ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4607 din 29 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat în nume propriu împotriva sentinței nr. 133 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea reclamantei SC A. SA Suceava, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, s-a reținut, în esență, că referatul nr. 50300 din 23 noiembrie 2001, atacat de reclamantă, este un act intern care, în conformitate cu Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1950/2001 se află la baza întocmirii Notei de compensare a impozitelor, taxelor și altor venituri bugetare, fiind, deci, un act premergător actului final, un act preparator care nu poate fi verificat de instanța de contencios administrativ și fiscal, decât în măsura în care s-ar fi atacat și actul administrativ fiscal prin care s-a finalizat compensarea datoriilor.

S-a mai reținut că în cauză nota de compensare se bazează pe referatul nr. 50300/2001 și reprezintă actul administrativ de autoritate, act final al procedurii de stabilire a compensării de către organele fiscale și cum societatea reclamantă nu a contestat acel act administrativ, acțiunea privind anularea unui act premergător, se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, în urma admiterii recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava. Totodată, avându-se în vedere soluția adoptată, s-a reținut că nu se poate verifica fondul litigiului, astfel încât restul motivelor de recurs nu se mai analizează. Împotriva acestei decizii a formulat revizuire, reclamanta SC A. SA Suceava, susținând, pe de o parte, că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, s-a dat mai mult decât s-a cerut și nu s-a pronunțat pe obiectul acțiunii.

Pe de altă parte, se susține că soluția atacată este potrivnică altor soluții rămase irevocabile pronunțare chiar de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în anulare și recursuri ordinare. Mai susține revizuenta că motivarea instanței de recurs depășește motivele recursului, atât timp cât pretinsa notă de compensare nu a fost comunicată societății comerciale și, mai mult, nota respectivă era lovită de nulitate absolută, întrucât avea la bază un proces-verbal nul de drept, întocmit de un organ necompetent. Totodată, arată revizuenta, instanța de recurs nu a avut în vedere că recursul a fost declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, în numele Ministerului Finanțelor Publice care și-a însușit recursul, deși acesta era parte în proces.

La dosarul cauzei, mai arată revizuenta, au fost depuse mai multe hotărâri irevocabile care priveau aceleași părți, același obiect și aveau aceeași cauză, inclusiv decizia nr. 37 din 11 ianuarie 2005, dată în recursul în anulare formulat de Procurorul general. Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile strict și limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale aceluiași articol.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2, calea de retractare a revizuirii poate fi admisă dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În cauză, contrar celor susținute de revizuentă, instanța a avut în vedere atât obiectul acțiunii, cât și motivele recursului, primul dintre aceste motive referindu-se tocmai la greșita stabilire a naturii juridice a actului atacat și consecințele acesteia. De altfel, este de reținut și faptul că în cauză s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Faptul că în dispozitivul deciziei atacate s-a menționat că recursul a fost declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în nume propriu, este în concordanță cu atestările din dosarul de recurs, precum și cu susținerile părților în cadrul dezbaterilor privind această problemă și reprezintă chiar soluția dată acestei chestiuni.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și invocat de revizuentă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că într-adevăr, poate fi cerută revizuirea și dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Numai că în cauză, prin sentința nr. 1808 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost declinată competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Suceava care, prin sentința nr. 246 din 19 noiembrie 2003, a anulat referatul atacat, această sentință fiind, însă, casată în totalitate prin decizia nr. 7479 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 340/2004), contrar celor susținute de revizuentă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7. În consecință, văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge revizuirea formulată de SC A. SA Suceava, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4607 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.