ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4528/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 aprilie 2003 N.B.A. și B.E.L. au contestat dispoziția nr. 178 din 26 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Roșia Montana, solicitând în contradictoriu cu acesta, admiterea cererii, în sensul acordării despăgubirilor, astfel cum s-a indicat în notificarea trimisă pârâtului. Contestației, pârâta Primăria comunei Roșia Montana i-a opus întâmpinare solicitând respingerea acesteia întrucât contestatorii nu au dovedit existența bunurilor pentru care se solicită despăgubiri în temeiul art. 6 al Legii nr. 10/2001.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorii și-au precizat petitul acțiunii în sensul ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea dispoziției nr. 178 din 26 februarie 2003; constatarea preluării abuzive de către Statul Român a imobilului situat în Roșia Montana compus din instalația de șteampuri cu 12 săgeți, distruse ca efect al naționalizării, potrivit Legii nr. 119/1948; acordarea despăgubirilor în bani de aproximativ 2 kg aur a contravalorii instalației de șteampuri, prin acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, care să acopere această valoare, acordarea folosului de care a beneficiat Statul din anul 1948 și până în prezent cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților N.I. și M. care au avut în proprietate instalația de șteampuri cu 12 săgeți Roșia Montana ce a fost preluată de Statul Român ca efect al Legii nr. 119/1948. Prin sentința civilă nr. 323 din 4 iunie 2003, Tribunalul Alba a respins acțiunea, cu motivarea în esență că reclamanții nu au dovedit că instalația de pe urma căreia solicită despăgubiri a fost deținută în proprietate de aceștia și anterior de autorii lor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții N.B.A. și B.E.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au susținut că, încălcând legea, instanța a apreciat greșit că nu pot beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, întrucât nu au dovedit că sunt proprietarii instalației de șteampuri.

Prin decizia nr. 464/A din 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanți, păstrând soluția și motivarea instanței de fond. Decizia menționată a făcut obiectul criticilor exercitate de reclamanți pe cale extraordinară de atac a recursului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, se susține că este irelevantă situația de fapt reținută de instanța de apel în sensul că aceste instalații nu mai există în materialitatea lor, că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra acestora, că eronat, cu încălcarea legii au fost interpretate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, H.G.

nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, O.U.G. nr. 175/2001, O.U.G. nr. 109/2001 și au fost analizate pe larg, potrivit interpretării recurenților, prevederile art. 6 din legea nr. 10/2001, art. 463, art. 465, art. 468 C. civ. cu referire la regimul juridic al bunurilor imobile prin natura lor, prin destinație. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed. Prin notificarea adresată Prefectului Județului Alba, N.B.A. și B.E.L. au solicitat despăgubiri în valoare de 2 kg. aur pentru instalația de șteampuri cu 12 săgeți, proprietatea defunctului N.I., naționalizate prin Legea nr. 119/1948, despăgubiri (contravaloarea folosului necuvenit) pentru 53 de ani în care aceasta nu a funcționat.

Prin dispoziția nr. 178 emisă la 26 februarie 2003 de Primăria comunei Roșia Montana, prin Primar a fost respinsă notificarea înregistrată în dosarul execuțional nr. 350 N/2001. Împotriva acestei dispoziții, reclamanții au formulat contestație, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 10/2001 criticând nelegalitatea acesteia, solicitând anularea dispoziției și acordarea despăgubirilor, astfel cum au fost precizate prin răspunsul la întâmpinare al Tribunalului Alba. Este de observat că instanțele au apreciat corect situația de fapt, în sensul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra instalației de șteampuri ce a fost naționalizată de către Statul Român. Astfel la instanța de fond nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte dreptul de proprietate al autorilor reclamanților.

În apel, cale devolutivă de atac, contestatorii au prezentat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între V.I. pe de o parte și N.A. și soția acestuia, N.V.( dosar 5840/2003 al Curții de Apel Alba Iulia), prin care, aceștia din urmă au cumpărat în anul 1923 imobilul înscris în C.F. Roșia Montana nr.top.1146/1, 1147/2, imobil pe care se află 2 instalații cu șteampuri, fără însă a depune înscrisul de carte funciară din care să rezulte intabularea acestei instalații. Deși în apel au fost depuse extrase de carte funciară acestea privesc alte imobile, respectiv cel înscris în C.F. 589 și C.F. 306, așa încât, în mod corect instanțele au apreciat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra instalațiilor respective.

Nici motivul de recurs referitor la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001 nu poate subzista unei analize pertinente. Aceasta, deoarece instalația de șteampuri ce a făcut obiectul naționalizării în temeiul Legii nr. 119/1948 este un bun imobil prin destinație, astfel că, în mod corect au reținut instanțele, regimul juridic al acordării despăgubirilor, este reglementat de art. 6 din Legea nr. 10/2001. Alin. (1) al acestui articol prevede că „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora”.

Alin. (2) „Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse”. Susținerile reclamanților în sensul că li se cuvin măsurile reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru instalațiile de șteampuri întrucât acestea sunt imobile prin încorporare nu pot fi primite. Codul civil, în dispozițiile art. 462 clasifică bunurile imobile în trei categorii: terenuri imobile prin natura lor, prin destinație și prin obiectul la care se aplică.

Deși dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fac referire la ce înțelege legiuitorul prin imobile, în sensul acestei legi de reparație, și le descrie în alin. (1) ca fiind terenuri, cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv și bunurile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții” în alin. imediat următor (2), acesta stabilește că măsurile reparatorii privesc utilajele și instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice o dată cu imobilul, cu excepția expres prevăzută „în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse”. În consecință, în interpretarea dată de legiuitor, măsurile reparatorii se acordă proprietarilor deposedați abuziv, numai dacă aceste utilaje, instalații, există în materialitatea lor.

În cazul concret dedus judecății nici această condiție nu este îndeplinită. Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, reclamanții trebuiau să dovedească că aceste instalații există fizic, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, împrejurare de fapt nedovedită. Criticile din recurs aduse instanței de apel în sensul că nu a interpretat corect nici actele normative, respectiv H.G. nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, O.U.G. nr. 175/2001, O.U.G. nr. 109/2001 nu pot fi primite, întrucât instanța nu a făcut referire la acestea, ci și-a motivat soluția de respingere în sensul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra instalațiilor de șteampuri și nu pot beneficia de măsurile reparatorii întrucât nu au dovedit că acestea există în materialitatea lor, condiție expres impusă de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.I., B.E.L. împotriva deciziei nr. 464/A din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.