ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6295/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 24 iunie 2003 reclamantul P.D. a

chemat în judecată pe pârâtele Primăria Rovinari, sucursala E. Rovinari, C.N.L.

Oltenia și E.M. Rovinari solicitând obligarea pârâtei sucursala E. Rovinari la

plata de despăgubiri bănești în sumă de 500 milioane lei în echivalentul a două

terenuri în suprafață totală de 4.500 mp. și a pârâtelor sucursala E. Rovinari,

E.M. Rovinari și C.N.L. Oltenia la plata de despăgubiri bănești în suma de 700

milioane lei în echivalentul unui teren în suprafață de 5000 mp, terenuri

deținute de pârâți în urma exproprierii autorilor defuncți ai reclamantului,

P.N. și P.M.

Motivând acțiunea, reclamantul a

susținut că pârâtele au fost notificate în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr.

1/2000 și Legii nr. 10/2001, dar nu au rezolvat cererile în termenele legale,

ceea ce justifică apelul direct la justiție.

Cererea astfel formulată a fost

respinsă prin sentința civilă, nr. 366 din 9 decembrie 2003 pronunțată de

Tribunalul Gorj, secția civilă, instanța de fond constatând, potrivit probelor

administrate, că terenurile pentru care s-au solicitat despăgubiri civile în

temeiul Legii nr. 10/2001 au făcut obiectul unor critici de restituire în

natură formulate de reclamant potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000,

fiind soluționate în temeiul celor din urmă acte normative prin înscrierea

reclamantului în anexa nr. 39 în vederea acordării de despăgubiri, astfel că

sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu intră

sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 solicitate potrivit

prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 1533 din 3 iunie 2004 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, instanța de apel constatând, pentru

considerentele avute în vedere și de către prima instanță, că legea a fost

corect aplicată.

Reclamantul a declarat recurs,

motivat numai în fapt, prin care susține că în mod greșit s-a statuat în primă

instanță și în apel, întrucât terenurile nu s-au aflat în patrimoniul vreunui

CAP sau în administrarea primăriei, astfel că a fost trecut nelegal în anexa

nr. 39,împrejurarea că terenurile sunt deținute de o societate comercială

justificând aplicarea Legii nr. 10/2001.

Recursul astfel motivat în fapt este

încadrabil în cazul de casare prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

este nefondat.

Este în afara oricărui dubiu că

reclamantul a declanșat procedurile specifice Legilor fondului funciar nr.

18/1991 și nr. 1/2000, care au fost finalizate prin înscrierea sa în tabelul

persoanelor îndreptățite la despăgubiri civile, iar în cadrul procesual de față

nu poate fi cercetată legalitatea soluționării acelor cereri, astfel încât nu

poate fi primită susținerea din recurs referitoare la nelegalitatea includerii

reclamantului în anexa nr. 39 menționată.

De altfel, scopul urmărit de către

reclamant prin procesul de față, acela de a fi despăgubit în echivalentul

terenurilor preluate de stat de la autorii săi, a fost atins prin modul de

rezolvare a cererilor sale formulate în temeiul legilor fondului funciar

arătate.

Așadar, simplul fapt al deținerii

terenurilor de către unele din pârâtele societăți comerciale, nu conduc automat

la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, atât în

primă instanță, cât și în apel, statuându-se în mod corect că acționează

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „nu intră

sub incidența prezentei legi terenurile... solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997”.

Pentru cele ce preced recursul nu

este fondat și va fi respins ca atare, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 1533 din 3 iunie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 septembrie 2005.