ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1240 din 19 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Pașcani, în dosarul penal nr. 1279/2001, a fost condamnată inculpata Z.G., la: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (4) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei. A stabilit un interval de 2 ani care alături de cuantumul pedepsei aplicate a constituit termenul de încercare.

A admis acțiunile civile și a obligat pe inculpată să plătească părților civile: - SC V. SA Vaslui, cu sediul în Vaslui suma de 7.344.787 lei; - SC A. SRL Iași strada Calea Chișinăului suma de 30.773.115 lei. A obligat pe inculpată să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 850.000 lei. Sentința a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv a modalității de executare, având în vedere gradul de pericol social al faptelor și valoarea însemnată a prejudiciului rămas nerecuperat. Prin decizia penală nr. 365 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 1151/2002, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, împotriva sentinței penale nr. 1240 din 19 noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Pașcani, sentință pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen.

A aplicat inculpatei dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța din 30 septembrie 2000 a Poliției Pașcani, asupra bunurilor inculpatei până la recuperarea integrală a prejudiciilor. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, incluzând și onorariul avocat oficiu în sumă de 300.000 lei. Împotriva deciziei penale nr. 365 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iași a formulat recurs peste termen inculpata Z.G., care a invocat prevederile art. 365 C. proc. pen., cu motivarea că a lipsit la judecata apelului, cât și la pronunțare, a fost arestată la 7 iunie 2005 în Italia, iar recursul l-a declarat pe 10 iunie 2005, deci în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 445 din 5 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4143/2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca tardiv, recursul formulat de inculpata Z.G. împotriva deciziei penale nr. 365 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iași. A obligat recurenta la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a Curții de Apel Iași, condamnata Z.G. a formulat contestație în anulare și a invocat dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 717 din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins contestația în anulare formulată de condamnata Z.G. împotriva deciziei penale nr. 445 din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Iași. A obligat contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat.

A constatat că decizia este definitivă. Împotriva deciziei nr. 717 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, condamnata a declarat recurs, intitulat „apel”, fără a-l motiva în scris, iar la termenul fixat pentru judecarea căii de atac, apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluția la aprecierea instanței. Recursul declarat de condamnată este inadmisibil. Potrivit dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Or, în cauză, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul petiționarei condamnate Z.G. împotriva deciziei nr. 717/2005 Curții de Apel Iași, care are caracter definitiv și nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, acesta fiind inadmisibil în raport cu dispozițiile procedurale penale evocate.

Pentru aceste considerente, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de contestatoare se va respinge, ca inadmisibil, iar recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnata Z.G. împotriva deciziei penale nr. 717 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2006.