ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3517/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă la data de 13 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a formulat contestație împotriva titlului de despăgubire nr. 767 din 15 decembrie 2016, solicitând:

- să se constate dreptul reclamantei la actualizarea sumei de 1.745.487.000 ROL, stabilită prin Dispoziția nr. 8796 din 10 mai 2015, emisă de Primarul Municipiului Craiova, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (9) și art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001;

- obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită reclamantei titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite în urma actualizării sumei de 1.745.487.000 ROL, stabilită prin Dispoziția nr. 8796 din 10 mai 2015, emisă de Primarul Municipiului Craiova;

- obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să modifice titlul de despăgubire din 15 decembrie 2016, prin înlăturarea deducerii (scăderii) valorii actualizate a despăgubirilor încasate la momentul exproprierii, pentru perioada 1984 - 10 mai 2005;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 319 din 15 mai 2017, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 12 iunie 2017, sub nr. x/2017.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 417 din 6 martie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, tribunalul a reținut că, în cauză, potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013, procedura de emitere a titlului de despăgubire de către pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor urmează procedura de lucru aplicabilă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar conform Legii nr. 247/2005, contestația îndreptată împotriva titlului de despăgubire se soluționează potrivit Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este autoritate publică centrală, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul se află în competența de soluționare a Curții de Apel București.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 2769 din 13 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, dispozițiile Legii nr. 247/2005 sunt aplicabile doar în ceea ce privește procedurile specifice de lucru ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și în privința procedurii de contestare a titlurilor de despăgubire emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Titlurile de despăgubire se atacă în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare revenind secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității emitente (în speță Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor), respectiv Tribunalul București.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a III-a civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a formulat contestație împotriva titlului de despăgubire din 15 decembrie 2016, emis de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, susținând o serie de critici cu privire la modul de calcul al valorii despăgubirii. A apreciat reclamanta că valoarea despăgubirilor calculate de pârâtă nu respectă dispozițiile Deciziei nr. 600/A din 16 septembrie 2016, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește aplicarea, din punct de vedere al procedurii judiciare de contestare a titlului de despăgubire, a prevederilor Legii nr. 247/2005, care atribuie competența de soluționare a acestui tip de cauze în favoarea instanței de contencios administrativ determinată conform Legii nr. 554/2004, ori cele ale Legii nr. 165/2013, care, potrivit art. 35, atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a tribunalului în circumscripția teritorială a căruia se află sediul unității emitente.

Potrivit art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013:

"(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.(...)

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. (...)"

Înalta Curte reține că, potrivit art. 17 din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor reprezintă o autoritate constituită în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, având ca obiectiv finalizarea procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, iar potrivit art. 18 alin. (3) din aceeași lege, această comisie preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte consideră, în acord cu opinia Curții de Apel București, că dispozițiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât, chiar dacă pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și respectă procedurile de lucru specifice acesteia, procedura de contestare a titlului de despăgubire emis de pârâtă urmează reglementarea din cuprinsul Legii nr. 165/2013, și nu dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Astfel, dacă sub imperiul Legii nr. 247/2005, legiuitorul a atribuit competența de soluționare a contestațiilor privind actele emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea instanței de contencios administrativ, prin dispozițiile art. 35 alin. (1) Legii nr. 165/2013, competența de soluționare a acțiunilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a revenit secției civile a tribunalului în circumscripția teritorială a căruia se află sediul unității emitente.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, în lipsa unei trimiteri exprese, în cuprinsul Legii nr. 165/2013, la prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în cauză vor fi aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, în ceea ce privește competența instanței de judecată.

De asemenea, chiar dacă textul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se referă la atacarea "deciziilor" emise de pârâtă, acest text este aplicabil, pentru identitate de rațiune, și în cazul contestării titlurilor de despăgubire. Întrucât atât deciziile, cât și titlurile de despăgubire sunt emise de pârâtă în exercitarea atribuțiilor conferite de lege cu privire la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de autoritățile comuniste, este firesc ca ambele categorii de acte să urmeze aceeași procedură de contestare, desfășurată în fața unor instanțe de judecată cu competență materială și funcțională identică.

În susținerea acestui argument, Înalta Curte reține că, ulterior pronunțării celor două hotărâri judecătorești care au generat conflictul de competență, prin Legea nr. 212/02.08.2018 au fost completate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, fiind adăugat alin. (1

1

), cu următorul cuprins:

"Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.".

Așadar, în prezent, prin voința expresă a legiuitorului, toate litigiile izvorâte din aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013, indiferent de actul atacat în speță, sunt atribuite în competența de soluționare a secțiilor civile ale tribunalelor.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Statul Român, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL