ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4379/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4379/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 900 din 22 decembrie 2003,

Tribunalul Iași a condamnat pe inculpata

K.C.G. la șase pedepse cu închisoarea de câte 6 ani pentru săvârșirea a

șase infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.

A fost condamnată inculpata K.C.G.

la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni

de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen.

A mai fost condamnată

aceeași inculpată la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpata urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2)

C. pen., s-a interzis inculpatei, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale, dreptul de a alege și de a fi aleasă în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la zi.

S-a menținut arestarea cu

încă 30 de zile, de la 28 ianuarie 2004 la 26 februarie 2004, inclusiv.

În temeiul art. 329 alin.

(3) C. pen., s-au confiscat următoarele bunuri:

- telefon;

- cartelă;

- telefon;

- cartelă;

- 2 bancnote a 100 euro;

- 4 bancnote a 50 euro;

- suma de 50 dolari S.U.A.

Au fost respinse ca

nefondate acțiunile civile promovate în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., a fost obligată inculpata să plătească statului cu titlu de cheltuieli

judiciare suma de 6.300.000 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt:

Inculpata K.C.G. are

cetățenie dublă: română și turcă și a trăit în concubinaj cu numitul O.,

cetățean turc, în apartamentul acestuia situat în orașul Istambul.

În luna ianuarie 1998,

inculpata i-a propus părții vătămate I.D. să meargă în Turcia, unde o va ajuta

să găsească un loc de muncă. Aceeași propunere i-a făcut-o și părții vătămate P.M.

După ce le-a ajutat să

obțină pașapoarte, plătind taxele necesare, la data de 26 noiembrie 1998, le-a

însoțit pe cele două tinere în Turcia, unde le-a cazat în locuința concubinului

său. Până în luna mai 1999, inculpata le-a ajutat pe cele două părți vătămate

să practice prostituția, căutând clienți, luând legătura cu aceștia,

transportându-le pe cele două tinere la locul stabilit cu clienții.

După ce părțile vătămate

întrețineau relații sexuale cu clienții, inculpata încasa banii, le lua pe

tinere și le ducea acasă.

În jurul datei de 6 mai

2000, inculpata le-a însoțit pe I.N.V., I.C. și minora C.M.E. din România până

în Istambul, unde le-a cazat în apartamentul concubinului său.

După ce le-a luat pașapoartele

pentru a nu putea fugi, inculpata le-a convins să practice prostituția.

K.C.G. primea comenzile prin

telefon, ducea fetele la clienți, lua banii și după ce acestea întrețineau

relații sexuale, le aducea înapoi.

După aproximativ două luni,

I.C. s-a întors în România, I.N.V. și C.M.E. au practicat prostituția pentru

inculpată, până în luna noiembrie 2000, când s-au întors în România.

În primăvara anului 2001,

inculpata a revenit în România, în cursul lunii aprilie 2001 le-a contactat pe

H.G. și minora P.M., pe care le-a convins să meargă cu ea în Turcia.

După obținerea pașapoartelor

pentru cele două tinere, inculpata împreună cu acestea au plecat în Turcia la

data de 18 aprilie 2001. În Istambul au fost duse în apartamentul concubinului

inculpatei.

În perioada aprilie 2001 –

17 noiembrie 2001, tinerele au practicat prostituția pentru inculpată. K.C.G.

ducea fetele la clienți, lua banii de la aceștia, apoi tinerele întrețineau

relații sexuale după care erau duse în apartamentul indicat mai sus.

În vara anului 2001, K.C.G.

a revenit în România. Inculpata a contactat-o pe G.I., pe care a convins-o să

meargă cu ea în Turcia să lucreze la o fabrică de materiale plastice.

Tânăra a fost de acord și în

data de 7 iulie 2001, a plecat în Turcia unde în apartamentul inculpatei s-a

întâlnit cu P.M. și H.G., care se aflau în Turcia din luna aprilie 2001.

După o săptămână inculpata K.C.G.

i-a spus părții vătămate G.I. că va trebui să practice prostituția în folosul

său. Întrucât era virgină, tânăra a refuzat și i-a cerut inculpatei să o lase

să se întoarcă în țară. Inculpata i-a luat pașaportul, apoi a dus-o la un

cetățean turc pe nume H., căruia i-a vândut-o spunându-i că va întreține

relații sexuale numai cu acesta.

În locuința lui H., tânăra a

fost obligată să întrețină relații sexuale timp de o lună. După circa o lună,

întrucât partea vătămată plângea și se ruga să fie lăsată să plece acasă, H. a

sunat-o pe inculpată, aceasta a venit și a luat-o, ducând-o la același

apartament.

Ulterior, partea vătămată a

fost vândută pentru 500 dolari S.U.A. unei turcoaice.

În perioada august 2001 –

februarie 2002, G.I. a practicat prostituția în folosul inculpatei.

În februarie 2002 tânăra s-a

întors în România.

Situația de fapt reținută de

instanță rezultă din declarațiile părților vătămate și ale inculpatei date în

timpul urmăririi penale și al judecății. Faptele și împrejurările care rezultă

din aceste mijloace de probă, se coroborează cu cele care rezultă din

declarațiile martorilor, din copii de pașapoarte și din adresele poliției de

frontieră.

Faptele inculpatei K.C.G. de

a recruta, de a îndemna și de a înlesni în Turcia, Istambul, practicarea

prostituției de către P.M., I.D., I.N.V., I.C. și H.G., oferindu-le cazare,

căutându-le clienți și luând bani de la aceștia pentru relațiile sexuale

practicate cu ele, în perioadele decembrie 1998 – mai 1999; mai 2000 –

noiembrie 2000; aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001, întrunesc elementele

constitutive a cinci infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin.

(1) C. pen.

Fapta inculpatei K.C.G. de a

recruta, de a îndemna și de a înlesni în Turcia, Istambul, practicarea

prostituției de către minorele C.M.E. și P.M., oferindu-le cazare, căutându-le

clienți și luând bani de la aceștia pentru relațiile sexuale practicate cu ele,

în perioadele mai 2000 – noiembrie 2000 și aprilie 2001 – 17 noiembrie 2001,

întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de proxenetism,

prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Faptele inculpatei de a

transporta pe G.I. în Turcia, unde a vândut-o unui cetățean turc, pentru o sumă

de bani, care nu a putut fi stabilită în timpul judecății, pentru întreținerea

relațiilor sexuale cu acesta, apoi de a înlesni practicarea prostituției de

către G.I. și de a o revinde pentru 500 dolari S.U.A., unei persoane în scopul

exploatării sexuale prin obligarea părții vătămate la practicarea prostituției,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de

art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Pentru fiecare infracțiune

de proxenetism s-a aplicat legea penală mai favorabilă inculpatei, în

conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen.

În cauză, faptele comise de

inculpată care de fiecare dată a profitat de anumite condiții prielnice, prin

modul în care au fost concepute și realizate, precum și perioadele relativ mari

de timp dintre ele, impun concluzia că fiecare dintre acestea prezintă

conținutul unei infracțiuni distincte. Inculpata a acționat pe baza unei

hotărâri autonome, luată în mod spontan și reînoită când a avut prilejul,

astfel că în cauză există concurs de infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile

art. 33 lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepselor s-a

ținut seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen.

Astfel, modul și mijloacele

de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, locul unde au fost săvârșite

infracțiunile, vârsta victimelor, au impus stabilirea unei pedepse cu

închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru fiecare

infracțiune.

În temeiul art. 34 lit. b) C.

pen., pedepsele au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai

grea.

În baza art. 71 C. pen.,

inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., inculpatei i s-a interzis, pe o durată de trei ani după executarea

pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi aleasă în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la zi,

iar în baza art. 350 C. proc. pen., instanța a menținut durata arestării

preventive cu încă 30 de zile.

În temeiul art. 329 alin.

(3) C. pen., s-au confiscat de la inculpată bunurile și banii care, cu

certitudine, au servit direct sau indirect la comiterea infracțiunilor, precum

și banii care au fost dobândiți prin comiterea acestora: telefon, cartelă;

telefon, cartelă, două bancnote a 100 lire; 4 bancnote a 50 euro; suma de 500 dolari

S.U.A.

Cât privește cererile

părților civile I.N.V., I.C., C.M.E., P.M. și G.I., de obligare a inculpatei la

plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale, tribunalul le-a respins

ca nefondate.

S-a apreciat că părțile

civile nu sunt îndreptățite să primească daune morale, atâta timp cât au

acceptat să practice prostituția fără a fi constrânse.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpata K.C.G.,

invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelului

declarat de parchet s-a susținut că nelegalitatea hotărârii pronunțate constă

în aceea că, instanța a omis să dispună confiscarea sumelor pe care inculpata

le-a obținut prin practicarea prostituției de către cele 8 tinere, pe care le-a

dus în Turcia, le-a cazat la concubinul său, căutându-le clienți și

obligându-le să se prostitueze.

S-a susținut că prin

săvârșirea acestor infracțiuni, inculpata ar fi realizat sumele de 54.000

dolari S.U.A. și 471.000 mărci germane, sume ce trebuiau confiscate în folosul

statului.

În motivarea apelului său,

inculpata a susținut că este șomeră, are 3 copii în întreținere, chiar și ea

este o victimă și a fost nevoită să plece în Turcia pentru a realiza niște

venituri și a-și întreține familia.

A mai precizat că singurul

vinovat de această activitate infracțională este cetățeanul turc, care le

obliga pe toate să se prostitueze în folosul său. Inculpata a mai arătat că

tinerele care au însoțit-o în Turcia erau persoane de moravuri ușoare, știau

pentru ce merg în această țară, unele au mai fost amendate și în România pentru

practicarea prostituției.

A solicitat reaprecierea

materialului probator administrat, desființarea hotărârii pronunțate în latura

penală și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Cu privire la confiscarea

sumelor precizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a solicitat a se

avea în vedere că s-au cheltuit sume importante cu cazarea și întreținerea

părților vătămate și nu există date certe vizând cuantumul sumelor încasate de

inculpată.

Prin decizia penală nr. 196

din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de parchet,

desființând hotărârea apelată și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare în pedepsele componente, aplicând pe lângă fiecare pedeapsă

principală, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale și complimentare în

pedepsele de executat de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dispus obligarea la plată

a inculpatei K.C.G. a echivalentului în lei a sumei de 300.000 dolari S.U.A.

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpata K.C.G., împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpata K.C.G., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceasta.

De altfel, inculpata nici nu

contestă săvârșirea faptelor, pe care le-a recunoscut, ci cuantumul pedepselor

aplicate, apreciate ca fiind prea severe.

Cu privire la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, se constată că au fost

respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările

și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social

al faptelor, circumstanțele personale, limitele de pedeapsă, aspecte ce au

condus la stabilirea unei pedepse rezultante care, prin cuantumul și

modalitatea de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen.

Așa încât, față de modul de

săvârșire a infracțiunilor, durata lor în timp și foloasele materiale pe care

inculpata le-a obținut, în cauză nu sunt motive care să impună admiterea

cererii de reducere a pedepsei formulată de inculpată.

Față de aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează să fie respins recursul declarat de inculpată, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (1) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata K.C.G.,

împotriva deciziei penale nr. 196 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada

arestării preventive de la 3 aprilie 2003 la 7 septembrie 2004.

Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.