ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6460/2004

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.174 din 10 iunie 2003,

Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamantul S.C.V., în

contradictoriu cu pârâtele sucursala E. Rovinari și SC T. SA București și a

dispus acordarea de către pârâte de măsuri reparatorii în echivalent, în sumă

de 209.213.626 lei, reprezentând c/valoarea imobilului preluat de la reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul

în suprafață de 5000 mp, pentru care reclamantul a cerut despăgubiri prin

notificarea emisă în baza Legii nr. 10/2001, a format obiectul Legii nr. 1/2000

și face parte din suprafața totală cu care acesta figurează înscris în anexa

nr. 39, conform H.G. nr. 1172/2001, în vederea acordării despăgubirilor.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră

sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat

prin Legea nr. 1/2000, însă în privința casei de locuit, pentru care

reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate, expropriată în baza Decretului

nr. 88/1983, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit valoarea

reactualizată de 301.511.786 lei. Deoarece despăgubirile primite de reclamant

pentru acest imobil sunt stabilite de expert la suma de 93.298.160 lei,

reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii pentru diferența

de 209.213.626 lei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 293

din 24 octombrie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de SC E. Rovinari

și SC T. SA București.

Instanța de apel a reținut, că susținerile

formulate de apelanta SC E. Rovinari sunt neîntemeiate, deoarece valoarea

imobilului a fost stabilită, conform art. 31-36 din Legea nr. 10/2001, iar H.G.

nr. 498/2003 reprezintă cadrul legal instituit pentru aplicarea art. 40 din

lege. Guvernul este abilitat, potrivit art. 107 din Constituție, să emită o

hotărâre pentru aplicare legii, iar pentru aplicarea art. 40 din lege, au fost

adoptate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Reține instanța de apel, că sunt neîntemeiate și

criticile formulate de pârâta SC T. S.A. București, privitoare la încălcarea

dreptului de apărare, pentru că aceasta a fost legal citată la toate termenele

de judecată.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs

pârâtele SC E. Rovinari SA și SC T. SA București.

Pârâta SC E. Rovinari SA, invocând motivul de

recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cere să se caseze ambele

hotărâri, deoarece s-au aplicat greșit dispozițiile art. 40 din Legea nr. 10/2001.

Susține recurenta că, potrivit prevederilor acestei legi, legiuitorul a

stabilit o procedură specială de evaluare și acordare a despăgubirilor către

foștii proprietari. S-a prevăzut că modalitățile, cuantumul și procedurile de

acordare a despăgubirilor, care pot fi plafonate, se vor stabili printr-o lege

specială. De aceea, hotărârea prin care s-au acordat măsuri reparatorii, fără

să existe o lege specială, este lipsită de temei legal. Normele metodologice de

aplicarea Legii nr. 10/2001 nu pot fi considerate „lege specială”, iar aceste

norme nu fac referiri la art. 40 din lege.

Pârâta SC T. SA București, invocând art. 304

pct. 5 C. proc. civ., susține ca la instanța de fond, la citațiile emise nu au

fost anexate: cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse, așa cum

prevăd art. 112 alin. (2), art. 112 alin. (1) și art. 114 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, nu a fost citată de expert, iar dacă primea cererea de

chemare în judecată, ar fi cunoscut care este obiectul litigiului și ar fi

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Arată recurenta, că activul și pasivul fostei sucursale

E. Rovinari a fost preluat, ca urmare a H.G. nr. 1924/2002, de către societatea

nou înființată, SC E. Rovinari, care se substituie în drepturile și obligațiile

ce decurg din raporturile juridice ale SC T. SA, inclusiv în litigiile în curs

de desfășurare.

Se mai susține, că nici instanța de apel nu i-a

comunicat copia întâmpinării și a apelului declarat de SC E. Rovinari SA, și

solicită să fie casate ambele hotărâri.

La termenul din data de 11 noiembrie 2004, s-a

invocat lipsa calității procesuale pasive, în cererea de restituire prin

echivalent, a pârâtelor-recurente.

Recursul va fi admis, pentru următoarele

considerente.

Greșit prin sentința instanței de fond, păstrată

prin hotărârea atacată, s-a stabilit că pârâtele au obligația să acorde

reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 209.213.626 lei,

fără să se indice dispozițiile legale care conferă reclamantului dreptul la

măsuri reparatorii și cele care stabilesc calitatea pârâtelor de titulare ale

obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus

judecății.

Potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul

este îndreptățit să primească măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul art.

11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul proprietatea sa a fost

expropriat, construcția a fost demolată, iar lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren.

Conform art. 11 alin. (8) din lege, pentru

situația prevăzută la pct. 4 măsurile reparatorii prin echivalent constau în

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

Reclamantul însă, confirmând că locuința a fost

demolată și că pe teren este amplasat depozitul de cărbune al T. Rovinari, prin

notificarea aflată în copie la dosarul instanței de fond, a cerut despăgubiri

bănești, precizând că solicită în numerar, suma de 1.000.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea casei de locuit și a terenului în suprafață de 5000

mp.

Prin acțiunea înregistrată la instanță, la data

de 14 ianuarie 2003, acesta a cerut tot despăgubiri și a susținut că

notificarea a fost trimisă pârâtei (fără să precizeze căreia dintre cele două

pârâte i-a fost adresată), deși notificarea depusă în copie la dosar,

înregistrată la executorul judecătoresc, la nr. 366 din 9 august 2001, este

adresată Prefecturii Județului Gorj.

Pârâta SC E. Rovinari SA, în întâmpinarea aflată

la dosarul instanței de fond, confirmă primirea notificării, dar lipsa

răspunsului la notificare, nu justifică obligarea pârâtelor la măsuri

reparatorii în echivalent, deoarece Legea nr. 10/2001 prevede care sunt

modalitățile de stabilire a acestora.

Potrivit art. 33 alin. (1) din lege, în situația

imobilelor pentru care la art. 10 și art. 11 a fost stabilită restituirea în

echivalent, persoana îndreptățită adresează notificarea prevăzută la art. 21

alin. (1) primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul, iar conform art. 33 alin.

(2) măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a

primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor

Publice, dat în urma verificării condițiilor de fond și formă prevăzute de

lege. Pentru măsurile reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, așa cum a

pretins reclamantul, cadrul general este reglementat în art. 36-40 din lege.

Potrivit art. 36 alin. (2), notificările prin

care persoana îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești se

adresează prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul preluat abuziv, iar art.

37-39 prevăd unele măsuri tehnico-organizatorice.

În plus, așa cum a susținut recurenta SC E.

Rovinari SA, acordarea și încasarea despăgubirilor bănești este condiționată,

conform art. 40 din lege, de adoptarea unei legi speciale care să stabilească

modalitățile și procedurile de acordare, putând să se prevadă și plafonarea

acestora.

Din conținutul textelor menționate, rezultă că

atunci când se cer despăgubiri, unitatea deținătoare nu este obligată la

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, chiar dacă, primind notificarea,

nu răspunde persoanei îndreptățite și nici nu o transmite primăriei sau

prefecturii, după caz, așa cum a procedat recurenta-pârâtă SC E. Rovinari SA.

De altfel, pârâta recurentă SC T. SA București

nu a recunoscut că a fost notificată, iar recurentul nu a făcut dovada că a

notificat-o.

De aceea, se constată că, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art.3 04 pct.9 C. proc. civ., pentru că, raportat la

dispozițiile legale menționate, nu există identitate între pârâte și persoana

juridică obligată prin lege să acorde măsurile reparatorii pretinse de

reclamant.

Prin urmare, fără a se analiza celelalte critici

formulate de recurente, pentru considerentele expuse, conform art. 312, art. 314

C. proc. civ., se vor admite recursurile, vor fi casate hotărârile atacate și

se va respinge acțiunea formulată de reclamant, pentru lipsa calității

procesuale pasive a pârâtelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâtele SC E.

Rovinari SA și SC T. SA împotriva deciziei civile nr. 293 din 24 octombrie 2003

a Curții de Apel Craiova și sentinței civile nr. 174 din 10 iunie 2003 a

Tribunalului Gorj, pe care le casează.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul S.C.V.

în contradictoriu cu pârâtele SC E. Rovinari SA și SC T. SA ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2004.