ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4379/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 900 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpata K.C.G. la șase pedepse cu închisoarea de câte 6 ani pentru săvârșirea a șase infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. A fost condamnată inculpata K.C.G. la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. A mai fost condamnată aceeași inculpată la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la zi.

S-a menținut arestarea cu încă 30 de zile, de la 28 ianuarie 2004 la 26 februarie 2004, inclusiv. În temeiul art. 329 alin. (3) C. pen., s-au confiscat următoarele bunuri: - telefon; - cartelă; - telefon; - cartelă; - 2 bancnote a 100 euro; - 4 bancnote a 50 euro; - suma de 50 dolari S.U.A. Au fost respinse ca nefondate acțiunile civile promovate în cauză. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 6.300.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt: Inculpata K.C.G. are cetățenie dublă: română și turcă și a trăit în concubinaj cu numitul O., cetățean turc, în apartamentul acestuia situat în orașul Istambul.

În luna ianuarie 1998, inculpata i-a propus părții vătămate I.D. să meargă în Turcia, unde o va ajuta să găsească un loc de muncă. Aceeași propunere i-a făcut-o și părții vătămate P.M. După ce le-a ajutat să obțină pașapoarte, plătind taxele necesare, la data de 26 noiembrie 1998, le-a însoțit pe cele două tinere în Turcia, unde le-a cazat în locuința concubinului său. Până în luna mai 1999, inculpata le-a ajutat pe cele două părți vătămate să practice prostituția, căutând clienți, luând legătura cu aceștia, transportându-le pe cele două tinere la locul stabilit cu clienții. După ce părțile vătămate întrețineau relații sexuale cu clienții, inculpata încasa banii, le lua pe tinere și le ducea acasă.

În jurul datei de 6 mai 2000, inculpata le-a însoțit pe I.N.V., I.C. și minora C.M.E. din România până în Istambul, unde le-a cazat în apartamentul concubinului său. După ce le-a luat pașapoartele pentru a nu putea fugi, inculpata le-a convins să practice prostituția. K.C.G. primea comenzile prin telefon, ducea fetele la clienți, lua banii și după ce acestea întrețineau relații sexuale, le aducea înapoi. După aproximativ două luni, I.C. s-a întors în România, I.N.V. și C.M.E. au practicat prostituția pentru inculpată, până în luna noiembrie 2000, când s-au întors în România. În primăvara anului 2001, inculpata a revenit în România, în cursul lunii aprilie 2001 le-a contactat pe H.G. și minora P.M., pe care le-a convins să meargă cu ea în Turcia.

După obținerea pașapoartelor pentru cele două tinere, inculpata împreună cu acestea au plecat în Turcia la data de 18 aprilie 2001. În Istambul au fost duse în apartamentul concubinului inculpatei. În perioada aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, tinerele au practicat prostituția pentru inculpată. K.C.G. ducea fetele la clienți, lua banii de la aceștia, apoi tinerele întrețineau relații sexuale după care erau duse în apartamentul indicat mai sus. În vara anului 2001, K.C.G. a revenit în România. Inculpata a contactat-o pe G.I., pe care a convins-o să meargă cu ea în Turcia să lucreze la o fabrică de materiale plastice. Tânăra a fost de acord și în data de 7 iulie 2001, a plecat în Turcia unde în apartamentul inculpatei s-a întâlnit cu P.M.

și H.G., care se aflau în Turcia din luna aprilie 2001. După o săptămână inculpata K.C.G. i-a spus părții vătămate G.I. că va trebui să practice prostituția în folosul său. Întrucât era virgină, tânăra a refuzat și i-a cerut inculpatei să o lase să se întoarcă în țară. Inculpata i-a luat pașaportul, apoi a dus-o la un cetățean turc pe nume H., căruia i-a vândut-o spunându-i că va întreține relații sexuale numai cu acesta. În locuința lui H., tânăra a fost obligată să întrețină relații sexuale timp de o lună. După circa o lună, întrucât partea vătămată plângea și se ruga să fie lăsată să plece acasă, H. a sunat-o pe inculpată, aceasta a venit și a luat-o, ducând-o la același apartament. Ulterior, partea vătămată a fost vândută pentru 500 dolari S.U.A.

unei turcoaice. În perioada august 2001 – februarie 2002, G.I. a practicat prostituția în folosul inculpatei. În februarie 2002 tânăra s-a întors în România. Situația de fapt reținută de instanță rezultă din declarațiile părților vătămate și ale inculpatei date în timpul urmăririi penale și al judecății. Faptele și împrejurările care rezultă din aceste mijloace de probă, se coroborează cu cele care rezultă din declarațiile martorilor, din copii de pașapoarte și din adresele poliției de frontieră. Faptele inculpatei K.C.G. de a recruta, de a îndemna și de a înlesni în Turcia, Istambul, practicarea prostituției de către P.M., I.D., I.N.V., I.C.

și H.G., oferindu-le cazare, căutându-le clienți și luând bani de la aceștia pentru relațiile sexuale practicate cu ele, în perioadele decembrie 1998 – mai 1999; mai 2000 – noiembrie 2000; aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, întrunesc elementele constitutive a cinci infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatei K.C.G. de a recruta, de a îndemna și de a înlesni în Turcia, Istambul, practicarea prostituției de către minorele C.M.E. și P.M., oferindu-le cazare, căutându-le clienți și luând bani de la aceștia pentru relațiile sexuale practicate cu ele, în perioadele mai 2000 – noiembrie 2000 și aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Faptele inculpatei de a transporta pe G.I. în Turcia, unde a vândut-o unui cetățean turc, pentru o sumă de bani, care nu a putut fi stabilită în timpul judecății, pentru întreținerea relațiilor sexuale cu acesta, apoi de a înlesni practicarea prostituției de către G.I. și de a o revinde pentru 500 dolari S.U.A., unei persoane în scopul exploatării sexuale prin obligarea părții vătămate la practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Pentru fiecare infracțiune de proxenetism s-a aplicat legea penală mai favorabilă inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen.

În cauză, faptele comise de inculpată care de fiecare dată a profitat de anumite condiții prielnice, prin modul în care au fost concepute și realizate, precum și perioadele relativ mari de timp dintre ele, impun concluzia că fiecare dintre acestea prezintă conținutul unei infracțiuni distincte. Inculpata a acționat pe baza unei hotărâri autonome, luată în mod spontan și reînoită când a avut prilejul, astfel că în cauză există concurs de infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. La stabilirea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, locul unde au fost săvârșite infracțiunile, vârsta victimelor, au impus stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru fiecare infracțiune.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea. În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatei i s-a interzis, pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., instanța a menținut durata arestării preventive cu încă 30 de zile. În temeiul art. 329 alin. (3) C. pen., s-au confiscat de la inculpată bunurile și banii care, cu certitudine, au servit direct sau indirect la comiterea infracțiunilor, precum și banii care au fost dobândiți prin comiterea acestora: telefon, cartelă; telefon, cartelă, două bancnote a 100 lire; 4 bancnote a 50 euro; suma de 500 dolari S.U.A. Cât privește cererile părților civile I.N.V., I.C., C.M.E., P.M. și G.I., de obligare a inculpatei la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale, tribunalul le-a respins ca nefondate. S-a apreciat că părțile civile nu sunt îndreptățite să primească daune morale, atâta timp cât au acceptat să practice prostituția fără a fi constrânse.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpata K.C.G., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. În motivarea apelului declarat de parchet s-a susținut că nelegalitatea hotărârii pronunțate constă în aceea că, instanța a omis să dispună confiscarea sumelor pe care inculpata le-a obținut prin practicarea prostituției de către cele 8 tinere, pe care le-a dus în Turcia, le-a cazat la concubinul său, căutându-le clienți și obligându-le să se prostitueze. S-a susținut că prin săvârșirea acestor infracțiuni, inculpata ar fi realizat sumele de 54.000 dolari S.U.A. și 471.000 mărci germane, sume ce trebuiau confiscate în folosul statului.

În motivarea apelului său, inculpata a susținut că este șomeră, are 3 copii în întreținere, chiar și ea este o victimă și a fost nevoită să plece în Turcia pentru a realiza niște venituri și a-și întreține familia. A mai precizat că singurul vinovat de această activitate infracțională este cetățeanul turc, care le obliga pe toate să se prostitueze în folosul său. Inculpata a mai arătat că tinerele care au însoțit-o în Turcia erau persoane de moravuri ușoare, știau pentru ce merg în această țară, unele au mai fost amendate și în România pentru practicarea prostituției. A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desființarea hotărârii pronunțate în latura penală și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Cu privire la confiscarea sumelor precizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a solicitat a se avea în vedere că s-au cheltuit sume importante cu cazarea și întreținerea părților vătămate și nu există date certe vizând cuantumul sumelor încasate de inculpată. Prin decizia penală nr. 196 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de parchet, desființând hotărârea apelată și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, aplicând pe lângă fiecare pedeapsă principală, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 3 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale și complimentare în pedepsele de executat de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dispus obligarea la plată a inculpatei K.C.G. a echivalentului în lei a sumei de 300.000 dolari S.U.A. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata K.C.G., împotriva aceleiași hotărâri. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata K.C.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceasta. De altfel, inculpata nici nu contestă săvârșirea faptelor, pe care le-a recunoscut, ci cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea severe.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, se constată că au fost respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social al faptelor, circumstanțele personale, limitele de pedeapsă, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante care, prin cuantumul și modalitatea de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen. Așa încât, față de modul de săvârșire a infracțiunilor, durata lor în timp și foloasele materiale pe care inculpata le-a obținut, în cauză nu sunt motive care să impună admiterea cererii de reducere a pedepsei formulată de inculpată.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpată, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata K.C.G., împotriva deciziei penale nr. 196 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la 7 septembrie 2004. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.