrie 2007 emis de Biroul

Notarial Public B.C., au solicitat Primăriei Municipiului Constanța, conform adresei

cu nr. XX/2007 soluționarea notificării formulată de autoarea lor.

Ca răspuns la adresa formulată,

Primăria Municipiului Constanța la data de 18 decembrie 2007 - sub nr. XX/2007 au

înaintat către reclamanți o adresă în baza căruia au solicitat să depună în completare,

copie după cartea de identitate a reclamanților.

Reclamanții intimați s-au

conformat și au depus: copie după cartea de identitate; copie certificat de moștenitor

nr. KK/2007 emis de Biroul Notarial Public B.C.; act de proprietate din 7 iulie

1956, în baza căruia s-a făcut dovada că imobilul a fost dobândit în proprietate

de către autoarea reclamanților, T.M.

În baza Decretului din

5 septembrie 1980, imobilul în litigiu proprietatea lui T.M. a fost expropriat în

vederea demolării și construirii de locuințe - în zona Faleză Sud-Constanța.

De la data depunerii actelor

doveditoare - sfârșitul anului 2007 - decembrie - unitatea deținătoare, în termen

de 60 de zile - trebuia să emită dispoziție sau decizie motivată cu privire la notificarea

formulată, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Unitatea deținătoare nu

s-a conformat dispozițiilor legale și nu a răspuns la notificarea formulată, deși

reclamanții au depus actele solicitate de Primăria Municipiului Constanța, pentru

a răspunde la notificare.

Constatând refuzul pârâților

de a răspunde la notificarea formulată la aproximativ doi ani de la depunerea actelor

solicitate de către aceștia, reclamanții s-au adresat Tribunalului Constanța, solicitând

obligarea la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.

Având în vedere că reclamanții

și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege - respectiv au depus actele doveditoare

pentru soluționarea notificării - și unitatea deținătoare a refuzat să soluționeze

notificarea, instanța de fond a apreciat corect că reclamanții în calitate de moștenitori

- în mod corect s-au adresat justiției.

A considera că o astfel

de cerere este inadmisibilă și a o respinge ca atare, ar însemna nesocotirea caracterului

reparatoriu al Legii nr. 10/2001.

Astfel, persoanele îndreptățite

să-și redobândească imobilele preluate abuziv ar fi împiedicate să-și exercite accesul

liber la justiție, iar partea care nu și-a îndeplinit obligațiile în termenul stabilit

de lege ar fi încurajată să persiste în această atitudine.

Lipsa răspunsului persoanei

juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, ce trebuie

cenzurat de către instanțele de judecată, acestea având plenitudine de jurisdicție

în această materie. Refuzul dă dreptul notificantului să apeleze la justiție pentru

ca aceasta să hotărască în privința drepturilor cu caracter civil al persoanei în

cauză, caracterul lacunar în acest domeniu al Legii nr. 10/2001 fiind complinit

prin art. 21 din Constituție și art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale.

În baza art. 2 lit. d)

din Legea nr. 10/2001, reclamanții au făcut dovada preluării abuzive a imobilului

în litigiu, acesta fiind expropriat conform Decretului din 5 septembrie 1980 în

vederea demolării și ridicării unor locuințe - Faleză Sud.

Deși apelanții susțin

că preluarea imobilului s-a făcut în baza unui titlu, exproprierea intervenind pentru

o cauză de utilitate publică, preluarea este considerată aprioric abuzivă în lipsa

unor despăgubiri echitabile, deși despăgubirile calculate sunt în sumă de 56.954

RON (teren și construcție) conform procesului-verbal încheiat la 20 februarie 1981,

dar nu s-a făcut dovada că au fost achitate către cel îndreptățit.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs pârâții

Primarul Municipiului Constanța

și Municipiul Constanța, prin Primar, criticând-o pentru următoarele considerente:

art. 25 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a emite decizie sau dispoziție, se datorează

culpei exclusive a reclamanților care nu au depus în termen legal documentația pentru

a răspunde la notificarea formulată. Prin urmare, uniunea deținătoare nu a refuzat

să soluționeze notificarea formulată.

dovada uneia din condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, respectiv

dovada preluării în mod abuziv a imobilului situat în Constanța, strada A.I., județul

Constanța.

Acest imobil a fost preluat

cu titlu valabil, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri,

ei fiind despăgubiți cu prilejul preluării acestui imobil de către stat.

M.I. și M.M. nu au făcut dovada faptului că au notificat unitatea deținătoare.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

a reținut ca situație de fapt, ce nu poate fi reapreciată în recurs din

perspectiva art. 304 C. proc. civ., că reclamnații intimați, ca răspuns

la adresa formulată de Primăria Municipiului Constanța, s-au conformat și au depus

actele solicitate pentru a li se răspunde la notificare.

În condițiile în

care în mod nejustificat nu s-a soluționat notificarea, se constată că în cauză

s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, care obligă unitatea deținătoare să o soluționeze în termen

de 60 de zile de la primirea documentației.

titlul de prelure a imobilului de stat, s-a reținut în cauză că în baza Decretului

din 5 septembrie 1980 imobilul în litigiu, proprietatea lui T.M., a fost expropriat

în vederea demolării și construirii de locuințe - în zona Faleză Sud-Constanța.

Pe lângă faptul că în

materia expropierii, reglementată de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001,

nu se distinge în privința valabilității titlului de preluare, toate imobilele

expropriate fiind considerate ca preluate în mod abuziv în accepțiunea legii,

în cauză s-a reținut de instanța de apel că nu s-a făcut dovada că au

fost achitate despăgubiri către cel îndreptățit.

Oricum, și pentru

ipoteza plății de despăgubiri la data preluării, art. 11 alin. (7) din Legea

nr. 10/2001 prevede că

valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin

scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru

construcții, din valoarea imobilului expropriat - teren și construcții - care nu

se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6) din lege.

nevoie să se facă o notificare de către reclamanți, întrucât aceștia figurează

în litigiu în calitate de moștenitori ai fostului proprietar

, care a declanșat procedura

administrativă, dar care a decedat ulterior, la data de 14 iulie 2006. Calitatea

lor este dovedită cu certificatul de moștenitor cu nr. KK din 6 decembrie 2007 emis

de Biroul Notarial Public B.C., iar aceștia au solicitat Primăriei Municipiului

Constanța, cu adresa nr. XX/2007, soluționarea notificării formulată de autoarea

lor - elemente reținute de instanța de apel și necontestate.

În considerarea acestor

argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează

să facă aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dipunând

în consecință.

Cu aplicarea art. 274

C. proc. civ., vor fi obligați recurenții pârâți la plata sumei de 620 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți M.I. și M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții

Primarul Municipiului Constanța

și Municipiului Constanța prin Primar

împotriva

deciziei civile nr. 249/C din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurenții pârâți

la plata sumei de 620 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații reclamanți

M.I. și M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.