ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9566/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr. 1462/2005, reclamanta D.E. a solicitat obligarea pârâtului Primarul

Municipiului Constanța să se pronunțe asupra notificărilor

înregistrate sub nr. 4700 din 23 aprilie 2001 și 4701 din 24 aprilie 2001

privind restituirea imobilelor situate în Constanța.

Reclamanta a arătat, în

motivarea cererii, că este unica succesoare a defunctului D.G.P., fostul

proprietar al celor 2 imobile și, deși a notificat pe

deținătorul imobilelor, Primarul Municipiului Constanța nu a

emis o dispoziție cu privire la aceste imobile.

Tribunalul Constanța, prin

sentința civilă nr. 1812 din 10 noiembrie 2005, a respins ca

neîntemeiată acțiunea, reținând că neemiterea unei decizii

nu este imputabilă pârâtului, pentru că reclamanta nu a făcut

dovada că a transmis cele 2 notificări Primăriei Constanța,

prin executorul judecătoresc, iar cele 2 copii ale notificărilor

anexate la acțiune sunt ilizibile.

Reclamanta a declarat apel împotriva

sentinței.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 68/C din 19 aprilie 2006, a admis apelul, a schimbat în

tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a obligat

pârâtul Primarul Municipiului Constanța să răspundă

notificărilor reclamantei.

Instanța a reținut, în

esență, că, în condițiile în care reclamanta a făcut

dovada că a adresat două notificări Primarului Municipiului

Constanța, iar acesta nu s-a pronunțat prin emiterea unei

dispoziții, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, ea dovedește

calitatea procesual activă de a formula prezenta cerere, fiind

îndreptățită la primirea unui răspuns.

Și, cu toate că, în

adoptarea Legii nr. 10/2001, concepția legiuitorului a fost aceea de a

institui o procedură prealabilă, prin care persoana

îndreptățită să se adreseze direct unității

deținătoare, urmând ca decizia emisă de aceasta să fie

supusă controlului judecătoresc, iar faza judiciară începe în

situația în care persoana îndreptățită este

nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă,

ceea ce nu împiedică, însă, ca persoana interesată să

solicite în instanță obligarea persoanei deținătoare

să răspundă notificării adresate.

Astfel, termenul de 60 de zile în

care unitatea deținătoare trebuie să răspundă

notificării este imperativ și nu de recomandare.

Pârâtul a declarat recurs împotriva

acestei decizii și a susținut că hotărârea instanței

de apel este nelegală pentru că nu a reținut că dosarul

notificării nu este complet și deci nu putea fi soluționat, iar

vina aparține reclamantei care nu a dovedit că notificarea a fost

completată cu actele solicitate de pârât.

Recursul este nefondat.

Se reține, pe de o parte,

că, prin adresa nr. 87184 din 5 iulie 2004 chiar pârâtul a precizat

că nesoluționarea cererilor reclamantei nu constituie o tergiversare,

ci se datorează existenței unui număr foarte mare de

notificări.

Pe de altă parte, se

reține că, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, persoana

notificată este obligată, conform art. 23 să analizeze

pretențiile notificatorului și actele doveditoare înainte de aceasta,

urmând ca prin dispoziția motivată să răspundă pozitiv

sau negativ cererii.

Or, așa cum a constatat corect

curtea de apel, unitatea deținătoare nu s-a pronunțat asupra

notificărilor prin emiterea unei dispoziții.

Pentru a se evita prelungirea în mod

culpabil a pasivității persoanei notificate, instanța de apel,

în mod corect a reținut că este admisibilă acțiunea prin

care reclamanta tinde la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești, care să oblige unitatea deținătoare să

analizeze notificările cu privire la imobilele revendicate.

Pentru aceste considerente,

criticile exprimate vor fi înlăturate ca neîntemeiate, iar recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Constanța împotriva deciziei nr.

68/C din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2006.