ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 112 din 30 mai 2002

pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis cererea formulată de reclamanta SC T.

SA, sucursala E. Rovinari, în contradictoriu cu pârâții B.G., C.P., H.D., P.M.

și B.E. și s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în

folosul reclamantei, a terenului de 11.000 mp teren situat în tarlaua 82,

parcela 37, în extravilanul orașului Rovinari, proprietatea pârâților conform

titlului acestora. Valoarea terenului a fost stabilită la prețul de 23.100.000 lei,

iar reclamanta a fost obligată să achite reclamanților această sumă.

Apelurile declarate

de pârâți au fost admise prin decizia civilă nr. 187 din 6 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova, care a anulat sentința pentru neparticiparea

procurorului la dezbateri și a reținut cauza spre rejudecare.

Prin decizia civilă

nr. 1690 din 24 iunie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC C.E.R. SA împotriva pârâților, a dispus exproprierea suprafeței

de 11.000 mp teren în extravilanul orașului Rovinari, tarlaua 82, parcela

546/35 înscris în titlul de proprietate nr. 1356002/2000 emis pe numele

moștenitorilor autorului B.G. și a obligat reclamanta la 84.945.960 lei

despăgubiri civile către pârâți.

Recursul

formulat de către pârâți a fost admis prin decizia civilă nr. 3929 din 14

aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar decizia atacată s-a

casat cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel, reținându-se că

expertiza omologată în cauză, pentru identificarea și evaluarea terenului, nu a

fost efectuată de comisia tehnică în alcătuirea prevăzută de art. 25 din Legea

nr. 33/1994.

Rejudecând după

casare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 688 din 19 iunie 2007 a

admis apelul formulat de pârâții C.P. și moștenitorii pârâți H.I., H.G., D.M.

și C.E., a respins apelul declarat de B.G., P.M. și B.E., a anulat sentința

civilă nr. 112 din 30 mai 2002 a Tribunalului Gorj, iar pe fond a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC C.E.R. SA față de pârâții C.P. și moștenitorii

H.I., H.G., D.M. și C.E., a respins acțiunea față de B.G., P.M. și B.E. A

dispus exproprierea terenului de 11.000 mp situat în extravilanul orașului

Rovinari, tarlaua 82, parcela 546/35 înscris în titlul de proprietate nr.

13560216/2005 emis pe numele pârâților C.P. și H.D. și a obligat reclamanta la

plata sumei de 28.990,8 lei despăgubiri civile, constând în 22.096,8 lei

contravaloare teren și 6894 lei contravaloare lipsă de folosință, către pârâții

C.P., H.I., H.G., D.M. și C.E.

În considerentele

deciziei s-a reținut că pârâții nu au contestat propunerile de expropriere,

însă au formulat obiecțiuni cu privire la suma

propusă

de reclamantă ca despăgubire, declanșându-se astfel faza judiciară prin

acțiunea promovată de reclamantă.

Din

conținutul raportului de expertiză a rezultat că terenul de 11.000 mp a fost

cultivat anual cu grâu și porumb, iar pentru evaluarea lui s-a folosit metoda

determinării valorii pe bază de rentă, stabilindu-se valoarea terenului la

22.096,8 lei, iar valoarea producției la cultura de bază porumb la 4365 lei.

Pârâții au formulat

obiecțiuni la acest raport solicitând să se stabilească valoarea terenului și

în raport de prețul zonei, iar la calcularea folosului nerealizat să se aibă în

vedere și contravaloarea unei culturi de alune de pământ.

Instanța a

încuviințat obiecțiunile, iar în răspunsul la obiecțiuni comisia de experți a

precizat că în zona de referință nu se fac tranzacții de terenuri, media

valorică pe hectar nu poate depăși 5000-6000 lei. Cultura alunelor de pământ nu

este specifică județului Gorj, ci doar pe suprafețe reduse din sudul țării, în

zonele nisipoase.

Coroborând conținutul

raportului de expertiză cu celelalte probe, respectiv adresele emise de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale depuse în apel la

filele 130,131, 145 și 146 ale dosarului, potrivit cărora solurile cu conținut

ridicat de argilă din zona Gorjului sunt improprii culturilor de alune de

pământ, instanța a conchis că valoarea terenului este de 22.096,8 lei, iar

contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 2001-2006 este de 6894 lei la

nivelul culturii de porumb ce s-a practicat în zonă.

Anunțurile din presă

referitoare la intenția de înstrăinare a unor suprafețe de teren și copiile

unor hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Legii 10/2001 depuse la dosar

privesc terenuri situate în alte zone.

S-a mai reținut că

pârâții B.G., P.M. și B.E. nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât

prin decizia civilă 5512 din 9 decembrie 2002 titlul de proprietate asupra

terenului emis în anul 2000 a fost anulat în privința acestora.

Se asemenea, sentința

instanței de fond este nulă întrucât a fost pronunțată fără participarea

procurorului, conform art. 23 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs pârâții H.I., H.G., C.E., D.M. și C.P., în

temeiul art. 304 pct. 5,8 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- instanța nu

a acordat termen pentru studierea răspunsului la obiecțiunile formulate de

pârâți la raportul de expertiză

-

instanța nu a apreciat

corect utilitatea administrării unor probe concludente, astfel a respins

nemotivat interogatoriul reclamantei propus de pârâți pentru a se lămuri asupra

sumelor achitate de reclamantă pentru alte terenuri din zonă, nu s-a pronunțat

asupra adeverinței nr. 5 din 11 februarie 2007 emisă de SC P.I. SRL din care

rezultă prețul pe mp al terenurilor din zonă și nu a luat în considerare

declarațiile extrajudiciare depuse la dosar

-

contravaloarea lipsei de

folosință acordată este simbolică și nu a fost calculată la cultura de alune de

pământ.

Recursul nu este fondat.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, nedevolutivă, care poate fi exercitată doar pentru

motivele strict prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Analizând criticile

formulate în motivarea recursului de față s-a constatat că acestea nu se pot

încadra în pct. 5, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. indicate de către

recurenți.

Astfel, sub imperiul

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include

toate neregularitățile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii

de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea

cererii reconvenționale, până la nesocotirea principiului publicității,

oralității sau contradictorialității.

Este de remarcat

faptul că toate greșelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al

cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute și sancționate de

lege, or, în cuprinsul codului de procedură civilă nu există nici o dispoziție

imperativă referitoare la acordarea unui termen pentru studierea răspunsului la

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

Ca atare,

neacordarea acestui termen nu constituie o încălcare a formelor de procedură

esențială pentru validitatea hotărârii atacate.

Cea de-a doua critică

referitoare la nepronunțarea asupra unor probe hotărâtoare invocate în apărare

nu poate constitui un motiv de recurs deoarece pct. 10 al art. 304 C. proc.

civ., care se referea la acest aspect, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.

Nici ultima

critică inserată în motivarea recursului nu poate fi reținută, întrucât

recurenții nu au indicat textul legal încălcat sau aplicat greșit de către

instanța de apel la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului.

Față de aceste

considerente recursul se privește ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

pârâții H.I., H.G., C.E., D.M. și C.P. împotriva deciziei nr. 688 din 19 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie

2009.