ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2007

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4607 din 29

septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat în nume propriu împotriva

sentinței nr. 133 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și

pe fond, a respins acțiunea reclamantei SC A. SA Suceava, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, s-a reținut, în esență, că referatul nr. 50300 din 23 noiembrie

2001, atacat de reclamantă, este un act intern care, în conformitate cu Normele

metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.

1950/2001 se află la baza întocmirii Notei de compensare a impozitelor, taxelor

și altor venituri bugetare, fiind, deci, un act premergător actului final, un

act preparator care nu poate fi verificat de instanța de contencios

administrativ și fiscal, decât în măsura în care s-ar fi atacat și actul

administrativ fiscal prin care s-a finalizat compensarea datoriilor.

S-a mai reținut că în cauză

nota de compensare se bazează pe referatul nr. 50300/2001 și reprezintă actul

administrativ de autoritate, act final al procedurii de stabilire a compensării

de către organele fiscale și cum societatea reclamantă nu a contestat acel act

administrativ, acțiunea privind anularea unui act premergător, se impune a fi

respinsă ca inadmisibilă, în urma admiterii recursului declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Suceava.

Totodată, avându-se în vedere

soluția adoptată, s-a reținut că nu se poate verifica fondul litigiului, astfel

încât restul motivelor de recurs nu se mai analizează.

Împotriva acestei decizii a

formulat revizuire, reclamanta SC A. SA Suceava, susținând, pe de o parte, că

instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute,

s-a dat mai mult decât s-a cerut și nu s-a pronunțat pe obiectul acțiunii.

Pe de altă parte, se susține

că soluția atacată este potrivnică altor soluții rămase irevocabile pronunțare

chiar de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în anulare și recursuri

ordinare.

Mai susține revizuenta că

motivarea instanței de recurs depășește motivele recursului, atât timp cât

pretinsa notă de compensare nu a fost comunicată societății comerciale și, mai

mult, nota respectivă era lovită de nulitate absolută, întrucât avea la bază un

proces-verbal nul de drept, întocmit de un organ necompetent.

Totodată, arată revizuenta,

instanța de recurs nu a avut în vedere că recursul a fost declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Suceava, în numele Ministerului Finanțelor

Publice care și-a însușit recursul, deși acesta era parte în proces.

La dosarul cauzei, mai arată

revizuenta, au fost depuse mai multe hotărâri irevocabile care priveau aceleași

părți, același obiect și aveau aceeași cauză, inclusiv decizia nr. 37 din 11

ianuarie 2005, dată în recursul în anulare formulat de Procurorul general.

Examinând decizia atacată,

prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 7 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, constată că cererea de revizuire este nefondată,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, conform

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în

cazurile strict și limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale aceluiași articol.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 2, calea de retractare a revizuirii poate fi admisă

dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În cauză, contrar celor

susținute de revizuentă, instanța a avut în vedere atât obiectul acțiunii, cât

și motivele recursului, primul dintre aceste motive referindu-se tocmai la

greșita stabilire a naturii juridice a actului atacat și consecințele acesteia.

De altfel, este de reținut

și faptul că în cauză s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Faptul că în dispozitivul

deciziei atacate s-a menționat că recursul a fost declarat de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Suceava în nume propriu, este în concordanță cu atestările

din dosarul de recurs, precum și cu susținerile părților în cadrul dezbaterilor

privind această problemă și reprezintă chiar soluția dată acestei chestiuni.

Referitor la motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și invocat de revizuentă,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că într-adevăr, poate fi cerută

revizuirea și dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Numai că în cauză, prin

sentința nr. 1808 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, a fost declinată competența de

soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Suceava care, prin sentința

nr. 246 din 19 noiembrie 2003, a anulat referatul atacat, această sentință

fiind, însă, casată în totalitate prin decizia nr. 7479 din 12 octombrie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal (dosar nr. 340/2004), contrar celor susținute de revizuentă.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 322

pct. 7.

În consecință, văzând și

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge revizuirea

formulată de SC A. SA Suceava, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de SC A. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4607 din 29

septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2007.