ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1714/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.Obiectul acțiunii.

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 15 iulie 2008, reclamanta J.N.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., anularea deciziei nr. 2158

din 28 mai 2008, emisă de pârâtă.

II. Motivele de fapt și de drept

care au stat la baza formulării cererii.

Reclamanta a arătat că, prin sentința

civilă nr. 335 din 7 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă s-a

stabilit ca măsură reparatorie pentru imobilele preluate abuziv, suma de

13.093.296.200 ROL. Deși contravaloarea măsurilor reparatorii a fost

determinată în urma unei expertize realizată de experți topografi în

specialitatea construcții, încă de la început reclamanta a înțeles să conteste

cuantumul acestei sume, care a fost calculată de către experți în baza unor

norme de evaluare din anul 1998, reclamanta susținând că se impune

reactualizarea sumei, conform valorii reale de circulație, la data plății

despăgubirilor.

O altă critică formulată de

reclamantă vizează scăderea de către pârâta C.C.S.D., din suma solicitată

stabilită prin hotărârea judecătorească, a sumei de 9880 ROL, reactualizată la 1.304.704,13

lei, reprezentând despăgubirile primite la expropriere în anul 1962, care însă

au fost avute în vedere la expertiza judiciară.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 289 din 30 octombrie 2008

a respins acțiunea formulată de reclamanta J.N. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.

au format convingerea instanței de fond.

Curtea de Apel a constat că,

reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect,

contestația împotriva deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008 emisă de C.C.S.D. Procedura

de soluționare a acestor contestații este supusă dispozițiilor Legii nr.

554/2004, inclusiv prevederilor art. 7 din lege, care reglementează obligația

reclamantului ca, înainte de a sesiza instanța competentă, să se adreseze cu

plângere, autorității administrative care a emis actul administrativ contestat.

Întrucât reclamanta nu a făcut

dovada că s-ar fi adresat pârâtei cu plângere, după comunicarea deciziei

contestate și anterior sesizării instanței de contencios administrativ,

instanța a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins acțiunea, ca

inadmisibilă.

împotriva sentinței nr. 289 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal .

Recurenta critică hotărârea atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că:

- efectuarea procedurii prealabile

nu este necesară în cauză, întrucât Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 335 din 7 aprilie 2006 a dispus obligarea pârâtei la plata sumei

de 13.093.296.200 ROL, cu titlu de despăgubiri, hotărâre definitivă și

irevocabilă, care trebuia pusă în executare, iar nu modificată printr-o

deciziei emisă de pârâtă;

- de la data de 6 aprilie 2006 când

a fost pronunțată hotărârea Tribunalului Dolj, petenta a făcut numeroase

memorii și adrese către C.C.S.D., solicitând îndeplinirea procedurii de

evaluare instituită de Legea nr. 247/2005, primind asigurări că, în baza

hotărârii se va emite către pârâtă, decizie demersuri care consideră recurenta

echivalează cu efectuarea procedurii prealabile;

- întrucât experții au avut în

vedere norme de evaluare din anul 1998, valoarea de circulație a imobilelor în

litigiu a crescut, iar pârâta prin decizia contestată nu a procedat la

reactualizarea sumei, ci dimpotrivă, suma stabilită pentru despăgubiri a fost

diminuată.

învederează că, reclamanta nu a respectat condițiile legale pentru formularea

cererii de chemare în judecată, în sensul că nu a parcurs procedura

administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulând

plângere împotriva deciziei contestate cu adresa nr. 769536 din 12 noiembrie

2008, ulterior sesizării instanței de judecată.

II. Considerentele instanței de

recurs.

1.Recursul este nefondat.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect

contestația împotriva deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008 emisă de pârâta C.C.S.D.

Conform art. 19 alin. (1) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr.

81/2007, deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate cu contestație în

condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la Secția de

contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială

își are domiciliul reclamantul. În continuare, în alin. (2) și (3) din același

text de lege se face vorbire de posibilitatea valorificării titlurilor de

despăgubire doar după finalizarea procedurii administrative prealabile sau după

rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, prin care plângerea a fost

respinsă, în ipoteza în care procedura administrativă a fost urmată de o

procedură judecătorească.

Prin urmare, făcând distincție între

procedura administrativă prealabilă și procedura contencioasă, legiuitorul a

instituit obligația părții de a uza de prevederile legii contenciosului

administrativ și sub aspectul plângerii prealabile reglementate de art. 7 din

lege.

În consecință, procedura de soluționare a

contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C.C.S.D. este supusă

dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Fiind reglementată ca o condiție de

exercitare a dreptului la acțiune, plângerea prealabilă este obligatorie iar

neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea acțiunii în contencios

administrativ ca inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 109 alin. (2) C.

proc. civ.

Se reține, contrar susținerii recurentei

că, aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, întrucât

demersurile acesteia adresate pârâtei au fost realizate anterior emiterii și

comunicării deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008.

Față de aceste considerente, nu vor mai

fi analizate celelalte susțineri ale recurentei, care se referă la probleme de

fond, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se respingă recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de J.N.

împotriva sentinței nr. 289 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

martie 2009.