ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 112 din 30 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis cererea formulată de reclamanta SC T. SA, sucursala E. Rovinari, în contradictoriu cu pârâții B.G., C.P., H.D., P.M. și B.E. și s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în folosul reclamantei, a terenului de 11.000 mp teren situat în tarlaua 82, parcela 37, în extravilanul orașului Rovinari, proprietatea pârâților conform titlului acestora. Valoarea terenului a fost stabilită la prețul de 23.100.000 lei, iar reclamanta a fost obligată să achite reclamanților această sumă. Apelurile declarate de pârâți au fost admise prin decizia civilă nr. 187 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, care a anulat sentința pentru neparticiparea procurorului la dezbateri și a reținut cauza spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 1690 din 24 iunie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.E.R. SA împotriva pârâților, a dispus exproprierea suprafeței de 11.000 mp teren în extravilanul orașului Rovinari, tarlaua 82, parcela 546/35 înscris în titlul de proprietate nr. 1356002/2000 emis pe numele moștenitorilor autorului B.G. și a obligat reclamanta la 84.945.960 lei despăgubiri civile către pârâți. Recursul formulat de către pârâți a fost admis prin decizia civilă nr. 3929 din 14 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar decizia atacată s-a casat cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel, reținându-se că expertiza omologată în cauză, pentru identificarea și evaluarea terenului, nu a fost efectuată de comisia tehnică în alcătuirea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 688 din 19 iunie 2007 a admis apelul formulat de pârâții C.P. și moștenitorii pârâți H.I., H.G., D.M. și C.E., a respins apelul declarat de B.G., P.M. și B.E., a anulat sentința civilă nr. 112 din 30 mai 2002 a Tribunalului Gorj, iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.E.R. SA față de pârâții C.P. și moștenitorii H.I., H.G., D.M. și C.E., a respins acțiunea față de B.G., P.M. și B.E. A dispus exproprierea terenului de 11.000 mp situat în extravilanul orașului Rovinari, tarlaua 82, parcela 546/35 înscris în titlul de proprietate nr. 13560216/2005 emis pe numele pârâților C.P. și H.D. și a obligat reclamanta la plata sumei de 28.990,8 lei despăgubiri civile, constând în 22.096,8 lei contravaloare teren și 6894 lei contravaloare lipsă de folosință, către pârâții C.P., H.I., H.G., D.M.

și C.E. În considerentele deciziei s-a reținut că pârâții nu au contestat propunerile de expropriere, însă au formulat obiecțiuni cu privire la suma propusă de reclamantă ca despăgubire, declanșându-se astfel faza judiciară prin acțiunea promovată de reclamantă. Din conținutul raportului de expertiză a rezultat că terenul de 11.000 mp a fost cultivat anual cu grâu și porumb, iar pentru evaluarea lui s-a folosit metoda determinării valorii pe bază de rentă, stabilindu-se valoarea terenului la 22.096,8 lei, iar valoarea producției la cultura de bază porumb la 4365 lei. Pârâții au formulat obiecțiuni la acest raport solicitând să se stabilească valoarea terenului și în raport de prețul zonei, iar la calcularea folosului nerealizat să se aibă în vedere și contravaloarea unei culturi de alune de pământ.

Instanța a încuviințat obiecțiunile, iar în răspunsul la obiecțiuni comisia de experți a precizat că în zona de referință nu se fac tranzacții de terenuri, media valorică pe hectar nu poate depăși 5000-6000 lei. Cultura alunelor de pământ nu este specifică județului Gorj, ci doar pe suprafețe reduse din sudul țării, în zonele nisipoase. Coroborând conținutul raportului de expertiză cu celelalte probe, respectiv adresele emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale depuse în apel la filele 130,131, 145 și 146 ale dosarului, potrivit cărora solurile cu conținut ridicat de argilă din zona Gorjului sunt improprii culturilor de alune de pământ, instanța a conchis că valoarea terenului este de 22.096,8 lei, iar contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 2001-2006 este de 6894 lei la nivelul culturii de porumb ce s-a practicat în zonă.

Anunțurile din presă referitoare la intenția de înstrăinare a unor suprafețe de teren și copiile unor hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Legii 10/2001 depuse la dosar privesc terenuri situate în alte zone. S-a mai reținut că pârâții B.G., P.M. și B.E. nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât prin decizia civilă 5512 din 9 decembrie 2002 titlul de proprietate asupra terenului emis în anul 2000 a fost anulat în privința acestora. Se asemenea, sentința instanței de fond este nulă întrucât a fost pronunțată fără participarea procurorului, conform art. 23 din Legea nr. 33/1994. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții H.I., H.G., C.E., D.M. și C.P., în temeiul art. 304 pct. 5,8 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: - instanța nu a acordat termen pentru studierea răspunsului la obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză - instanța nu a apreciat corect utilitatea administrării unor probe concludente, astfel a respins nemotivat interogatoriul reclamantei propus de pârâți pentru a se lămuri asupra sumelor achitate de reclamantă pentru alte terenuri din zonă, nu s-a pronunțat asupra adeverinței nr. 5 din 11 februarie 2007 emisă de SC P.I. SRL din care rezultă prețul pe mp al terenurilor din zonă și nu a luat în considerare declarațiile extrajudiciare depuse la dosar - contravaloarea lipsei de folosință acordată este simbolică și nu a fost calculată la cultura de alune de pământ.

Recursul nu este fondat. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, care poate fi exercitată doar pentru motivele strict prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Analizând criticile formulate în motivarea recursului de față s-a constatat că acestea nu se pot încadra în pct. 5, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. indicate de către recurenți. Astfel, sub imperiul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include toate neregularitățile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, până la nesocotirea principiului publicității, oralității sau contradictorialității.

Este de remarcat faptul că toate greșelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute și sancționate de lege, or, în cuprinsul codului de procedură civilă nu există nici o dispoziție imperativă referitoare la acordarea unui termen pentru studierea răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză. Ca atare, neacordarea acestui termen nu constituie o încălcare a formelor de procedură esențială pentru validitatea hotărârii atacate. Cea de-a doua critică referitoare la nepronunțarea asupra unor probe hotărâtoare invocate în apărare nu poate constitui un motiv de recurs deoarece pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., care se referea la acest aspect, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.

Nici ultima critică inserată în motivarea recursului nu poate fi reținută, întrucât recurenții nu au indicat textul legal încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului. Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat pârâții H.I., H.G., C.E., D.M. și C.P. împotriva deciziei nr. 688 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009.