ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4327/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la

20 aprilie 2006, reclamantele A.M. și G.V. au chemat în judecată pe pârâtul

primarul municipiului Constanța solicitând obligarea acestuia la emiterea

deciziei (dispoziției) motivate asupra cererii de restituire în natură a

imobilului situat în Constanța.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că mama

lor D.P., în prezent decedată, a adresat Primăriei Constanța notificarea nr.

668 din 11 iunie 2001, înregistrată la B.E.J. S.C.A., prin care a solicitat

restituirea în natură a imobilului situat la adresa menționată, dobândit prin

testamentul autentificat sub nr. 4010 din 11

mai 1977 la Notariatul de Stat Județean Constanța.

De la data înregistrării au trecut aproape 5 ani,

perioadă în care pârâtul nu a înțeles să respecte obligațiile ce-i reveneau

potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 112 din 25 mai 2006,

Tribunalul Constanta, secția civilă, a admis acțiunea reclamantelor și a

obligat pârâtul să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării nr.

668 din 11 iunie 2001, înregistrată la B.E.J. S.C.A., privind restituirea în

natură a imobilului situat în Constanța.

A fost obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de

judecată către reclamante.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că reclamantele au solicitat, conform dispozițiilor art. 21 din Legea

nr. 10/2001, restituirea imobilului proprietatea lor, preluat abuziv de către

stat și, deși termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării s-a împlinit,

pârâtul nu a răspuns la aceasta.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal

pârâtul primarul municipiului Constanța, criticând-o ca nelegală și netemeinică

și susținând că norma prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 conține un

termen de recomandare de 60 de zile, în situația în care este defipt un termen

legal de executare, partea prejudiciată prin întârziere având la îndemână

mijlocul de constrângere a unei amenzi civile, nefiind necesară pronunțarea

unei hotărâri judecătorești conform art. 1075 C. civ.

S-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere

faptul că întârzierea în rezolvarea notificării se datorează reclamantelor,

prin nedepunerea tuturor actelor doveditoare ale dreptului lor de proprietate

pentru imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 3/C din

10 ianuarie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtului și 1-a obligat pa

acesta la 500 RON cheltuieli de judecată.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a

reținut, în esență, că, în situația în care persoana juridică notificată nu

emite, în termenul prevăzut de lege, o decizie sau o dispoziție motivată, nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001,

deoarece, prin ipoteză, actul ce trebuie atacat lipsește, aceste dispoziții

neputând fi aplicabile prin analogie întrucât sunt de strictă interpretare.

S-a considerat că, deși legiuitorul nu a reglementat

expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile

art. 23 alin. (1) din lege, totuși, cei îndreptățiți se pot adresa instanței

judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie

obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată, întrucât o atare obligație

decurge din lege și face parte dintr-o procedură administrativ jurisdicțională

prealabilă, instituită în mod imperativ.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în

termen legal primarul municipiului Constanța, criticând-o ca nelegală pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul a susținut că

norma prevăzută de art. 23 din leg conține un termen de recomandare de 60 de

zile, intervenția justiției în pronunțarea unei hotărâri de obligare, ca o

sancțiune a nerespectării lui fiind neavenită.

Totodată, s-a susținut că reclamantele nu au făcut

dovada calității de persoană îndreptățită, conform prevederilor Legii nr.

10/2001, reclamantele invocându-și practic propria culpă în nerezolvarea

notificării.

Intimatele A.M. și G.V. au formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la

criticile invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul

este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Reclamantele au făcut

dovada că au respectat procedura reglementată de art. 23 din Legea nr. 10/2001,

notificarea fiind transmisă pârâtului prin intermediul BEJ S.C.A., sub nr. 668

din 11 iunie 2001.

Potrivit art.

23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit

art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Conform art.

24 alin. (1) din lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă deținătorul

imobilului este obligat ca, prin decizie/dispoziție motivată, în termenul

prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Din ambele

texte rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în

natură imobilul ori i se oferă

restituirea

prin echivalent sau chiar i se refuză un astfel de drept, unitatea deținătoare

este obligată ca asupra solicitării adresate pe calea notificării să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată.

În condițiile

în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în

care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția

prevăzută de art. 23 din lege, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza

persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, tribunalul,

pe considerentele că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă.

Absența

răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de

restituire a imobilului, iar acesta trebuie cenzurat tot în condițiile procedurii

speciale.

Pentru aceste

considerente, se va constata că sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Constanța împotriva deciziei

civile nr. 3/C din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai

2007.