ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de inculpatele A. și B. împotriva deciziei nr. 484 din data de 08 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147/D din 13.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bacău:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de 213 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei B. și a aplicat pedeapsa cea mai grea, anume cea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, inculpata având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa principală perioada deja executată ca urmare a reținerii și a arestului preventiv, de la 23.07.2021 la 17.10.2021.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura controlului judiciar față de inculpata B..

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374, alin. (1)

1

C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374, alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374, alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la un act sexual cu un minor, prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 220 alin. (1), alin. (3) lit. d) alin. (4) lit. d) și e) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) .

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei A. și a aplicat pedeapsa cea mai grea, anume cea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 8 luni închisoare, inculpata având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen., pe durata a 4 (patru) ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., a scăzut din pedeapsa principală perioada deja executată ca urmare a reținerii din data de 22.07.2021.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura controlului judiciar față de inculpata A..

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. din C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat, în solidar, pe inculpații C., A. și D. la plata sumei de 2000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, către partea civilă E..

În temeiul art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. din C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpata B. la plata sumei de 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, către partea civilă F..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații C., B., A., D., G. și partea vătămată E..

Prin decizia penală nr. 484 din 08.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a), b) C. proc. pen., a decis următoarele:

A admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. – S.T. Bacău, de inculpații C., B., A., D. și G. și partea civilă E. împotriva sentinței penale nr. 147/D din 13.06.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2021.

A admis cererea de schimbare a încadrări juridice formulată de inculpata B. și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpata B. a fost trimisă în judecată din constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., proxenetism prev. de art. 213 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de persoane, prev. de 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.) și complicitate la trafic de persoane, prev. de 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată H.) cu aplicarea art. 38 din C. pen., în constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., proxenetism prev. de art. 213 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și complicitate la trafic de persoane, prev. de 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată F.) totul cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de 213 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei B. și a aplicat pedeapsa cea mai grea, anume cea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpata având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen., pe durata de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa principală perioada deja executată ca urmare a reținerii și a arestului preventiv, de la 23.07.2021 la 17.10.2021.

A reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. față de inculpata A. pentru toate infracțiunile.

A reținut prevederile art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. d) din C. pen. pentru infracțiunea de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1)

1

din C. pen.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1)

1

din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. d) din C. pen. de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1), (2) din C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1), (2) din C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de instigare la act sexual cu un minor, prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 220 alin. (1), alin. (3) lit. d) alin. (4) lit. d) și e) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 din C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

A redus cuantumul pedepsei principale rezultante de la 4 ani și 8 luni închisoare la 3 ani și 2 luni închisoare.

A redus durata pedepsei complementare rezultante de la 4 ani la 3 ani.

A majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligați inc. C., A. și D. către partea civilă E. de la 2000 euro la 4000 euro (echivalentul în RON la data plății).

În temeiul art. 249 alin. (1) și (7) din C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C., A. și D. până la concurența sumei de 4000 euro.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

•••••••

Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat recurs în casație inculpata A., la data de 24.05.2024, prin avocat I., și inculpata B., la data de 09.05.2024, prin avocat J..

I. Prin cererea de recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata B. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală prin aceea că presupusul grup infracțional organizat nu este format din trei persoane.

De asemenea, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată F.), motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii deduse judecății.

Totodată, a solicitat reținerea în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și, în consecință, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată.

În final, a solicitat condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a susținut că, în prezenta cauză, nici prima instanță și nici instanța de apel nu puteau analiza toate aceste condiții de tipicitate ale infracțiunii pentru că au fost într-o imposibilitate de a analiza activitatea presupus infracțională a celorlalți doi membri ai grupului (K. și L.), presupuse fapte cu care instanța nu a fost sesizată și cu privire la care nu s-a efectuat cercetarea judecătorească.

În plus, a susținut că instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce îl privește pe inculpatul M., fără a mai analiza presupusa activitate infracțională a acestuia și, astfel, presupusul grup infracțional care, inițial, era format numai din două persoane, a rămas format numai dintr-o singură persoană.

Cu privire la complicitatea la infracțiunea de trafic de persoane (persoană vătămată F.) a solicitat instanței să observe că inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea acestei infracțiuni sub forma complicității, presupusul autor al infracțiunii fiind K. care nu este parte în acest dosar.

Totodată, a susținut că, în prezent, K. nu este autor al infracțiunii deduse judecății și, în condițiile în care autorul presupusei infracțiuni nu a săvârșit fapta, nici presupusul complice nu poate fi tras la răspundere penală.

Deopotrivă, a susținut cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, că nu este îndeplinită nici condiția inducerii în eroare și nici condiția obligării victimei la practicarea prostituției întrucât, atât în declarația pe care a dat-o în fața organelor de urmărire penală, cât și în declarația pe care a dat-o în fața instanței de apel, persoana vătămată F. a arătat în mod expres că nu a fost niciodată obligată să practice prostituția, adică să fie exploatată în sensul textului art. 182 C. pen., și că a cunoscut încă din primul moment că urmează să se mute la Bacău pentru a presta activitatea de prostituție.

II. Prin cererea de recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata A. a solicitat achitarea pentru instigare la comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 220 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (4) lit. d) și e) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 5 C. pen. și înlăturarea nelegalității constatate.

A susținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracțiunii de instigare la act sexual cu un minor, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume acela al laturii obiective - elementul material al infracțiunii.

A apreciat că nu poate fi primită susținerea organelor de urmărire penală, potrivit căreia activitatea apreciată infracțională a inculpatei se subsumează cazului de instigare la act sexual cu un minor, având în vedere că, atât timp cât actul sexual nu s-a materializat printr-o plăcere sexuală, nu se poate concluziona că acesta s-a consumat, ci doar că a fost simulat.

Mai mult, a susținut că inculpata nu a beneficiat de niciun venit material din activitatea prestată de către E..

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererilor de recurs în casație formulate de inculpatele A. și B. împotriva deciziei nr. 484 din data de 08 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, prin încheierea din data de 18 septembrie 2024, Înalta Curte a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acestora cu privire la criticile referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care au fost condamnate.

În ceea ce privește criticile prin care inculpata B. a solicitat reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., Înalta Curte, prin încheierea de admitere în principiu, a constatat că acestea excedează competenței pe care instanța de casație o are în calea extraordinară a recursului în casație, astfel cum a fost stabilită de legiuitor, având în vedere că privesc aspecte care vizează temeinicia hotărârii recurate și individualizarea modalității de executare a pedepsei.

**********************************************************

Examinând recursurile în casație formulate de inculpatele A. și B. împotriva deciziei penale nr. 484 din data de 08 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație poate fi exercitat exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are, așadar, ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", care vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Astfel cum s-a menționat și în cuprinsul încheierii de admitere în principiu, acest motiv de casare nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, reexaminarea materialului probator ori stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii atacate făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi cenzurate statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată, jurisprudența instanței supreme fiind constantă în acest sens (spre exemplu, deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 206/RC din 30 mai 2019, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 482/RC din 12 decembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 180/RC din 18 iunie 2020, nr. 349/RC și nr. 353/RC din 08 octombrie 2020, nr. 162/RC din 15 aprilie 2021, nr. 503/RC din 09 noiembrie 2021, nr. 352/RC din 14 iulie 2022, încheierile nr. 154/RC din 05 aprilie 2022, nr. 195/RC din 21 martie 2023, nr. 368/RC din 13 iunie 2023 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, etc.).

I. În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, inculpata A. a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, că fapta de instigare la act sexual cu un minor pentru care a fost condamnată nu se circumscrie ilicitului penal, deoarece lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii și anume acela al laturii obiective (elementul material al infracțiunii).

În argumentare, a susținut că actul sexual nu s-a materializat printr-o plăcere sexuală, motiv pentru care acesta nu s-a consumat, ci doar a fost simulat. În plus, a menționat că inculpata nu a obținut niciun venit material de pe urma acestei activități, ci, din compasiune pentru numita E., a prezentat-o studioului administrat de S.C. N. S.R.L. pentru a-și desfășura activitatea pentru care era cunoscută și din care își câștiga existența.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea inculpatei A., printre altele, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la act sexual cu un minor, constând în aceea că, în perioada 27.02-15.04.2021, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe inculpata D., în vârstă de 51 ani, să întrețină relații sexuale (acte sexuale orale și acte de penetrare vaginală) cu minora E., în cadrul spectacolelor live webcam, desfășurate în studioul administrat de S.C. N. S.R.L., în urma acestor activități rezultând și materiale cu caracter pornografic (3 acte materiale).

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunii de act sexual cu minori, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei, că fapta care îi este imputată, așa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare.

În acest sens, se constatată că, potrivit art. 220 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (4) lit. d) și lit. e) C. pen. (în vigoare anterior abrogării prin Legea nr. 217/2023), constituie infracțiunea de act sexual cu un minor actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, în scopul producerii de materiale pronografice.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în întreținerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală sau anală comis de un major cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, în scopul producerii materialelor pornografice.

Înalta Curte constată că, în speță, prin raportare la forma participației reținute (instigare), elementul material este întrunit și constă în actele de determinare efectuate de inculpata A. asupra inculpatei D. pentru ca aceasta să întrețină relații sexuale cu minora E..

Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentei inculpate, că astfel de acte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor (sub forma instigării), chiar dacă nu au avut ca scop sau nu s-au materializat prin obținerea plăcerii sexuale, ci doar prezentarea în cadrul unui spectacol pentru atragerea unor persoane amatoare de astfel de show-uri și obținerea de venituri.

Cât privește condiția existenței unei plăceri sexuale în lipsa căreia infracțiunea de act sexual cu un minor nu s-ar consuma sau nu ar întruni elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare (astfel cum a susținut apărarea), Înalta Curte constată că aceasta nu se numără printre condițiile impuse de textul de lege care incriminează "raportul sexual (..) comis de un major cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, în scopul producerii de materiale pornografice".

Incriminarea infracțiunii de act sexual cu un minor are ca scop sancționarea penală a actelor de natură sexuală săvârșite asupra unui minor, instituindu-se astfel o protecție specială a acestora, consimțământul lor neînlăturând tipicitatatea faptei, întrucât ceea ce prezintă importanță este vârsta de la care o persoană poate întreține în mod licit cu act sexual cu un minor cu consimțământul acestuia. Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală a minorului

Deși în mod obișnuit aceste acte sunt realizate pentru ca autorul lor să obțină, într-o formă sau alta, o satisfacție ori excitație sexuală, infracțiunea de act sexual cu un minor trebuie reținută inclusiv în cazul în care acțiunile făptuitorului nu urmăresc această finalitate, ci alte scopuri injuste, cum ar fi, de exemplu, producerea de materiale pornografice.

Totodată, Înalta Curte notează că lipsa scopului obținerii unei satisfacții sexuale nu-l transformă pe acesta într-un act simulat. Acțiunea inculpatei A. de determinare a inculpatei D. să întrețină relații sexuale cu minora E. a fost dovedită, dispozițiile legale care reglementează infracțiunea de act sexual cu un minor necondiționând tipicitatea acestei infracțiuni de scopul obținerii satisfacției sexuale.

Este adevărat că scopul obținerii satisfacției sexuale a fost indicat în considerentele deciziilor Curții Constituționale care au analizat constituționalitatea textului de incriminare prin raportare la conținutul infracțiunii de viol. Astfel, în cuprinsul deciziilor nr. 420/2017 și nr. 92/2023, Curtea Constituțională a reținut că, prin expresia "act de natură sexuală", utilizată în cadrul art. 219 C. pen., legiuitorul a avut în vedere "orice act prin care se tinde la obținerea excitației sexuale ori a satisfacției sexuale prin alte procedee decât acțiunea de penetrare", aceasta din urmă fiind specifică violului. Aceste considerente nu exclud însă, comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor atunci când inculpatul nu a urmărit în mod direct obținerea satisfacției sexuale.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnată inculpata A. întrunește elementele de tipicitate prevăzute de lege pentru infracțiunea de act sexual cu un minor în forma de participație a instigării, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 484 din data de 08 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

II. În ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpata B. se observă că aceasta a formulat critici cu privire la infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane pentru care a fost condamnată, susținând, în esență, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestor infracțiuni.

În ceea ce privește criticile referitoare la condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, s-a susținut, în esență, că aceasta este nelegală întrucât instanța nu a analizat activitatea infracțională a cel puțin trei membri (instanța nefiind sesizată cu activitatea infracțională a numiților K. și L.). În plus, a susținut că instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce îl privește pe inculpatul M., fără a mai analiza presupusa activitate infracțională a acestuia astfel încât, presupusul grup infracțional nu este format din minimul de trei persoane.

Examinând criticile formulate de inculpata B. cu privire la infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, Înalta Curte constată că acestea au caracter nefondat pentru următoarele considerente:

Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Cerințele esențiale pentru constituirea unui grup infracțional organizat sunt; asocierea ilicită a unui număr de persoane, stabilitate în timp și adoptarea unui program infracțional.

În analiza unui grup infracțional organizat este necesar să se stabilească dimensiunea și nivelul de organizare acceptat pentru a-l defini ca atare și a-l delimita de grupul criminal ocazional.

Cu privire la numărul minim de persoane, legislația penală impune un număr de trei persoane, iar în ceea ce privește criteriul timp, acesta se referă la stabilitatea grupului, tocmai pentru a-l diferenția de pluralitatea ocazională.

O ultimă trăsătură definitorie a grupului este ca obiectivul acesteia să fie exclusiv sau preponderent activitatea infracțională.

Este necesar ca persoanele care urmăresc inițierea și constituirea grupului să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup și modalitățile de aducere la îndeplinire și, în final, să contribuie activ la realizarea acestuia.

Expunând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, rezultă că, din materialul probator administrat în cauză, elementul material al infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat s-a realizat prin acțiunea de asociere a inculpatei B. cu inculpații K. și M. în vederea obținerii unor sume de bani pe căi ilicite, reținându-se în concret că, inculpata B., începând cu luna ianuarie 2021, împreună cu concubinul său K., s-au asociat cu inculpatul G. în scopul desfășurării într-o manieră coordonată și eficientă a unor activități specifice conținutului constitutiv al infracțiunii de proxenetism; În continuare, până la sfârșitul lunii mai 2021, a activat în cadrul acestei forme de asociere, care presupunea sarcini specifice și împărțirea foloaselor materiale rezultate din prostituție potrivit unor cote prestabilite, având ca principală atribuție supravegherea activă și coordonarea activităților desfășurate de persoanele de sex feminin aflate sub autoritatea grupării, precum și înlesnirea activităților desfășurate de acestea (prin închirierea imobilelor, publicarea anunțurilor etc).

Înalta Curte constată că, deși prima instanță și instanța ordinară de control judiciar care au analizat situația de fapt în prezenta cauză, nu au fost învestite să analizeze activitatea infracțională a numitului K., cauza fiind disjunsă în ceea ce-l privește, acestea au avut posibilitatea să stabilească, pe baza actelor și probelor existente la dosar, caracteristicile specifice grupului în vederea pronunțării unei soluții cu privire la unul dintre membrii acestuia.

Astfel, Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță faptul că inculpații au fost trimiși în judecată și cercetați în dosare diferite, ci importantă este participarea în comun a celor trei inculpați la activitatea infracțională.

În practică, există situații în care unii dintre membri grupului nici nu pot fi identificați, fiind suficientă identificarea elementelor care dovedesc existența unui grup infracțional organizat, cum este structurat grupul, rolul bine determinat al fiecărui membru sau al persoanelor care au constituit ori aderat la grup, modul de constituire a grupului într-o manieră logic argumentată, de natură a susține acuzația, existența a cel puțin trei persoane care au constituit grupul, caracterul structurat, programul și stabilitatea grupului.

Pentru aceleași considerente, nici împrejurarea că instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în ceea ce îl privește pe inculpatul Puiu Claudiu nu constituie un impediment pentru constatarea îndeplinirii condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat reținută în sarcina inculpatei B..

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane (persoană vătămată F.), s-a susținut, în esență, că este nelegală condamnarea inculpatei pentru presupuse acte de complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au avut posibilitatea de a analiza activitatea infracțională a presupusului autor (K.), astfel încât s-a apreciat că este nelegală condamnarea complicelui în lipsa certitudinii că autorul a săvârșit fapta.

Înalta Curte constată nefondată și această critică pentru următoarele considerente:

Actele complicelui presupun, în principiu, existența ex ante a unei hotărâri luate de autor de a comite fapta prevăzută de legea penală iar complicitatea, ca formă a participației penale, presupune săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Complicele este acea persoană care înlesnește, sprijină realizarea acțiunii tipicie de către autor. Pentru a exista complicitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să se fi săvârșit de altcineva o infracțiune, să existe o contribuție din partea complicelui care a servit, folosit în orice mod la săvârșirea infracțiunii comise de altul, să existe o înțelegere între autor și cel care ajută, ceea ce presupune ca cel din urmă să fi voit ca activitatea sa să contribuie la realizarea acțiunii autorului și să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acțiunii pe care el înțelege să o sprijine. (ÎCCJ, secția penală, decizia nr. 397/A din data de 10 decembrie 2019, www.x.ro).

Împrejurarea că nu s-a procedat la judecarea în cadrul aceluiași dosar, atât a autorului infracțiunii de trafic de persoane, cât și a complicelui la această infracțiune nu reprezintă un impediment pentru a constata că, în prezenta cauză, elementele de tipicitate pentru infracțiunea de trafic de persoane, în forma de participație a complicității, subzistă.

Singurul impediment pentru reținerea acestei infracțiuni în sarcina complicelui ar fi ca printr-o hotărâre penală definitivă să se constate inexistența faptei, instanța neputând să rețină, printr-o hotărâre penală subsecventă, existența complicității, ca formă secundară de participație penală, însă, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 494/2024 din data de 10 mai 2024, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe prin care s-a dispus condamnarea inculpatului K. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată F.), astfel că, autorul infracțiunii anterior menționate a fost condamnat în mod definitiv.

În ceea ce privește criticile referitoare la neîndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de persoane (condiția inducerii în eroare și condiția obligării victimei la practicarea prostituției), susținându-se că, în realitate, atât în declarația pe care a dat-o în fața organelor de urmărire penală, cât și în declarația pe care a dat-o în fața instanței de apel, persoana vătămată F. a arătat în mod expres că nu a fost niciodată obligată să practice prostituția, adică să fie exploatată în sensul textului art. 182 C. pen. și că a cunoscut încă din primul moment că urmează să se mute la Bacău pentru a presta activitatea de prostituție, Înalta Curte le apreciază nefondate.

Astfel cum s-a reținut și în cuprinsul încheierii de admitere în principiu, motivul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, reexaminarea materialului probator ori stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii atacate făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi cenzurate statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată. Ca atare, deși în susținerea acestui motiv de recurs în casație se face trimitere la declarația persoanei vătămate F., Înalta Curte nu are posibilitatea, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, să reexamineze materialul probator și să stabilească o altă situație de fapt decât cea stabilită cu titlu definitiv în prezenta cauză. Instanța de casație, procedează însă, conform art. 447 C. proc. pen. la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice astfel cum au reținute și configurarea legală a infracțiunii de trafic de trafic de persoane.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei, că fapta ce îi este imputată, așa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare.

Cu titlu definitiv, instanța de apel a reținut că inculpata B. l-a ajutat de la început pe numitul K., concubinul său, în scopul recrutării, ademeniri și adăpostirii persoanei vătămate F. prin găzduirea și supravegherea în locuința comună, prezentarea ca fiind verișoara inculpatului, sprijinirea în vederea exploatării acesteia. Inculpata B. a cunoscut de la început modul în care intenționa numitul Niță să recruteze alte persoane de sex feminin prin metoda lover boy, inclusiv pe persoana vătămată F. în vederea determinării acestora să practice prostituția în folosul său.

Probele pe baza cărora s-a constatat săvârșirea faptei, nu mai pot face obiectul contestării în prezenta cale extraordinară de atac iar Înalta Curte apreciază, pe baza acestora, că fapta corespunde modelului abstract prevăzut de norma de incriminare.

Astfel, inducerea în eroare a persoanei vătămate F. s-a realizat prin crearea aparenței existenței unei relații de cuplu dintre numitul K. și victimă.

Contrar celor susținute de inculpata B., Înalta Curte, în acord cu instanța de fond apreciază că, pentru existența infracțiunii de trafic de persoane nu este necesar ca exploatarea victimei să fie făcută prin obligarea acesteia, fiind suficient ca aceasta să fie indusă în eroare cu privire la împrejurările ce au determinat-o să se prostitueze de bunăvoie.

Așadar, având în vedere cele mai sus expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care inculpata a fost condamnată este prevăzută de legea penală, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 rap. la art. 210 alin. (1) din C. pen.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpatele A. și B. împotriva deciziei nr. 484 din data de 08 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Urmare a acestei soluții, având în vedere că se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpatele A. și B. împotriva deciziei nr. 484 din data de 08 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2024.